Primul antrenament cu concurentii de la Da jos burta!
Luni am dat startul concursului Da jos Burta! 2011. Opt barbati cu exces ponderal, si invitatul special, Constantin Zamfirescu din serialul “Trasnitii”, difuzat de Prima TV, s-au hotarat anul acesta sa dea jos burta cu Men’s Health si Superfit.
Da jos burta! a ajuns la cea de-a sasea editie si desi ne bucuram sa constatam interesul cititorilor pentru acest program, este in acelasi timp trist sa descoperim ca tot mai multi barbati tineri duc un stil de viata defectuos, care i-a condus la acumularea de kilograme. Cei opt concurenti de anul acesta se incadreaza in gradul 1 sau 2 de obezitate, ceea ce reprezinta o problema grava de sanatate; ei, precum si cei care s-au inscris la preselectie, au constientizat aceasta problema, iar acest lucru reprezinta un prim pas catre rezolvare.
Programul “Da jos burta!” poate fi sansa pentru a porni pe un drum corect catre un stil de viata sanatos, in care se vor imbina o alimentatie echilibrata cu activitatea fizica practicata in mod constant. Echipa (formata din antrenorii de la World Class si nutritionist, adica eu) le va sta la dispozitie concurentilor pentru a le oferi cele mai bune indicatii si pentru a-i monitoriza pe termen lung.
Constantin Zamfirescu, cunoscut sub numele de Gogoase, din serialul “Trăsnitii” s-a hotarat sa-i incurajeze prin exemplul sau.
“Astazi am luat parte la primul antrenament Da jos Burta! 2011. Nu a fost usor, dar nici nu ma asteptam sa fie. Pentru mine, concursul Men’s Health este o mare provocare. M-am hotarat sa-mi schimb stilul de viata, sa renunt la acele obisnuinte care mi-au devenit a doua natura. E greu, dar voi reusi cu ajutorul antrenorilor si nutritionistului. In plus, cred ca am mai multa ambitie decat toti ceilalti concurenti la un loc. Vreau sa fiu un exemplu! Oricat de “Trasniti” ar fi, Gogoase si Coana Frosa au nevoie si ei de o schimbare de ordin estetic”
Un seminar si un cros
Am avut un week-end plin. Chiar stateam sa ma gandesc ca de foarte mult timp nu mai stiu ce este plictiseala. Probabil ca e bine, insa uneori mi-as dori sa mai am timp de pierdut, sa zac undeva cu o carte in mana sau sa stau pur si simplu si sa nu fac nimic… Probabil ca se va mai intampla asta cand voi fi la pensie (daca o apuc).
In fine, sa lasam asta. Sambata am fost invitat de catre Asociatia Secretul Evolutiei, condusa de catre d-na dr. Ana Culcer, seful sectiei de neonatologie de la Spitalul Universitar sa tin o prezentare in cadrul unui eveniment medical dedicat parintilor. D-na doctor organizeaza periodic astfel de evenimente, facand educatie celor care au dorinta sa afle informatii din partea unor specialisti. Evenimentul de sambata a fost dedicat alimentatiei – eu am vorbit despre factorii ce influenteaza alimentatia la copii, iar d-na doctor despre alergiile alimentare (un subiect foarte interesant si bine tratat).
Duminica am mers la Crosul Padurii, un alt eveniment interesant, organizat de asociatia Viitor Plus si asociatia Bucharest Running Club, organizatorul Maratonului International Bucuresti. Crosul acesta este dedicat plantarii de copaci in zonele in curs de desertificare, undeva prin Calarasi, daca am inteles bine. Am participat in fiecare an la acest cros. Este o buna ocazie de a ma reintalni cu prietenii si colegii de club.
De aceasta data, nu a fost un simplu cros, ci si o cursa de 10 km, adica 3 ture de parc Tineretului. A venit multa lume, cred ca mult mai multa decat se asteptau organizatorii, pentru ca au cam fost depasiti de situatie la inscriere. In ciuda vremii foarte calduroase, am scos un timp bun, adica 45 de minute (pe 9,67 km). La finis am sprintat nebuneste, pentru ca un alergator care mi-a suflat in ceafa pe ultimii 3 km a incercat sa imi ia fata pe ultimii 100 de metri, asa ca m-am ambitionat si nu l-am lasat. Putina glorie (sfrijita si efemera, ce-i drept) nu strica din cand in cand pentru moral, nu?
