La fiecare final de an mă minunez și eu ca toată lumea, cât de repede a trecut timpul… că parcă acum începea și uite că acum se termină. Dar e bine că se termină cu bine. Iată-ne deci, din nou, la momentul retrospectivei.

Mă despart de anul 2014 cu gânduri bune, mulțumind pentru o perioadă destul de liniștită și productivă.

Am început anul 2014 într-un mod original, cu o alergare prin tot Bucureștiul, alături de o mulțime de prieteni. De fapt, anul l-am început alături de familia mea, care este cel mai important reper al vieții mele, însă pe acest blog scriu în general despre viața mea profesională și cea sportivă, așa că o să continui să povestesc despre concursuri și nutriție.

Mi-am dorit foarte mult ca în 2014 să fac ceea ce îmi propusesem de mult, anume să încep să mă antrenez mai structurat, după un program bine pus la punct. Și, minune, chiar mi-a ieșit! Spuneam, deci, că am început cu un long run prin capitala pustie, iar când m-am întors acasă, m-am așezat la calculator și mi-am conceput programul de pregătire pentru Maratonul Roma. Raportez cu mândrie că m-am ținut de el în proporție de peste 90%.

Primul concurs din an a fost în februarie, unde am alergat din nou la cursa de 30 km din cadrul Maratonului Zăpezii, pe care am considerat-o etapa de pregătire pentru Roma. Din păcate am ratat podiumul, dar asta nu înseamnă că nu m-am bucurat de atmosferă (și de noroi). Luna februarie a fost una foarte intensă din punct de vedere al antrenamentelor, iar spre final începusem să resimt oboseala. În martie am lăsat-o puțin mai moale, pentru că riscam să intru în supraantrenament și mai aveam doar câteva zile până la maraton. Am fost foarte bucuros că am reușit să fac totul (aproape) ca la carte, iar asta s-a văzut. Maratonul Roma mi-a adus satisfacția unui nou record personal. Acela a fost vârful meu maxim de formă până acum, în toți cei 40 de ani de existență. Sper să reușesc să îl depășesc. Realitatea este că totul ține de mine: cât de mult pot să mă antrenez, cât de inteligent o fac (în sensul de a nu mă accidenta sau supraantrena) și mai ales, cum reușesc să îmi controlez greutatea… Proaspăt întors de la Roma, am participat la două crosuri de 10 km, unde am reușit să îmi îmbunătățesc nesperat de bine timpul pe această distanță, dar tot n-am reușit să cobor sub 40 de minute.

Aprilie mi-a adus o experiență cu totul aparte – Old Mutual Two Oceans Marathon, un ultramaraton de 56 km la Cape Town în Africa de Sud. A fost cea mai lungă alergare de până acum și cea mai îndepărtată destinație unde am călătorit. Tot în aprilie am participat la Campionatul Balcanic de Cros și la o nebunie de cursă cu obstacole prin noroi, Ultimate Mudness.

Luna mai a însemnat din punct de vedere competițional participarea tradițională la Semimaratonul București, unde am reușit să cobor sub 1:35. Era o barieră psihologică importantă și cred că acesta a fost momentul în care mi-am dat seama că mai am destule resurse.

Prin iunie am participat la un triatlon, unde eu am făcut partea de alergare într-o echipă la distanța olimpică și am reușit să ocupăm locul 2. Au urmat apoi 2 luni fără concursuri, însă cu foarte multe antrenamente. Practic, în august am avut cel mai mare kilometraj de până acum, 335 km și asta în ciuda temperaturilor înalte și a multor bătăi de cap legate de mutarea sediului cabinetului meu, care s-a petrecut exact în această perioadă. Deși a fost o perioadă foarte agitată, cu multe căutări, incertitudini și nervi întinși, am uitat deja de toate acestea și mă bucur de ceea ce am realizat.

La finalul lui septembrie am participat la cursa de semimaraton în cadrul Maratonului Plevna, la invitația prietenilor noștri bulgari. A fost o cursă destul de dificilă, însă am reușit un încurajator 1:32. Trebuie spus că pe la începutul lunii suferisem o nenorocită de accidentare, care mă durea la fiecare pas. Teoretic trebuia să fac pauză, însă medicul din mine nu a avut nicio șansă în fața alergătorului. Și cum era să mă opresc când în octombrie urma Maratonul București, iar eu aveam gânduri mari. Acest concurs mi-a adus o satisfacție enormă. Am reușit să alerg semi în 1:29:59. Secunda aceea sub 1:30 este motivație în formă pură pentru mine. Nu știu exact cât voi mai putea coborî sub 1:30, dar știu sigur că mai este loc de îmbunătățit și că merită cu vârf și îndesat să mă antrenez pentru asta.

În octombrie aveam un alt concurs important la care plecam cu gânduri mari. Dar cum nu totdeauna lucrurile ies așa cum vrei, la Maratonul Dublin n-am reușit decât un modest 3:35, adică departe de ceea ce îmi propusesem. Greu de spus de ce s-a întâmplat acest lucru, pentru că pregătire aveam destulă… cred că a fost un complex de factori, dintre care cel mai important a fost o reducere a motivației. Pur și simplu n-am mai avut așa mult chef să trag de mine în timpul concursului. Iată de ce în noiembrie și decembrie am redus mult antrenamentele de alergare și am reintrodus sala, de care îmi era foarte dor.

Finalul de an a însemnat și Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc, de data aceasta ca organizator, ceea ce din multe puncte de vedere este mai dificil decât în postura de participant. M-am bucurat totuși pentru că am avut o mulțime de participanți și a ieșit totul bine. “Sezonul” s-a încheiat cu petrecerea clubului, care de asemenea a fost un moment foarte plăcut.

Una peste alta închei acest an cu 2484 kilometri alergați și 61 de antrenamente la sală, adică 2/3 din zilele anului am făcut antrenamente, ceea ce este ok. Pentru anul ce vine îmi propun să merg mai mult la sală, ceea ce probabil o să însemne reducerea kilometrajului, dar cred că e mai bine așa pentru corpul meu. Alergarea înseamnă destul de multă uzură și oricât de mult mi-ar plăcea, prefer să rămân întreg și în formă încă mulți ani.

Cam atât despre sport. Scriu mult despre asta pentru că îmi place extraordinar de mult și mi-e greu să mă imaginez fără această parte importantă a vieții mele.

Sigur că s-au mai întâmplat multe alte lucruri interesante în 2014. Am citit câteva cărți bune, am participat la câteva conferințe, am continuat să îmi completez pregătirea profesională și cel mai important lucru, am făcut un mare pas înainte dezvoltând o nouă latură a afacerii mele, prin deschiderea unui laborator de analiză a performanțelor sportive. Este probabil cel mai important eveniment din 2014, la care am muncit cel mai mult și tocmai de aceea îi voi dedica un subiect special pe blog, în 2015.

Sa fim sănătoși și liniștiți, să avem timp pentru noi și pasiunile noastre, să ne bucuram de viață și de tot ce e frumos în jurul nostru!

La Mulți Ani!