Nu m-am lăsat înţepat doar pentru această filmare, ci pentru că am avut o problemă şi vreau să vă povestesc puţin, în ideea că poate cineva are de învăţat din asta, în mod special alergătorii cu care sunt în contact aici.

Fără să mă lungesc prea mult, în urmă cu mai mult de un an am început să am dureri la tendonul lui Achile, la piciorul stang. La început au fost uşoare, aşa că le-am tratat cu indiferenţă, apoi au început să mă sâcâie, dar mai puneam gheaţă, mai un gel antiinflamator... Ştiţi voi, ca orice alergător care ignoră semnalele pe care le transmite corpul 😃 Mda, eu sunt şi doctor, nu mă judecaţi prea aspru…

Au fost cateva luni în care situaţia s-a agravat din ce în ce mai tare, cu mici ameliorări la proceduri de fizioterapie, dar per total mergeam din rău în mai rău. Cert e că în iulie am alergat singura mea cursă din acest an, un trail de 21 km, care m-a pus pe butuci. N-am mai putut să merg din cauza durerilor, nici vorbă să mai alerg. Am decis să înterup alergarea şi să tratez (în sfarsit) cu seriozitate problema.

Sunt mai multe lucruri pe care le-am făcut în acest sens. Cel mai important, cred că a fost repausul – 3 luni complet fără alergare (dar cu antrenamente în sală). Apoi faptul că am început să fac kinetoterapie aproape zilnic, urmand recomandarile colegilor mei de la clinica. Un alt element a fost faptul ca am inceput sa folosesc ortezele plantare, pe care mi le-a recomandat dr. Irina Gaiu, colega noastra de la clinica, specializata in astfel de probleme. Peste toate acestea, şi probabil factorul care a contribuit cel mai mult la demararea procesului de vindecare au fost infiltraţiile cu PRP, pe care mi le-a făcut Codruţa.

Trebuie să recunosc că la început am fost circumspect. Nu îmi suradea deloc ideea unor înţepături în tendon, chiar cu anestezie. În plus există atatea păreri pro şi contra. Cand spun păreri nu mă refer la părerea lui Gigel de pe YouTube, ci la metaanalize – unele afirmă că PRP-ul este eficient, altele nu… Am ales totuşi să merg pe recomandarea specialistului şi în interval de 3 luni am făcut 3 infiltraţii.

Spre bucuria mea, evoluţia a fost tot mai bună de la o infiltraţie la alta, astfel încat acum am putut să reiau alergarea, deocamdata pe distanţe civilizate, gen 10 km şi doar de 2-3 ori pe săptamană. Nu pot să spun că nu mai am deloc dureri, dar s-au redus la 10-20% din ce era în iulie, pot să merg şi să alerg normal şi mi-a revenit speranţa că voi putea să îmi continui pregătirea sportivă aşa cum îmi doresc.

Nu vreau să se înţeleagă că doar PRP-ul a contat, ci sunt sigur că toată kinetoterapia a avut un rol decisiv. Exerciţiile excentrice sunt de bază - protocolul Alfredson este recomandat peste tot în literatură, în tendinopatiile achiliene.

Am scris toată povestea asta în primul rand ca să le mulţumesc Codruţei, Irinei şi colegilor terapeuţi, Mădă, Mari şi Gabi şi în al doilea rand pentru a vă sfătui pe toţi cei care alergaţi să nu vă neglijaţi problemele de acest gen, pentru că în cele mai multe cazuri pot fi tratate sau chiar prevenite, cu condiţia să vă adresaţi specialiştilor potriviţi şi să nu vă autotrataţi.