Spliturile mele la acest concurs:
De la cros am fugit cat am putut de repede (cu masina) spre Auchan Titan, unde se afla o caravana mobila pentru donare de sange. Deputatul Radu Zatreanu din Colegiul 14 unde locuiesc si eu, organizeaza de 2-3 ori pe an o actiune numita “Fii si tu inger!” prin care indeamna oamenii sa doneze sange. Exista niste caravane, adica niste autocare speciale, echipate pentru donare de sange, care vin in diferite zone ale sectorului, iar cei care doresc pot sa contribuie. Nu se castiga nimic, daca va ganditi la asa ceva. Decat gandul frumos ca poate ai salvat o viata. Nu stiu cine e si ce face ca om politic dl. deputat Zatreanu, nu ma intereseaza din ce partid este si nici daca face aceasta actiune pentru imagine sau chiar crede in ea, insa tragand linie, este un lucru frumos, pentru care mi-as scoate palaria in fata lui (daca as purta una).
Despre suplimente nutritive la GSP TV (partea 1)
Serban Damian 
Filmarile mele, Media, Nutritie, Suplimente nutritive, Top Fit (Gsp TV) 
gsp tv, suplimente nutritiveA inceput o noua emisiune pe GSP TV. Se numeste TOP FIT si va trata subiecte de interes pentru cei care merg la sala. Din multe puncte de vedere imi aduce aminte de emisiunea Top Sport de la TVR 2, unde in urma cu cativa ani mi-am facut “debutul” in televiziune.
Se va vorbi despre antrenament, despre nutritie, accidentari, suplimente nutritive. Eu am fost solicitat pentru aceasta ultima chestiune. Mai jos puteti vedea primele idei, insa vor urma multe altele. Daca vreti sa vedeti toata emisiunea, intrati pe siteul tv.gsp.ro
Maratonul Copenhaga 2011
A fost al 12 maraton pe care l-am alergat. 22 mai 2011. Rezultat 3:55:30
Dar sa incep cu inceputul.
Mi-a intrat in reflex ca odata ce trec de un concurs sa imi stabilesc in scurt timp un alt obiectiv, pentru ca e deja o certitudine ca cel putin pentru mine, aceste obiective pe termen mediu ma motiveaza mai mult ca orice, imi dau o directie clara si imi ordoneaza viata. Odata stabilit, pus in calendarul competitional si achitat, deja devine un reper clar si stiu exact ce am de facut in lunile ce urmeaza. Asadar, anul trecut, dupa ce am alergat la Atena si apoi timp de o luna am stat pe bara din cauza accidentarii, am inceput sa imi caut o noua destinatie. Tot uitandu-ma pe calendarul AIMS, mi-a atras atentia maratonul de la Riga. Era chiar pe 22 mai. Suna foarte interesant – o destinatie destul de “exotica”, un maraton maricel, mai mult decat atat, linie directa pe Tarom, cazare foarte ieftina, taxa de inscriere mica. Parea a fi alegerea perfecta, asa ca n-am mai stat pe ganduri. Partea proasta a fost ca dupa cateva luni, cam prin martie, am primit mail de la Tarom ca desfiinteaza linia aeriana Bucuresti-Riga… Am cautat in disperare o alta solutie, insa n-am reusit sa gasesc nimic convenabil. Toate variantele erau mult mai scumpe, cu escale mari, asa ca am renuntat la idee.
Problema era ca ramasesem fara maraton de primavara. As fi mers la Rotterdam, insa am ales Clujul, care s-a desfasurat chiar in aceeasi zi.
