La final de 2013!

dec. 30, 2013 | 4 comments | 2013, final, retrospectiva

A mai trecut un an. Din fericire, unul bun, destul de linistit, destul de productiv, per total multumitor. Macar de ar fi asa in fiecare an de aici inainte, eu unul as fi impacat.

Multe dintre lucrurile pe care mi le-am propus s-au intamplat si sunt recunoscator pentru asta. Nu pot sa nu remarc faptul ca in fiecare an ce trece sunt tot mai ocupat si uneori tanjesc dupa “linistea” pe care o aveam in urma cu multi ani. Aproape ca nu imi mai aduc aminte sensul cuvantului “plictiseala”. Mereu e ceva de facut, si din fericire e vorba de lucruri care imi fac placere. In linii mari, am continuat ca si anii trecuti cu activitatea mea profesionala obisnuita, cu colaborarile cu presa (in special cu ProTV – CSID, care raman in topul colaborarilor mele), cu antrenamentele si cu clubul. Unul dintre lucrurile  bune care s-au intamplat anul acesta a fost lansarea emisiunii mele de nutritie sportiva, Superfit, la care am deja 23 de emisiuni realizate si sper sa continui cu multe altele, pentru ca sunt atat de multe lucruri interesante de povestit in aceasta zona.

Anul 2013 a fost al 7-lea an de cand alerg si particip la competitii. Si pot sa spun ca a fost cel mai bun an de pana acum. Anul acesta am cumulat 1636 km alergati si 128 de antrenamente la sala. Am continuat sa ma duc la World Class InCity, o sala unde ma simt foarte bine si unde am avut ocazia sa particip la o multime de antrenamente excelente de group fitness. Intr-o vreme imi faceam procese de constiinta ca sacrific antrenamentele de alergare pentru cele de sala, insa acum sunt convins ca acestea m-au ajutat foarte mult. Nu degeaba se vorbeste atat despre cross-training in strategia de antrenament pentru maraton.

serban-damianSezonul competitional 2013 a inceput pentru mine cu Maratonul Zapezii, unde am avut parte si de un podium – locul 2 la cursa de 30 km. Desi e frumos sa fii pe podium, nu vreau sa ma laud cu asta, pentru ca nu a fost cine stie ce concurenta. Mi-a placut acest concurs, desi mi s-a parut dificil si apoi am bolit cateva zile, semn ca nu mi-a picat tocmai bine. Urmatorul concurs la care am participat nu a fost unul de alergare, ci ceva cu totul special – Apollo’s Day, o competitie care mi-a placut la nebunie, desi m-a stors complet de vlaga, insa in acelasi timp mi-a aratat foarte clar care este nivelul meu de pregatire fizica generala. Abia il astept pe urmatorul, la care ma voi duce negresit si sper sa am performante mai bune. Tot in martie am participat la Forrest Run, un semi prin padurea de la Cernica. L-am considerat un long run inainte de primul maraton al anului, care pentru mine a fost la Viena. Mi-a placut acest concurs mare, insa timpul pe care l-am obtinut nu a fost deloc multumitor – n-am reusit nici macar sa cobor sub 4 ore, dar am totusi o scuza, pentru ca eram in plina viroza si in plin program de scadere in greutate. Cu toate acestea, l-am dus cu bine la capat, iar excursia in Viena alaturi de familia mea a ramas o amintire deosebita. Am incheiat luna aprilie cu o cursa de 10 km in Tineretului, care s-a numit 2 Rounds si care nu a fost altecva decat un soi de antrenament de viteza.

In luna mai am marcat 2 semimaratoane. Mai intai am alergat la Maratonul Regal, iar la diferenta de o saptamana am alergat Semimaratonul Bucuresti. Acesta a fost punctul in care lupta cu kilogramele de care am reusit sa scap a inceput sa fie recompensata (asta pe langa laudele primite :D). Am reusit dupa atatia ani de alergare sa cobor sub 1:40 pe semi si asta in conditiile in care afara era o caldura groaznica si mai eram si accidentat.

