Mai sunt cateva ore pana intram in anul 2012. Dragi cititori ai blogului meu, va urez sa aveti un an mai bun, sa fiti mai sanatosi, mai fericiti si mai linistiti!

LA MULTI ANI!

Eu ii multumesc lui Dumnezeu pentru un 2011 destul de bun, fara mari probleme (ca de cele mici si medii oricum nu avem cum sa scapam niciodata). Nu imi vine sa cred ce repede a trecut si acest an. Am avut atat de multe lucruri de facut incat timpul pur si simplu a zburat. O sa imi amintesc cu placere de 2011. A fost anul in care fetele mele au inceput scoala, respectiv gradinita – momente “delicate”, dar pe care le-am trecut cu bine. Ma intreb daca vor mai exista bloguri, sau sub ce forma vor exista, atunci cand vor incepe una facultatea si cealalta liceul…

Si in 2011 am pus umarul la “arderea” catorva sute de kilograme de grasime. Ii felicit pe pacientii mei care au reusit sa isi schimbe viata in acest an si le doresc sa mearga in continuare pe acest drum. Toata admiratia mea pentru cei seriosi si perseverenti. Daca as avea numai astfel de pacienti, munca mea ar fi un fel de extaz continuu 😀

Ro Club Maraton, preocuparea mea aproape mai importanta decat “biznisul” (cel putin din perspectiva timpului alocat) a continuat sa evolueze si sa isi consolideze pozitia de cel mai puternic club de alergatori amatori din Romania. Am cunoscut o multime de alti oameni interesanti si dornici sa se implice, mi-am largit cercul de prieteni alergatori si am pus pe picioare cateva noi proiecte foarte interesante. Cel mai important dintre acestea a fost campania “Aripi Deschise”, in urma careia Spitalui Fundeni se va alege cu un echipament medical foarte scump si performant pentru sectia de oncopediatrie. Am avut parte si de mult stres in privinta clubului, asta “multumita” unor oameni carora nu le doresc altceva decat sa li se intoarca cu varf si indesat tot raul pe care au incercat sa mi-l faca mie, prietenilor mei si acestui club. Oricum, important este ca am trecut cu bine acest moment foarte tensionat, insa numai eu stiu cat de mult m-a consumat si cat timp am investit pentru a nu lasa se duca de rapa tot ce am construit in ultimii trei ani.

Am continuat sa fac sport si in acest an, din fericire fara nicio accidentare importanta. Am alergat 1743 km (plus ceva fitness si yoga). Totalul e mai slab ca in anii precedenti si asta datorita ultimelor 2 luni cand am fost mai mult plecat si racit. Am facut 168 de antrenamente, ceea ce inseamna ca 1 zi din 2 am facut antrenament – deci cele 150 de minute de efort mediu-intens recomandate saptamanal le-am marcat, insa ceea nu mi-a iesit a fost treaba cu cele 30 de minute de miscare zilnica (mers, urcat scari etc.). Recunosc.

Am alergat 4 maratoane (2 au fost chiar mai lungi de 42 km) si 9 semimaratoane, plus cateva crosuri. A fost mai mult decat mi-am propus, insa m-a luat valul si m-am lasat dus. Raman totusi la parerea ca 2 maratoane pe an – unul in primavara si unul in toamna imi sunt suficiente. Semi-urile nu le pun la socoteala, ca asa ceva alerg si la antrenamente, deci e oarecum banal.

Am inceput sezonul mult mai devrem decat in alti ani, in februarie cu un semimaraton la Limassol, in Cipru. A fost foarte frumos, insa nu m-am simtit prea in forma, asa ca rezultatul a fost destul de slab. Mi-am luat revansa in aprilie la Cluj, unde am alergat tot semi si am fost la 1 minut de a cobori sub 1:40. In mai am fost la Ecomarathon unde am alergat 2 bucle, adica 29 km. Poate il faceam pe tot, insa peste 2 saptamani am alergat Maratonul Copenhaga, unde am terminat in 3:55. La inceputul lui iunie am alergat Semimaratonul Tusnad, ca pregatire pentru Olympus Marathon, care a fost pentru mine o experienta coplesitoare (si dureroasa). In iulie am alergat un cros montan la Izvorul Muresului. In luna august imi propusesem sa fac pauza, ca oricum e prea cald pentru concursuri, insa am intrat in hora si am alergat Maratonul “Pe aici nu se trece!”, adica 44 km intre Marasti si Marasesti. A doua zi am alergat un semi in cadrul Maratonului Miercurea Ciuc (daca eram putin mai nebun poate alergam tot maratonul, dar si asa a fost dificil). In septembrie am alergat semimaraton la Ciucas Trail Running, una din cursele mele preferate. La o luna dupa, in octombrie, am alergat tot semi, in cadrul Maratonului International Bucuresti. Doar 23 de secunde m-au despartit de acel visat 1:40. Ramane pentru anul viitor. La inca o luna diferenta am alergat New York City Marathon, cea mai frumoasa cursa pe care am alergat-o pana acum si care ma va “bantui” (in sens pozitiv) mult timp de acum inainte. Ma asteptam sa inchei anul competitional dupa acest maraton, insa amicul Ilie Rosu ne-a dat de lucru si de 1 decembrie, asa ca am organizat un maraton, unde am si alergat un semi. Ultimul pe 2011.

Asa ca am avut de lucru in permanenta. Nu ma plang. Imi place acest ritm. Ma face sa ma simt viu, in forma, in mijlocul evenimentelor. Regret doar ca n-am avut mai mult timp pentru citit. Asta este unul din lucrurile pe care mi le propun pentru 2012. Daca o sa fiu mai organizat, voi avea mai mult timp.

Imi doresc un 2012 ceva mai relaxat. Am un sentiment bun in privinta acestui an. Nu cred in sfarsitul lumii si nici in criza. Asa ca va urez sa fiti veseli si pozitivi, sa aveti putere de munca si sa nu uitati sa va bucurati de fiecare zi traita!

La Multi Ani!