Maratonul Copenhaga s-a desfasurat chiar pe 22 mai, in aceeasi zi cu Riga. Stiam despre el, insa nu il luasem in considerare, in special pentru ca auzisem ca nu e o destinatie deloc ieftina. In fine, pana la urma m-am inscris, platind taxa de 80 euro (fata de 20 la Riga… pe care oricum i-am pierdut). Paradoxal, avionul nu a fost asa de scump cat ma asteptam. Exista cursa Malev, cu escala in Budapesta, care costa in jur de 160 euro, ceea ce e destul de rezonabil. Cu cazarea este cu totul alta poveste, pentru ca acolo chiar si cele mai prost cotate hoteluri costa cu mult mai mult decat prin alte parti ale Europei. Din fericire, am gasit si aici un hotel decent, care s-a dovedit a fi nu numai primitor, dar si aproape de centru si de aeroport.
Trecand peste aceste detalii financiare (importante, dar nu esentiale), trebuie spus ca nu regret nicio clipa aceasta schimbare de plan. Copenhaga este un oras minunat, in care m-as intoarce oricand si in care mi-ar place sa locuiesc. Mai las un timp sa se decanteze impresiile si apoi voi povesti despre el.
Despre maratonul Copenhaga numai de bine. Este un maraton mare (12000 alergatori), foarte bine organizat, plat si rapid. Se vede ca au experienta, dar si bani. Sponsorul principal este o banca mare, Nykredit. Vineri inainte de concurs am fost la Expo pentru a-mi lua numarul de concurs. Expozitia a fost organizata intr-o sala mare langa un stadion, departe de centrul orasului si de punctul de start (puncte asta, pentru ca nu e absolut obligatoriu ca zona de inregsitrare si expo sa aiba loc exact in zona de start, asa cum am fi tentati sa consideram). Destul de multi expozanti, firme mari, reduceri etc… totusi mic fata de ceea ce am vazut la Paris, Berlin si chiar Roma, unde expozitiile erau adevarate targuri unde puteai petrece ore intregi la shopping si cascat gura.
Sambata am umblat impreuna cu Carmen de ne-au luat foc talpile… deci exact ce nu ar trebui facut inainte de un concurs. Sunt invatat totusi cu aceasta treaba si nici nu ma mai stresez. Cand ai doar cateva zile la dispozitie intr-un oras nou, este complet aiurea sa stai in hotel ca sa iti menajezi picioarele, pentru cateva minute in minus la finis… care oricum nu fac nicio diferenta, nicaieri.
Duminica dimineata vremea promitea a fi perfecta pentru alergare. Se adunasera niste nori pe cer si coborase temperatura. Cu o zi inainte fusese un soare superb, insa chinuitor pentru cine alearga. In zona de start era un puhoi de oameni. Ca de obicei aveam emotii, insa eram pregatit psihic pentru cei 42 de kilometri. Lumea forfotea peste tot. Cu 30 de minute inainte de start m-am indreptat relaxat catre zona de toalete, insa soc si groaza – erau cozi imense care se miscau extrem de incet. In fine, cu cateva minute inainte start am intrat si eu in culoarul de start, unde am avut bucuria sa reintalnesc un prieten italian, Mauro, pe care l-am cunoscut la maratonul Budapesta, apoi l-am intalnit la Roma si iata-ne acum din nou impreuna, pe strazile din Copenhaga. Omul are la activ 89 de maratoane si si-a propus sa alerge 100 pana in martie. Este organizator de maratoane si are o agentie de pacemakeri (adica alergatori care alearga intr-un anumit ritm avand scris pe tricou sau ducand cu ei baloane cu timpul propus, iar daca te tii de ei, ai garantia ca poti termina in timpul respectiv).
Un singur lucru m-a enervat la danezi, faptul ca aproape toata comunicarea lor (mailuri, scrisori, vorbe la microfon) a fost in limba daneza. Cam nepotrivit pentru un eveniment international, zic eu. Din limba aia a lor nu poti intelege nimic, pentru ca nu seamana cu nimic cunoscut (poate cu suedeza, pe care eu unul o stapanesc la fel de bine ca si pe daneza).
