Aditivii alimentari implicati in epidemia de infectii cu Clostridium difficile

Ian 14, 2018 | 0 comments | aditiv alimentar, alimentatie, clostridium difficile, enzima fosfotorefalaza, infectie, nutritionist, ribotip 027, trehaloza

Aditivii alimentari sunt adesea incriminați de apariția unor boli cronice cu efecte grave asupra sănătății – printre care și diverse tipuri de cancer gastric, de colon etc.

Oamenii de știință din mai multe centre universitare, respectiv Colegiul de Medicină Baylor din Houston (Texas), Universitatea din Oregon, Centrul Medical Leiden (din Țările de Jos) și Institutul Wellcome Trust Sanger din Hinxton (Marea Britanie) au realizat o cercetare în care se arată că aditivii alimentari ar fi implicați în epidemia de infecții cu Clostridium difficile, se precizează într-un articol al prestigioasei reviste Nature.

Înainte de a se apuca de această cercetare, un studiu1 premergător din 2014 arăta că în modele de laborator (animale pentru experimente) exista un subtip (ribotipul 027 sau prescurtat RT027) al Clostridium difficile – care era „colectat” din spitale (perioada decembrie 2007-mai 2008) – extrem de virulent.

În cercetarea de față s-au analizat aproximativ 200 de zaharuri si alte surse de carbon – pentru capacitatea lor de a susține creșterea tulpinilor RT027 mai bine decat a altor ribotipuri.

Așa s-a descoperit că RT027, precum și un al doilea ribotip epidemic (ribotipul 078) au fost capabile să crească la concentratii scăzute de trehaloza (care nu au susținut creșterea altor tulpini de C. difficile).

Trehaloza este un zahăr natural, de tip dizaharidic (alături de zaharoză, fructoză și maltoză), adică este alcătuită din două molecule individuale de zahăr.

Trehaloza se găsește în ciuperci, alge și alte plante.

Industria alimentară însă folosește zahărul pentru a îmbunătăți textura și stabilitatea produselor alimentare.

Cercetătorii explică anumite aspect în articolul din Nature: „Utilizarea trehalozelor a fost oarecum limitată înainte de sfârșitul secolului trecut; costă aproximativ 7000 de dolari pentru a produce doar 1 kilogram. Cu toate acestea, descoperirea unui proces enzimatic care permite extragerea trehalozelor din amidonul de porumb a redus acest cost la doar 3 dolari per kilogram. Aprobat în anul 2000 de către Administrația Americană pentru Alimente și Medicamente [FDA] și aprobat pentru utilizarea în produsele alimentare în Europa începând cu 2001, trehalozei i-a fost acordat statutul de „general recunoscut ca fiind sigur”. Însă aceste date intervalele de utilizare estimate începând cu 2% la 11,25%  pentru alimente (inclusiv paste făinoase, carne de vită și înghețată).”

Cercetătorii au găsit că tulpina RT027 prezintă o mutație într-o proteină care în mod normal reprimă enzima fosfotorefalază, metabolizatoare de trehaloză. Adică, această mutație oprește proteina represor, permițând ca RT027 să utilizeze niveluri scăzute de trehaloză și să se dezvolte.

Pe termen scurt, RT078 are patru gene suplimentare care susțin metabolismul trehalozelor și le permite să crească mult mai bine în medii cu niveluri scăzute de trehaloză decât alte tulpini de Clostridium difficile.

Una dintre concluziile oamenilor de știință a fost că un aditiv alimentar a afectat de fapt apariția tulpinilor de C. difficile epidemice care au cauzat  morbiditate și  mortalitate crescute.

Despre Clostridium difficile

Conform Centers for Disease Control and Prevention2 (CDC), Clostridium difficile e adesea implicat în infecții (în special nosocomiale) amenințătoare de viață prin impactul lor asupra organismului – diaree (rezultând deshidratare severă), megacolon toxic, colita (inflamații grave ale vintrelor), insuficiențe de organe, sepsis, iar în cele din urmă, chiar decesul pacientului. Orice suprafață, dispozitiv sau material (de ex. comode/noptiere, căzi de baie și termometrele electronice rectale) contaminate cu fecale poate servi drept rezervor pentru sporii de Clostridium difficile.

Acești spori de Clostridium difficile sunt transferați apoi pacienților prin mâinile personalului medical care a atins o astfel de suprafață sau un element contaminat.

CDC mai precizează că Clostridium difficile este pe locul al treilea ca agent infecțios care prezintă multirezistență la medicamente (antibiotice!), după Bacilul Koch (care determină tuberculoza) și Staphylococcus aureus meticilino-rezistent (MRSA după denumirea din engleză methicillin resistant Staphylococcus aureus) – iar în listă mai sunt alte 15 clase și specii de viruși și bacterii periculoase pentru sănătatea omului.

Boala apare preponderent în cazul pacienților:

expuși la antibiotic, care iau inhibitori de pompă de protoni (în tratamentul gastritei, ulcerelor gastrice), care au suferit o operație gastro-intestinală sau care au avut ședere îndelungată în instituțiile de asistență medicală, indivizii cu o boală gravă, precum și aceia care suferă de boli care compromit sistemul imun sau vârstnici.

 Dr. Simona Simionescu, Medic Rezident Anul I, Igienă, UMF „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca

Bibliografie

  1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4097623/
  2. https://www.cdc.gov/hai/organisms/cdiff/cdiff_faqs_hcp.html


Acest articol a fost vizualizat de 988 ori.

Related Posts

Leave a Comment!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *