Sunt un sustinator infocat al practicarii sportului. Dar nu oricum, oricat si oricand. Exista de-a lungul vietii perioade indicate pentru a face anumite sporturi. Am contribuit la realizatea unui material pentru Digi pe aceasta tema:

Mai jos puteti citi o serie de raspunsuri pe care le-am dat pentru un material ce a aparut in urma cu ceva timp in revista Doctorul Meu.

– La ce varsta poate fi inscris copilul la sport?

Sportul este o activitate care poate fi începută încă de la cele mai mici vârste. În principiu, prin termenul “sport” ne referim la o activitate bazată pe un set de reguli, în spiritul unei competiții fair-play și în urma căreia se desemnează un câștigător. E clar că pentru a înțelege noțiunile de bază ale unui sport, copilul trebuie să aibă minim 3-4 ani, însă mișcare simplă, fără ideea de competiție, se poate începe din primele luni de viață – există programe de dezvoltare corporală corectă pentru bebeluși, cursuri de activitate acvatică etc. Înscrierea la un club unde poate practica un sport va fi făcută concomitent cu începerea grădiniței sau puțin după, când copilul începe să deprindă primele reguli sociale.

– Ce sporturi sunt indicate in functie de etapele de varsta(prescolari, scolari, elevi) ?

În cazul preșcolarilor, cele mai potrivite sporturi sunt cele simple, care nu presupun multe reguli sau rigori și care favorizează dezvoltarea corpului în ansamblul său. Sunt preferate sporturi precum înotul, gimnastica, atletismul, dansuri. Odată cu creșterea, copilul poate fi orientat către sporturi mai complexe, așa cum ar fi artele marțiale, tenisul, patinajul sau sporturi de echipă, ca fotbalul. În cazul elevilor, alegerea unui sport depinde foarte mult de personalitatea copilului. Este de preferat să se treacă prin mai multe activități sportive, astfel încât copilul să își găsească sportul care i se potrivește cel mai bine și la care să se ducă cu plăcere. În cazul în care copilul demonstrează un talent special pentru un anume sport, este momentul perfect pentru a se face trecerea către sportul de performanță, având grijă totuși să nu se neglijeze componenta educațională și nici să nu se suprasolicite copilul.

– Care sunt beneficiile fiecarui tip de activitate sportiva in parte si ale sportului in ansamblu asupra dezvoltarii copilului?

Sportul este extrem de important pentru dezvoltarea optimă și armonioasă a copiilor, pentru drumul pe care îl vor parcuge către viața de adult. Copiii care fac sport au șanse mult mai mari să își atingă potențialul maxim de creștere în înălțime, să păstreze o stare de sănătate optimă în toate aspectele ei, să prevină creșterea în greutate. În plan psihologic, un copil care face sport devine mai echilibrat, mai ordonat, mai încrezător în propriile puteri. Rezultatele școlare sunt mai bune la copiii care desfășoară o activitate sportivă, pentru că au o capacitate de concentrare mai bună.

Fiecare sport în parte este însoțit de o serie de beneficii. Sporturile de echipă contribuie la dezvoltarea abilităților sociale și de comunicare, la spiritul de cooperare. Dezvoltă capacitatea de atenție și coordonarea. Artele marțiale dezvoltă persoane mai echilibrate și calme, mai sigure pe ele și mai bine pregătite să facă față unor agresiuni. Înotul și atletismul favorizează dezvoltarea armonioasă a întregului corp și capacitatea de introspecție și autoanaliză.

– Este indicata consultarea unui medic de specialitate inainte de a incepe practicarea unui sport? De ce?

A face un control medical înainte de a începe un sport este un gest normal și extrem de indicat. Este practic singura modalitate de a ne asigura că cel mic este apt pentru practicarea efortului fizic susținut.

– Unde ne dam copilul la sport (club, in particular, scoala)?

Oricare dintre aceste medii poate avea plusuri și minusuri. Important este totuși ca cel mic să facă sport. Din punctul meu de vedere, cluburile sportive reprezintă o alegere bună, pentru că acolo sunt șanse mai mari să lucreze cu personal calificat și cu experiență, într-un mediu optim.

– Contraindicatii/precautii

Aș atrage atenția asupra unui aspect pe care unii părinți îl ignoră. Din dorința, uneori exagerată, ca cel mic să practice un anume sport sau să fie cel mai bun, se poate ajunge la situații în care copilul este suprasolicitat și i se induce repulsia față de sport și față de mișcare în general. Este calea sigură pentru a-ți transforma copilul într-un viitor adult sedentar. Deși sportul înseamnă competiție, este mai important să se înceapă prin a-i insulfa copilului dragostea pentru mișcare, pentru ideea de a participa de plăcere și pentru sănătate și abia apoi să-l motivăm pentru a fi mai bun și mai competitiv.