Concentratele proteice sunt foarte populare în rândul sportivilor, nu neaparat cei care „trag de fiare”, ci toți cei care înțeleg că organismul suspus unui efort fizic intens trebuie susținut cu nutrienți de calitate și în multe cazuri alimentația obișnuită nu este suficientă.

Orice consumator de suplimente nutritive își va pune întrebarea care tip de concentrat proteic este cel mai bun și nu mă refer aici la producător, ci la metoda prin care a fost obținut produsul, pentru că avem concentrate de proteine din zer, izolate din proteine din zer, izolate microfiltrate, izolate obținute prin schimb ionic si proteine din zer hidrolizate.

Deci ce alegem?
Proteina din zer este cea mai bună sursă de proteine de calitate. Nu e de mirare că este un supliment nutritiv foarte popular.
Proteina din zer este una dintre cele două proteine importante ale laptelui, cealaltă fiind cazeina. Zerul este separat de lapte prin diverse procedee tehnologice, pe care le-am amintit anterior. Fiecare produs din zer are o compoziție specifică, cu diferențe în ceea ce privește cantitatea de proteine, glucide (lactoză), grăsimi, minerale şi proteine specifice bioactive, cum ar fi alfa-lactoglobulinele, beta-lactoglobulinele, imunoglobulinele, albumina serică bovină, lactoferina, lactoperoxidaza.

Proteina din zer este o sursă importantă de aminoacizi esenţiali (în special leucina). De fapt, proteina din zer este considerată cea mai bună alegere, datorită profilului excelent de aminoacizi si datorită digestibilității sale.
Dacă ne referim în mod particular la sportivi, proteina din zer are câteva particularități demne de luat în seamă.
A fost demonstrat că proteinele din zer favorizează acumularea de glicogen în mușchi și ficat, în comparație cu administrarea de cazeină (plus o cantitate identică de carbohidrați). De asemenea, proteinele din zer conțin o cantitate importantă de cisteină, un aminoacid ce conține sulf, iar aportul acestuia este un factor limitativ pentru producția de glutation. Glutationul este unul dintre cei mai importanți antioxidanți cu care este echipat organismul și este de asemenea necesar pentru susținerea funcției imunitare. S-a constatat și faptul că un nivel crescut de glutation are capacitatea de a influența expresia genelor ce determină dezvoltarea masei musculare.

Un studiu interesant a comparat administrarea zilnică a 20 g de concentrat proteic din zer, cu administrarea a 20 g de cazeină, timp de 3 luni. Rezultatele au arătat că cei care au primit proteine din zer au avut o concentrație cu 35% mai mare de glutation la nivelul limfocitelor (față de un grup martor). Pentru grupul care a primit cazeină nu s-a observat acest lucru. În plus, cei care au primit proteine din zer au avut un procent mai redus de grăsime, menținându-și greutatea corporală – aspect care în mod sigur interesează mulți sportivi.

Concentrate și izolate de proteine din zer – care este diferența?

Izolatul are cea mai mare concentraţie de proteine (90-95%) şi conţine o cantitate foarte mică (sau deloc) de grăsime, lactoză şi minerale. Concentratul de proteine din zer are o concentraţie de proteine variind între 25 – 89%. Cele mai multe produse au o concentraţie de proteine de 80%. Concentratele de proteine din zer conţine lactoză, grăsimi şi minerale. O altă diferenţă majoră între izolatele de proteine din zer şi concentratele de proteine din zer, este faptul că izolatele nu conțin lactoză și sunt mai scumpe.

Izolatele din proteine din zer obținute prin schimb ionic

Schimbul de ioni este o tehnologie de prelucrare, care este folosită pentru crește concentrația de proteine din produs. Acest tip de prelucrare are neajunsuri importante pentru că se pierd peptide valoroase cum ar fi alfa-lactalbumina, imunoglobuline și lactoferina, care se găsesc în mod natural zer. În schimb, acese produse conține o cantitate mare de beta-lactoglobulină, care poate provoca alergii.

Izolatele proteice din zer obținute prin microfiltrare

Există mai multe tipuri de tehnologii, folosite cu scopul de a concentra subfracțiuni diferite din zer. Tehnicile de microfiltrare permit producerea de pulberi proteice de înaltă calitate (nedenaturate), cu un conţinut de proteine foarte mare (> 90%). Microfiltratele conțin subfracțiuni importante, au conținut redus de grăsimi şi lactoză, așadar merită preţul lor destul de mare.

Proteinele hidrolizate

Atunci când o proteină este hidrolizată înseamnă că prin procese tehnologice a fost divizată în lanţuri mai mici de aminoacizi, numite peptide. Acest proces numit hidrolizare imită ceea ce se întâmplă în tubul digestiv, sub efectul enzimelor, așadar aceste proteine pot fi considerate predigerate. Concentratele proteice hidrolizate conţin în cea mai mare parte di- şi tri-peptide – acestea sunt absorbite la nivelul intestinului mult mai rapid decât aminoacizii liberi sau proteinele întregi. Din acest motiv se preferă consumul acestor produse imediat după antrenament, pentru că induc o creștere mai rapidă a nivelului de aminoacizi în sânge și un răspuns insulinic mai important, fenomene care susțin dezvoltarea musculaturii și inhibă catabolismul proteic muscular.
Alte avantaje suplimentare ale acestor produse sunt riscul redus de a provoca balonare și disconfort abdominal, în plus nu formează cheaguri atunci când sunt preparate.

Deci ce alegem? Între un izolat și un concentrat, diferența de preț este importantă, deci motivul pentru care am alege un izolat ar fi doar intoleranța la lactoză. Cei care nu au această problemă pot alege un concentrat, care are avantajul de a conține și subfracțiuni utile pentru sănătate (cum ar fi imunoglobulinele). Și hidrolizatele sunt mai scumpe, însă își justifică prețul prin cele amintite mai devreme. Alte criterii ar fi prețul (care este important, de ce să nu recunoaștem…), producătorul (să alegem unul cu „referințe” bune, ca să nu riscăm să plătim altceva decât scrie pe etichetă – în plus sau în minus), aroma și gustul.