Nu cred ca am auzit pe cineva caruia sa NU ii placa ciocolata. Ok, e posibil sa ai alte preferinte in materie de dulce, insa chiar nu cred ca exista om care sa spuna “imi displace ciocolata”. Foarte multi oameni (cel putin printre cunoscutii mei), pun pe locul 1 ciocolata in topul preferintelor de dulce. Acelasi lucru pot sa spun si eu.

Nu o sa fac aici apologia consumarii ciocolatei, pentru ca spre deosebire de multe alte alimente, de ea ne putem dispensa, fara ca organismul sa sufere in vreun fel.

Spuneam in alt post ca la Bookfest 2008 am prezentat o carte despre ciocolata si as vrea sa va impartasesc cateva idei pe care le-am citit in aceasta carte. Ar fi bine ca o ciocolata pe zi sa ne scape de doctorii… (sau de doctori, asa cum sugereaza titlul original in engleza 🙂 )

De fapt, nu ciocolata – produsul final care contine si lapte, zahar, uleiuri vegetale (adesea hidrogenate), conservanti, arome si altele, ci CACAUA (am intalnit cuvantul scris si “cacaoa”, insa in care este folosit in prima forma) este cea care are o serie de proprietati aparte, cu potential benefic pentru organism. Boabele de cacao cresc in arborele de cacao prin zona tropicala si sunt folosite de foarte mult timp – de pe vremea aztecilor. In Europa au ajuns abia prin secolul 15. Aceste boabe se culeg manual, se lasa la fermentat, se usuca, se prajesc, se piseaza, se preseaza… in cele din urma se separa untul de cacao si cacaua in sine. Ciocolata se obtine reamestecandu-se ingredientele si adaugandu-se zahar si lapte, apoi se incalzeste la o anumita temperatura, se amesteca lent, se trece prin prese si in final se ajunge la bunatatea care se topeste in gura. Apropo de asta, ciocolata se mananca la temperatura camerei si se savureaza – tii bucatzica in gura, apoi musti, mesteci de cateva ori, lasi ciocolata sa stea cateva clipe pe limba si cerul gurii si abia apoi inghiti lent 🙂

De ne place atat de mult? Nu numai pentru gust, ci si pentru ca in cacao se gasesc mici cantitati de feniletilenamina – o substanta endorfin-like (acele substante care dau senzatia de “bine”).

Cofeina? Prea putina ca sa puna probleme – 38 mg in 50 g de ciocolata amaruie (o ceasca de cafea are in jur de 90 mg). Evident, daca mananci 200 g de ciocolata de-odata, s-ar putea sa te simti “stimulat”.

De ce e considerata “aliment sanatos”?

Autorii cartii despre care povestim vin cu urmatoarele argumente:

– prezenta unor cantitati importante de minerale: magneziu, cupru, potasiu, calciu

– antioxidanti – considerabil mai mult decat in alte alimente renumite pentru proprietatile lor protectoare – 200 mg polifenoli in 40 g ciocolata cu lapte. Exista niste studii care arata ca substantele polifenolice blocheaza oxidarea LDL (colesterolul “rau”) si de aici rol de protectie impotriva tuturor bolilor ce apar ca urmare a ateromatozei (IMA, AVC).

– posibila capacitate anticancerigena, prin przenta unor antioxidanti cum este epicatechina.

Ne ingrasam de la ciocolata?

 O intrebare care pe mine ma oboseste. “Ma ingras de la…”. Nu te ingrasi “de la”, ci contextul general conteaza – mostenire genetica, nivel de activitate fizica, patologie asociata si bineinteles alimentatia, in totalitatea ei. Normal ca daca mananci cat ar fi normal si mai adaugi o ciocolata, in timp o sa te ingrasi, dar nu neaparat de la acea ciocolata.

50 g ciocolata – aproximativ 260 kcal. Mult? Putin? Depinde exact de ceea ce am spus inainte.

De ce ar trebui sa alegem ciocolata in locul altui desert? Presupunand ca nu putem trai fara desert… si cred ca o sa fiti de acord ca viata e mai trista fara ceva dulce, din cand in cand, atunci e mai bine sa alegem o bucatzica de ciocoalata si nu o prajitura. E vorba de compozitia ciocolatei. Desi la gramaj, aceeasi cantitate de ciocolata are aceeasi valoare calorica (sau apropiata) ca si multe dintre prajituri (fursecuri, briose, gogosi), diferenta dintre acestea este data de raportul dintre carbohidrati si grasimi. In timp ce prajiturile sunt in cea mai mare parte compuse din carbohidrati (dintre care multi simpli), ciocolata are o cantitate mult mai mare de grasimi (cam 30%). Mai important decat atat, grasimile din untul de cacao sunt in principal alcatuite din acizi grasi – palmitic, stearic si oleic, in proportii aproape egale. Toti cei trei acizi grasi sunt foarte importanti pentru sanatate (s-a dovedit ca un consum adecvat are potential protector antitumoral). Din pacate, nu toata ciocolata este “adevarata”, in sensul ca multi producatori adauga alte uleiuri vegetale, pe care le hidrogeneaza pentru ca produsul sa reziste mai mult. Vorbim de grasimile “trans”, care ar trebui evitate atunci cand stim ca exista intr-un anumit produs (in multe situatii sunt “ascunse”… si ca sa o spunem pe a dreapta, putini oameni stau sa studieze etichetele).

 Revenind la comparatia ciocolata/prajitura, faptul ca ciocolata are un continut mai mare de grasime si mai putini carbohidrati ii confera un indice glicemic mai redus, ceea ce se va traduce printr-un raspuns insulinic mai “temperat” – asadar, ciocolata e un dulce mai acceptabil decat multe altele.

Intr-o cura de slabire e loc si pentru ciocolata? In prima etapa, nu. Chiar daca o putem integra caloric, parerea mea este ca e bine sa o lasam pe mai tarziu. De ce? Pentru ca ne poate distrage de la drumul pe care am pornit. Pofta de dulce, de care se plang multi dintre pacientii mei este “a big pain in the ass”, ca sa ma exprim academic 😀 Aceasta pofta greu de stapanit (stiu si din proprie experienta) poate fi tinuta in frau printr-o dieta bine condusa, insa nu e cazul ca in prima etapa a scaderii in greutate sa “zgandarim” niste amintiri inca destul de proaspete. Spre final, adica atunci cand cea mai mare parte din surplus a fost eliminat, ciocolata ar putea fi reintrodusa, insa cu masura.

In cazul in care v-am facut pofta de ciocolata, sa-mi spuneti si mie ce fel mancati de obicei. 😉