M-a uimit numarul mare de tineri de la acest maraton. De unde la alte maratoane media de varsta este undeva pe la 35-40 ani, aici cred ca a fost mult mai jos. Erau foarte multi oameni de 20 de ani, toti aratand foarte bine. De altfel, danezii arata bine in general. N-am prea vazut oameni grasi pe strada. Tinerii au un aer sportiv, iar cei in varsta au imbatranit frumos.
Au trecut cam 5 minute din momentul in care s-a dat startul si cel in care am trecut si eu linia de start. In primul pluton erau aproape numai albi. Am apreciat faptul ca nu s-au stresat sa aduca kenyeni si alti africani, doar pentru a cobori timpul de pe podium. Din cauza aceasta, maratonul a fost castigat cu 2:21, ceea ce este un timp slab daca raportam la alte concursuri.
M-am inceput cursa destins, avand in minte un timp sub 3:40. Amicul Mauro mai disparea din cand in cand pentru a face poze, apoi aparea din senin si ma impingea putin de la spate, asa in gluma. Am alergat ok in prima jumatate. Ma incadram pentru 3:40. La km 16 ma astepta Carmen, si asta m-a inviorat. Pe masura ce ma indreptam spre semi, norii se adunau, si la un moment dat a inceput sa ploua. Nu mi-a placut, dar nici rau nu a fost. Am inceput insa sa am o senzatie de sufocare si lipsa de energie. De la km 21 am inceput sa reduc ritmul. Imi parea rau ca sa intampla asta, insa nu aveam resurse pentru mai mult. Am alergat un timp langa niste baieti care impingeau un fel de sanie (pe roti). In timpul maratoanelor vezi tot felul de ciudati. De exemplu, unul alerga avand deasupra capului un fel de balon (din acela cu care se zboara). Noi il avem pe Ilie Rosu care alearga cu steaguri in mana. In fine, fiecare cu nebunia lui. Pana la urma, insasi alergarea unui maraton presupune o doza de nebunie, pentru ca aparent nu are niciun sens sa te supui unui asemenea efort.
Dupa kilometrul 30 n-am mai simtit nicio placere in a alerga si abia asteptam sa se termine odata. La km 26 m-am intalnit din nou cu Carmen, insa nici macar intalnirea cu ea n-a mai reusit sa ma remonteze. Ma dureau toate partile corpului. La un moment dat a trecut pe langa mine si grupul de 3:50, dar nu imi mai pasa prea mult. Am reusit sa ma adun pe ultimii kilometri si sa mentin un ritm ceva mai rapid, ca sa nu risc sa depasesc 4 ore. Pe culoarul de final, intr-o mare imbulzeala, ma astepta Carmen, cu steagul legat de mana ca sa o identific. N-am vrut sa ma opresc sa il iau, pentru ca mai erau doar cativa metri pana la linia de finis si nu mai vroiam altceva decat sa ma opresc.
3:55:40. Locul 3477 din 12000.
Aici este un video de pe siteul maratonului, in care se vede linia de sosire; apar si eu in primele secunde:
Cu medalia de gat am mers spre iesire ca sa-mi ling ranile. Ma dureau picioarele de imi venea sa plang. Medalia m-a dezamagit putin: in afara de faptul ca au gresit data, scriind 21 mai, in loc de 22 mai, au ales sa puna pe ea cladirea Radisson, care e doar un bloc de sticla, fara nimic aparte. Probabil ca au epuizat toate catedralele si cladirile istorice care abunda in Copenhaga.
Per total, mi-a placut acest concurs. As fi dorit sa imi bat recordul, insa n-a fost momentul. Acum trebuie sa ma concentrez pentru ce va urma. Peste o luna ma asteapta un concurs mult mai greu.
Traseul maratonului:
Spliturile mele:
Timpii intermediari:
Acest grafic arata distributia gaussiana a timpilor obtinuti de maratonisti. Este cam aceeasi distributie ca la toate maratoanele mari si se vede ca cei mai multi alergatori se aglomereaza in segmentul 3:30-4:30, cu maxim la 3:45 (asta ma indreptateste sa afirm ca sunt modelul tipic de maratonist “obisnuit”).
