Continui să prezint studiile despre care am aflat la Conferința de Nutriție Sportivă. De această dată, un studiu realizat de trei cercetători de la Pennsylvania State University, Department of Kinesiology.

Scăderea în greutate presupune inducerea unui deficit caloric. Oricum am da-o și oricâte artificii am face, pentru a slăbi este nevoie să existe deficit caloric. Este o axiomă.

Totuși, un deficit energetic este asociat cu anumite adaptări metabolice, printre care reducerea consumului energetic de repaus (rata metabolismului bazal) și supresia hormonilor metabolici, care acționează pentru a conserva energia și pentru a minimiza scăderea greutății corporale.

Obiectivul acestui studiu a fost de a cuantifica efectele unor grade diferite de restricție energetică asupra greutății corporale și compoziției corporale, asupra ratei metabolismului bazal și asupra hormonilor (leptină, ghrelină, IGF-1 și triiodotironină) în cazul unui grup de femei care au urmat un program de exerciții fizice timp de trei luni. Datele au fost obținute de la 25 de participante, tinere, sănătoase. Ele au fost suspuse unui program de antrenament controlat, care le-a crescut consumul energetic cu 30% și au fost împărțite în trei grupuri: 1. un grup a primit un regim alimentar echilibrat, care a inclus o creștere cu 30% a aportului caloric, 2. al doilea grup a primit un regim alimentar cu un deficit energetic moderat, obținut prin menținerea aportului caloric la nivelul de bază, iar 3. al treilea grup a fost supus unui deficit energetic sever, prin reducerea aportului caloric cu 30%.

Înainte, în timpul și la finalul studiului au fost măsurați mai mulți parametrii: greutatea, compoziția corporală, rata metabolismului bazal și concentrațiile hormonilor amintiți anterior.

Deficitele energetice medii au fost: 850 kcal/zi pentru grupul 3, 418 kcal/zi pentru grupul 2 și 57 kcal/zi pentru grupul 1.

După cele 3 luni ale studiului, greutatea corporală a scăzut în toate cele 3 grupuri, mai mult în grupul 3 (în medie 3,6 kg) și grupul 2 (în medie 2,7 kg), iar în grupul 1 a fost de 1,1 kg. Scăderea cantității de grăsime corporală a fost de 2,6 kg în grupul 3, 2,2 kg în grupul 2 și 1,1 kg în grupul 1. Leptina a scăzut semnificativ doar în grupul 2, iar ghrelina și T3 au scăzut semnificativ doar în grupul 3. Masa non-adipoasă, RMB și IGF-1 nu s-au modificat semnificativ în niciunul dintre grupuri.

Concluzia studiului este interesantă: scăderea în greutate nu este proporțională cu mărimea deficitului caloric în cazul femeilor tinere, care se antrenează, iar acest lucru ar putea avea legătură cu diferențele privind răspunsul hormonal la deficitul energetic impus.

De ce este interesant și util un astfel de studiu? Pentru că în practica unui nutriționist sportiv acesta se întâlnește destul de frecvent cu sportive tinere, sănătoase, care doresc să scadă în greutate. Un astfel de studiu arată că nu e nevoie să ne repezim cu regimuri drastice, pentru că nu vom obține rezultate mai bune. E adevarat că este o luptă de dus cu tinerele care vor rapid rezultate și ar recurge la orice pentru a le obține, inclusiv la înfometare. Dar nu numai că nu este nevoie de așa ceva, ba chiar este nepractic, pentru că un regim restrictiv va afecta în mod sigur și capacitatea de performanță, imunitatea, echilibrul psihic.

De-a lungul timpului am fost nevoit să refuz pacienți (mai ales de sex feminin) pentru că am ales să joc corect și să le spun adevărul, adică faptul că nu au nevoie să slăbească sau că nu e bine să o facă, sau că un regim echilibrat le este mai de folos decât unul drastic… Cei care m-au ascultat, au avut întotdeauna rezultate. Și asta nu pentru că aș avea eu puteri magice, ci pentru că există niște principii corecte, pe care dacă le aplicăm, sigur funcționează. E simplu.