In iunie n-am fost decat la Semimaratonul Virslilor, la Deva, unde m-am simtit foarte bine, motiv pentru care deja il am in calendar pentru anul urmator. In iulie am alergat la un semimaraton montan, Cheile Rasnoavei Adventure , care a scos untul din mine. E foarte frumos, dar in aceeasi masura dificil.

In august n-am fost la niciun concurs, in schimb m-am antrenat intens. Iar asta s-a vazut din plin. In septembrie am mers la Semimaratonul Budapesta, unde mi-am imbunatatit din nou recordul personal, apropiindu-ma foarte mult de pragul 1:35. Dar nu acesta a fost cea mai importanta realizare, ci Maratonul Oslo, acolo unde am reusit sa alerg 3:24:42, un timp la care nici nu indrazneam sa visez cu doar cateva luni in urma. Multa lumea m-a intrebat care a fost “secretul”. Nu am nimic de ascuns: faptul ca am scapat de cateva kilograme de balast si zecile de antrenamente de sala, acolo unde mi-am imbunatatit semnificativ forta picioarelor si a zonei mediane, atat de importante ambele pentru alergatori.

In octombrie am participat ca de obicei la Maratonul Bucuresti, unde am fost din nou pacemaker, asa ca timpul meu a fost unul adecvat acestui “job”. De ziua mea mi-am facut un cadou sub forma cursei Azuga Trail Race, unde am avut din nou ocazia sa vad lumea de sus, de pe frumosii nostri munti.

Am asteptat cu emotie luna noiembrie, pentru ca aveam planificat Maratonul Istanbul. Principala mea preocupare era sa imi confirm proaspatul record, la care si eu ma gandeam uneori ca si cand n-ar fi fost vorba despre mine. Din fericire, “minunea” s-a intamplat din nou si am reusit sa il termin in 3:21:00 si probabil ca timpul ar fi fost chiar mai bun daca traseul era plat. Acum stiu ce pot, totul e sa imi mentin greutatea adecvata si nivelul de antrenament. Cu ultima parte e mai simplu, cu prima mai greu… 😀 In luna decembrie am participat doar la o cursa de 10 km, Baneasa Trail Race, asa ca revenire dupa un an plin.

Multe dintre aceste evenimente au fost alaturi de clubul meu, alaturi de oameni dragi, cu care imi face placere sa ma intalnesc si sa ma antrenez sau sa concurez. Si la nivel de club ne putem lauda cu un an bogat, asa cum se poate vedea din aceasta retrospectiva.

Antrenamentele si concursurile reprezinta un segment important al vietii mele si sunt recunoscator ca pot face asta, pentru ca imi aduc echilibru, sanatate si implinire. Scriu destul de mult despre ele, consum energie si timp cu ele, insa n-as putea sa fac toate acestea daca n-as avea sprijinul si intelegerea familiei mele minunate, care chiar daca nu este prezenta prea mult pe acest blog, reprezinta cea mai importanta parte a vietii mele si vreau sa le ofer in continuare toata dragostea mea.

Ce imi doresc pentru 2014? La modul cel mai sincer, imi doresc doar sanatate, pentru mine si toti cei apropiati. Restul lucrurilor le facem sau vin de la sine.

La Multi Ani, tuturor celor care au bunavointa sa urmareasca blogul meu si sa ne vedem cu bine in 2014!

imagineSUP

10 Like



Acest articol a fost vizualizat de 1.355 ori.

Related Posts

Comments (4)

  1. Stan Turcu
    decembrie 31, 2013

    LA MULTI ANI, Serban! Ai avut un an bun, dar l-ai meritat (norocul si-l face si omul in mare parte). Iti doresc multa sanatate si fericire alaturi de cei dragi!

  2. ruxandra rauc
    decembrie 31, 2013

    Foarte frumoase cuvinte, bravo. Iti doresc un an cel putin pe masura celui care tocmai se incheie:-)

  3. Serban Damian
    decembrie 31, 2013

    Va multumesc mult! Un an bun va doresc si eu!

  4. Liviu
    decembrie 31, 2013

    frumoasa relatare, Serban! Tonica si incurajatoare! Felicitari pentru reusite, mult succes pe mai departe. In rest… la multi ani cu sanatate!

Leave a Comment!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.