Incepe DA JOS BURTA! 2011
Men’s Health porneste din nou batalia impotriva kilogramelor nedorite. Editia din 2011 a concursului Da jos Burta! promite castigatorilor premii frumoase si kilograme in minus.
Sute de cititori s-au inscris in concursul Da jos Burta 2011!, program care se va desfasura intre 30 mai si 26 iunie, timp de patru saptamani. Revista Men’s Health si-a propus sa demonstreze inca o data ca un regim de slabire poate fi amuzant si placut. Opt concurenti vor avea ocazia sa lucreze cu cei mai buni specialisti in antrenament fizic, nutritie si medicina sportiva. Constantin Zamfirescu, cunoscut sub numele de Gogoase, din serialul “Trasnitii”, difuzat de Prima TV, s-a hotarat sa incurajeze concurentii inscrisi si sa participle anul acesta la programul propus de specialistii revistei.
“Nu vreau sa particip, am nevoie! S-au adunat destule motive ca anul acesta sa iau atitudine. Aspectul, starea de sanatate, durerile de spate care se amplifica in urma unui accident, nevoia de miscare si placerea de a face sport– toate acestea sunt suficiente motive. E vremea sa renunt la clasicele pretexte la care recurgem toti, cei supraponderali, cum ar fi lipsa timpului. Chiar am s-o fac cu mare placere si abia astept sa incep antrenamentele! Si poate scap de acest sindrom numit «obezitate morbida». Suna asa de… morbid!”, a marturisit Constantin Zamfirescu organizatorilor concursului.
Obiectivul programului Da jos Burta! este acela de a face cunoscute principiile sanatoase promovate de Men’s Health. Prin acest program se urmareste redistribuirea activitatilor cotidiene, controlarea meselor si introducerea exercitiilor fizice in programul de zi cu zi al concurentilor. Concursul indeamna la un stil de viata sanatos prin trecerea de la sedentarism la activitate fizica sustinuta, dar bine dozata, precum si de la o alimentatie dezordonata si bogata in excese, la una caracterizata prin echilibru si moderatie.
Va fi o incercare placuta pentru cei opt finalisti, deoarece programul de antrenament fizic se desfasoara intr-unul dintre cele mai elegante cluburi de fitness din Bucuresti: World Class Health Academy The Grand din Marriott. Timp de patru saptamani cei opt concurenti si guest star-ul editei se vor antrena cu Andreea Pavel si Alexandru Marcu, doi dintre cei mai valorosi Master Traineri World Class. Dietele persoanlizate vor fi asigurate de Serban Damian, specialist in nutritie si colaborator permanent al revistei.
Cei care vor scadea cel mai mult in greutate (si in centimetri la burta) vor fi premiati si prezentati la loc de cinste in Men’s Health, editia iulie-august.
Toti participantii din acest an vor beneficia de intrare gratuita la World Class pe perioada antrenamentelor si de echipament sportiv complet oferit de ASICS Romania. Inainte si dupa concurs vor fi efectuate analize medicale complete la centrul medical MedLife si masuratori la Centrul de nutritie Superfit. Pe tot parcursul programului concurentii vor bea apa minerala Bilbor, oferita de compania Bilbor Mineral Water.
Castigatorul Da jos Burta! 2011 va primi apa minerala Bilbor pentru tot anul si va pleca acasa cu o bicicleta, casca, ochelari, hanorac si ceas, toate oferide de Merida, unul dintre cei mai mari producatori de echipamente de cycling din lume.
World Class Romania ii va oferi un abonament la sala pentru un an, iar ocupantilor locului doi si trei cate un abonament pe sase luni.
Mai multe detalii pe www.menshealth.ro
Copenhaga, orasul biciclistilor
M-am intors de 2 zile de la Copenhaga si inca imi vine sa oftez gandindu-ma la nivelul de civilizatie pe care l-am vazut acolo… Sunt multe de povestit.
