(Semi)Maratonul Cluj 2011

apr. 14, 2011 | 2 comments | maraton cluj

Anul trecut imi planuiam sa fiu la Rotterdam pe 10 aprilie, sa alerg la una dintre cele mai rapide curse din lume (“rapid” in sensul ca este o cursa plata si deci exista sansa sa faci un timp mai bun). Intre timp, am aflat ca exact in acea data se va desfasura prima editie a Maratonului Cluj si am luat hotararea sa fiu cat de cat patriot si sa sustin acest concurs si prin propria mea participare, nu numai prin promovare pe site si printre colegii de club. Asa cum scria si unul dintre organizatori pe forumul nostru, mergem la toate concursurile de pe lume asta si e chiar pacat sa le sarim pe cele autohtone, mai ales cand se afla la inceput si e nevoie de participare pentru a iesi bine si a rezista pentru cel putin inca o editie (e o chestie simpla – daca sponsorii vad ca nu exista interes pentru eveniment, a doua oara nu se mai implica).

Baietii de la Cluj s-au straduit sa iasa totul bine si le-a iesit chiar foarte ok pentru o prima editie. Au avut sprijinul unor companii mari, si din cate am inteles, in cele din urma si municipalitatea si-a dat seama de importanta evenimentului si i-a sprijinit cum trebuie. Sigur, raman lucruri de rezolvat, cum ar fi inchiderea completa a circulatiei pe traseu, insa e greu sa le ai pe toate de la inceput. Noi i-am inteles, insa e foarte neplacut sa alergi inhaland gaze de esapament; speram sa ii inteleaga si factorii de decizie, cand la anul vor cere acest lucru.

Am plecat din Bucuresti cu masina si spre surpinderea mea am facut doar 6 ore pana la Cluj, iar drumul n-a fost asa de dificil. Poate si pentru ca era sambata. Clujul ne-a intampinat cu raceala – doar la propriu, pentru ca a fost un frig ingrozitor si un vant care iti intra in oase. Ne puneam intrebarea cum o sa ne imbracam a doua zi. La alergatori este o problema extrem de importanta, pentru ca daca te imbraci prea gros risti sa te supraincalzesti, iar daca te imbraci prea subtire, evident, vei tremura. Dupa o saptamana in care m-am tratat pentru sinuzita, chiar ma intrebam daca nu cumva o voi lua de la capat dupa acest concurs. Din fericire, n-a fost asta, in ciuda faptului ca la ora 8 cand am plecat spre start era o temperatura de doar 4,5 grade.

Ro Club Maraton a participat cu 53 de alergatori, jumatate la semi, jumatate la maraton. Asadar un sfert din club era in Cluj, cei mai multi purtand tricoul alb (multumesc pe aceasta cale celor care inteleg importanta acestui lucru 🙂 ). N-am mai avut cum sa ne reunim sa facem poze. Era frig si batea vantul.

Cursa a constat in 2 circuite la semi si 4 la maraton. Startul si sosirea au avut loc in Piata Unirii, un loc foarte frumos din Cluj. Se adunase ceva lume, insa spectatorii nu s-au inghesuit deloc. Recunosc ca nu era o vreme de stat pe margine, dar oricum maratonul nu prezinta interes pentru publicul roman.

M-am intalnit cu multi cunoscuti, nu numai din club, dar si de pe la alte concursuri. Obiectivul meu pentru aceasta cursa era sa cobor sub 1:40. La Limassol alergasem 1:51 si eram complet nemultumit de acest lucru. Am aranjat cu Ioana, colega de club, sa alergam impreuna. Ea are la activ un 1:38. Pe Ioana daca o vezi pe strada ii dai cam 30 de ani si ramai uimit sa afli ca are 50+, este bunica a 2 gemene de 1 an si este alergatoare pe distante lungi. Unul din secrete este faptul ca a facut atletism de performanta si a continuat sa se antreneze constant, acum concurand la masters. Anul trecut la MIB am alergat o bucata impreuna cu ea, apoi n-am mai putut sa tin ritmul.

Acum la Cluj ne-am propus amandoi sa ajungem sub 1:40. Din pacate, natura nu a tinut cu noi 😀 (halal scuza!). Circuitul pe care am alergat s-a dovedit destul de dificil. Prima bucata era coborarire, deci te tenta sa te duci, insa apoi urma multa urcare. Realitatea ca pe urcare nu am reusit sa tin ritmul sub 5 pe mie, ritm care mi-ar fi adus rezultatul dorit. N-am depasit cu mult, insa secundele astea se cumuleaza si in final te trezesti cu 1-2 minute pe care nu mai ai cum sa le recuperezi. La inceput mi-a fost frig. Imi inghetasera mainile de nu mi le mai simteam. Insa picioarele imi mergeau bine. M-am simtit foarte bine, neasteptat de bine. Nu m-a durut absolut deloc piciorul, nu m-am sufocat, nu m-a durut in dreapta, in stanga, in jos, in sus. Ba chiar am avut de vreo 2 ori acea senzatie de “perfectiune perfecta”, cand ai sentimentul incredibil ca te misti perfect, ca tot mecansimul functioneaza fara greseala, ca plutesti, ca zbori… Doar ca momentele astea sunt rare.

cluj-3

Semimaratonul este o cursa dificila, dar frumoasa. Am mai spus: imi place mai mult decat maratonul. Maratonul ramane o chestie de palmares, o proba pentru gadilat orgoliul, insa e greu, e lung, obositor, chinuitor. Dupa un maraton ma simt batut, insa dupa semi ma refac rapid, ca si cum nici n-am alergat. Faptul ca e mai scurt imi da curajul sa trag la limita, pentru ca stiu ca pot sa il termin in orice conditii. Cu maratonul nu e chiar asa. In prima parte, cand simti ca ai resurse, cand vrei sa o iei la goana si sa alergi de nebun, de fapt trebuie sa te infranezi, pentru ca stii ca apoi mai ai inca pe atat de alergat si daca nu iti dozezi bine energie, o sa fie cumplit de greu pe ultimii kilometri. Deci ce sa o mai lungesc, imi place semi 🙂

Dupa primii 10 km eram in mare forma si in timp ok pentru sub 1:40. Greul a venit la pantele de la km 15, cand am cam incetinit. Ioana a inceput sa aiba niste dureri prin abdomen, asa ca a cam trebuit sa o las in urma putin (mi-a parut rau, dar e o chestie de inteles atunci cand exista un obiectiv). Am tras cat am putut pe ultima parte, insa fara folos. 1:41:10 a fost timpul meu. Oricum, mi-am mai imbunatatit recordul, dar tot ramane un obiectiv acel 1:39:59. Trebuie sa ma antrenez mai mult pe viteza si sa mai scap de niste balast.

Acum urmeaza o cursa montana in mai – Ecomarathon si apoi 2 maratoane, dintre care unul foarte greu. Am oarece superstitii legate de curse, asa ca nu vreau sa povestesc in avans despre ele.

Concluzia despre Maratonul Cluj este una pozitiva. Horatiu si echipa lui merita felicitati. In ciuda frigului de afara, s-a simtit multa caldura in oamenii de acolo.

cluj-4

cluj-5

Impreuna cu Ioana, Silvia, Elena si Victor

cluj-1

Circuitul maratonului Cluj

cluj-2

Astea sunt spliturile mele. Varfurile care trec de 5 min/km erau pe urcare (iar la ultimul split am uitat sa opresc cronometrul).




Acest articol a fost vizualizat de 1.096 ori.

Related Posts

Comments (2)

Leave a Comment!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.