Desigur, nu exista o reteta universal valabila. Eu cred ca important este sa fii alaturi de oameni dragi, cu care iti doresti sa petreci nu doar cateva ore, ci ani sau o viata intreaga.

Eu am intrat in 2014 alaturi de familie si imi doresc ca in fiecare an sa fie la fel.

Dupa cateva ore de somn, m-am intalnit cu cealalta “familie” din care ma bucur ca fac parte, cea a alergatorilor. Si anul trecut l-am inceput tot cu o alergare, insa anul acesta a fost ceva deosebit. Un coleg de alergare a propus sa facem un tur al Bucurestiului in alergare, dimineata, cand toata lumea doarme.   Asa ca m-am alaturat gastii de “ciudati” care considera o astfel de propunere nu doar interesanta, ci de neratat.

La ora 8 eram in Parcul IOR, unde n-am adunat 11 alergatori, ne-am spus “la multi ani!” si am plecat in alergare spre Herastrau. Asa cum era de asteptat, bulevardele erau aproape pustii, iar putinii trecatori ne priveau cu mirare – unii ne salutau, altii faceau glumite sau pur si simplu ne ignorau. Bineinteles ca n-am iesit ca sa ne vada lumea, ci pur si simplu pentru ca ne place sa alergam si probabil ca exista si putina superstitie de genul “o sa ne mearga bine asa” 😀

Pe la 9:15 eram in Herastrau, unde ne-am intalnit cu alti alergatori, la fel de veseli si dornici sa admire “minunata” capitala pe 1 ianuarie. Am facut o mica aroganta si am trecut pe sub Arcul de Triumf (desi e greu de imaginat, intersectia era pustie), apoi am pornit spre noul pod de la Basarab, pe care l-am traversat si am ajuns la Poli. Am continuat spre Cotroceni, Parcul Operei, Cismigiu si de acolo prin fata Palatului Parlamentului. In Piata Constitutiei era ceva forfota pentru ca se strangea scena. De acolo am alergat prin Parcul Carol, iar mai departe am ajuns in Parcul Tineretului, unde ne-am pozat cu celebrul Mazzo Grosso.

Alergarea a continuat pe Mihai Bravu, iar de la Dristor ne-am indreptat din nou spre IOR. Dupa o poza la statuia lui Cuza ne-am despartit de grupul din Herastrau, care si-a continuat alergarea spre parcul lor, iar noi ne-am mai invartit putin prin IOR si apoi am plecat fiecare spre sarmalele lui. Eu am cumulat 33 km in aceasta alergare. Desi este destul de mult, n-am simtit prea multa oboseala, pentru ca s-a alergat in ritm lejer (peste 6 ‘/km), ne-am oprit de cateva ori si in plus atmosfera a fost complet relaxata. E placut sa alergi atunci cand orasul este linistit, fara trafic si pietoni. Pacat doar ca aproape peste tot este mizerie, cladirile sunt gri etc… stiti si voi foarte bine despre ce vorbesc.

Sper ca toti cei care cititi acest post ati inceput anul asa cum v-ati dorit, alaturi de cine v-ati dorit si sper ca 2014 sa va aduca dupa inima voastra! La multi ani!

Multumesc mult lui Radu Cristi, fotograful care ne-a insotit pe bicicleta si a documentat aceasta alergare.