O sa incep cu bicicletele. Eu nu sunt biciclist. Pentru ca nu am unde. Pentru ca Bucurestiul este un oras neprietenos cu biciclistii. Asa-zisele “piste de bicicleta” sunt niste chestii penibile si inutile. Daca ai un trotuar de 2 metri latime si pui pe el niste semne care ocupa mai mult de 1/3, asta nu inseamna ca ai pista de bicicleta. Nici biciclistii si nici pietonii nu se vor simti in siguranta.
Copenhaga este un oras al biciclistilor. Au bulevarde largi, cu 2-3 benzi pe sens, au trotuare largi, iar intre ele ghici ce se afla…? Banda de bicicleta. Care are 1,5-2 metri latime si pe care nu circula decat biciclistii. Nu ai sa vezi oameni pe ele si nici masini (circuland sau parcate – nu pot sa nu imi imaginez un bemve de meltean parcat la noi pe o astfel de pista de bicicleta…). Biciclistii au propriile semafoare. Circula cu viteza, dar cu simt de raspundere.
Nu au cine stie ce biciclete. Nu ma pricep prea mult la biciclete, insa mi-au parut a fi niste modele nepretentioase, dar rezistente si practice. Ai sa vezi de la copii de 5 ani, pana la batrani cu par alb. Si multe domnisoare 
Isi lasa bicicletele in locuri special amenajate, cu rasteluri, insa nu le incuie si nici nu le leaga. Langa gara erau lasate vreo 40-50 de biciclete. M-am uitat cu atentie si nu cred ca 10% dintre ele aveau un lacat la roata, insa nu erau legate de vreun stalp sau altceva.
Scria Gabi Solomon pe blogul sau despre faptul ca primavara se pescuiesc biciclete din canalele orasului. N-am vazut asta, insa asa o fi
Am filmat si eu cativa biciclisti. Asta se intampla vineri seara si nu erau prea multi, insa luni dimineata, cand lumea pleca la servici, era un adevarat exod.
Aici puteti urmari un documentar despre bicicletele din Copenhaga:
Daca as fi trait in Danemarca sau Olanda probabil ca eram si eu biciclist, insa in Bucuresti voi spune pas deocamdata.
Excesul de carne poate dauna sanatatii
Cand mergem in weekend la cumparaturi in hypermarket, una din primele opriri este de cele mai multe ori la standul macelariei. Ultimele studii arata ca cea mai consumata carne este cea de pui, urmata de cea de vita si porc. Ce nu stim insa este ca excesul de carne poate dauna sanatatii.
Cu cat inaintam in varsta, cu atat trebuie sa mancam mai putin
Aceasta pentru ca rata metabolismului scade in timp si ne ingrasam. Necesarul de nutrienti ramane insa acelasi. Asa ca suplimentele sunt binevenite.
De exemplu, vitamina D si B12 sunt doua elemente importante pe care organismul le produce in cantitati din ce in ce mai mici pe masura ce imbatranim.
Incurajeaza-ti copilul sa practice mai multe sporturi
Unul dintre motive este evitarea riscul de accidentare. Specialistii americani au descoperit ca practicarea acelorasi exercitii pe termen lung poate periclita sanatatea oaselor si articulatiilor.
Astfel, nu va limitati sa-i trimiteti doar la karate, dans sau tenis. Copiii, dar si adolescentii care fac sport ar trebui sa tina cont de o regula esentiala: trebuie practic un sport care alterneaza pe durata unei saptamani si mergi la antrenament la un sport dominant. Apoi, sunt recomandate sporturi ca inotul sau ciclismul.
Astfel, parintii trebuie sa aiba grija ca adolescentii si copiii sa faca exercitii complementare.
Indiferent de sporturile pe care le prefere copilul, ideal ar fi ca in contrapartida sa aiba si o activitate sportiva care functioneaza ca o terapie.
Aflati mai multe despre acest subiect din materialul video.
Invitatie la seminar despre alimentatia copiilor
Sambata va invit la Palatul Copiilor pentru a participa la un seminar despre alimentatia corecta a copiilor. Seminarul este organizat de catre d-na dr. Ana Culcer si Asociatia “Secretul Evolutiei”. Eu voi sustine un mini-seminar despre factorii ce influenteaza alimentatia copiilor.
