La finalul lunii trecute am avut bucuria să fiu invitat la Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu” din Cluj Napoca pentru a vorbi în cadrul Conferinței Naționale “Nutriția – Medicina Viitorului”, ajunsă la a 5-a ediție. Pentru mine a fost o provocare, mai ales ca venea la o lună după Conferința de Nutriție Sportivă de la Tîrgu Mureș, iar între timp am avut o mulțime de treabă la Superfit și un maraton (despre care n-am apucat să povestesc încă…). Totuși nu aveam cum să ratez ocazia de a vorbi despre domeniul meu preferat, nutriția sportivă, mai ales ales în fața unei audiențe specializate, formată din specialiști în nutriție formați în special în centrele universitare din Cluj, Tîrgu Mureș, Timișoara, Arad.

Invitația am primit-o de la d-na conferențiar Lorena Filip, organizatorul acestei conferințe și o gazdă minunată, căreia îi mulțumesc din suflet pentru momentele frumoase petrecute la Cluj. Împreună cu mine a venit din București și d-na Marie Vrânceanu, unul dintre puținii oameni din Ro care au pătruns în domeniul nutrigenomicii, având o mulțime de specializări obținute în străinătate.

Am stat mult să mă gândesc la subiectul pe care să îl abordez, astfel încât să nu fie plictisitor și să aducă ceva nou celor din sală, care poate nu au aprofundat nutriția sportivilor. În final am ales să vorbesc despre temporizarea nutrienților (sau “nutrient timing”, după terminologia engleză), acel factor “când” legat de alimentație, care ne arată care este cel mai potrivit moment pentru administrarea nutrienților, încât sportivul să obțină beneficiul maxim de pe urma lui.

Am împărțit prezentarea în 2 secțiuni. Prima a fost despre sporturile de forță, unde cuvântul cheie a fost administrarea de proteine și mai ales “fereastra de oportunitate”, despre care toți cei care merg la sală sunt sigur că au auzit. Există o mulțime de dovezi științifice care susțin existența acestei ferestre anabolice, despre care ar trebui să fie avizați toți cei care lucrează cu sportivi.

În a doua parte a prezentării am vorbit despre sporturile de anduranță, zonă în care mă regăsesc nu doar ca teorie, ci și ca practică. E adevărat că am petrecut mulți ani și prin sala de forță, însă nu mă identific cu acea perioadă, ci mult mai mult cu cea pe care o trăiesc acum. Când vine vorba de anduranță, focusul se mută pe carbohidrați, așa că am prezentat strategia nutrițională pentru eforturile în regim aerob, pe durată lungă.

Din reacțiile participanților la conferință am tras concluzia că am prezentat aspecte interesante, așa că mă declar mulțumit.

Per total, conferința mi s-a părut bună, interesantă, bine organizată.

Mă bucur că există această comunitate de specialiști în nutriție și că se dezvoltă continuu. Sper ca legea dieteticianului să îi ajute să capete statutul meritat, iar ei să lupte să își consolideze poziția pe o piață, deocamdata, haotică.

Interesantă a fost și prezentarea d-nei Marie Vrânceanu, care a vorbit despre “secretul longevității”, din perspectiva nutrigenomicii. Domeniul este unul de avangardă, destul de SF pentru România, însă cred că la un moment dat fiecare nutriționist va trebui să aibă noțiuni și din acesta.

În pauza de prânz a conferinței am fost răpiți de către un grup vesel de nutriționiști din Cluj, pe care îi știam doar de pe Facebook până acum – dr. Adrian Copcea, Iulia Hădărean, Lorena Someșan și Iulia Soporan, de la Centrul medical Asteco, care ne-au dus să vizităm centrul lor (ce s-a întâmplat acolo trecem sub tăcere, deși poza de mai jos spune multe…). Oameni drăguți, prietenoși, deschiși – m-am bucurat că în sfârșit am reușit să ne cunoaștem și în persoană.

Ne-am întors la conferință pentru că ei aveau prezentări de susținut în sesiunea de după-amiază. Am aflat atunci că sub îndrumarea d-lui dr. Vereșiu, un grup de tinere nutriționiste au publicat o lucrare care tratează abordarea nutrițională în diverse patologii. Aștept cu interes să citesc cartea.

Pe lângă activitatea la cabinet, am aflat că acești oameni sunt implicați în diverse proiecte, cum ar fi o tabără de sănatate pentru copii supraponderali (Iulia Hădărean) sau campanii de educație nutrițională (Lorena Someșan). Așa cum am descoperit de mult, din propria experiență, munca nutriționistului este mult mai complexă decât a concepe niște diete și chiar dacă nu intenționezi asta de la început, ajungi la un moment dat să fi implicat în tot felul de proiecte de promovare a alimentației sănătoase (la modul ideal…).

Tot cu ocazia acestei vizite la Cluj am avut bucuria să mă întâlnesc cu o altă nutriționistă foarte activă pe net, Sigina Pop, cu care am stat la o cafea bună și am dezbătut probleme nutriționale. Nu avem mereu aceleași opinii, dar e plăcut să discuți cu cineva pasionat, care are și experiență practică.

În prima zi când am ajuns la Cluj, d-na Lorena Filip ne-as dus să vizităm o fabrică de produse lactate din lapte capră. Nu o să povestesc acum despre asta, pentru că merită un post separat. Cert e că de atunci am mereu în frigider produse de la firma La Colline.

După această vizită am mers la UMF unde se desfășura o ceremonie foarte frumoasă de decernare a unor premii pentru diverse personalități ale medicinei clujene. La finalul acestui eveniment surpriza a fost un concert susținut de către violonistul Alexandru Tomescu.

Sunt bucuros că am ajuns la această conferință și sper să merg și anul viitor. Eram oricum destul de trist că anul acesta nu voi mai ajunge la conferința de la Newcastle, însă cu cele două din țară mi-am luat porția de știință și de deplasări.