N-am mai scris de mult despre antrenamente, alergatura, concursuri bla-bla… nebuniile mele cu maratoane si tocit talpile “adidasilor” prin parcul IOR si alte zone pitoresti ale capitalei. De fapt, n-am mai scris cam de mult pentru aici, pentru ca am atatea chestii pe cap, incat numai de bloguiala nu mi-a mai ars.

In tot cazul, antrenamentele reprezinta un punct foarte important in agenda mea saptamanala. Pot sa renunt la multe, dar daca sunt nevoit sa sar pentru un antrenament intru in sevraj (adica: ma enervez foarte tare, dar pentru ca e oarecum jenant sa zic ca sunt nervos din cauza asta, ma descarc pe toata lumea din jur…).

Am inceput un antrenament, cat de cat, mai coerent pentru Paris. Mai am 73 de zile. Visez sa imi dobor PR-ul de la Barcelona, insa nu stiu daca o sa pot. Uneori fac niste antrenamente grozave – parca zbor. Reusesc sa cobor binisor sub 5/mie, dar nu pot sa ma mentin prea mult acolo. Teoretic as putea sa alerg un semi la 5 pe mie, dar mai mult ca sigur, al doilea semi (respectiv a doua parte a maratonului) n-as putea sa o duc tot asa. E greu. O fi frumos, dar e greu. Minte rau cine spune ca maratonul e usor. Adevarul e ca ultima parte este chinuitoare (mai ales daca nu te antrenezi cum trebuie, respectiv cu alergari lungi periodice – prin asta intelegand 20-30 km sau mai mult).

Duminica am fost la antrenament cu amicul Marian. Omul viseaza sa fie antrenor si isi exercita pe mine aceasta nobila aplecare. Iar eu execut cu bucurie, pentru ca de unul singur asa am o lene sa fac intervale, fartlek, dealuri si alte minuni d-astea, incat e bine venit un stimul care sa ma propulseze catre un alt nivel de antrenament. Alergarile cu Marian sunt cam asa: el alearga vesel in ritm de jogging, razand si povestind, eu trag de mine sa nu crap pe acolo si raspund monosilabic. Cam asta e diferenta dintre 3:11 si 3:51 la maraton :))

Ultimul antrenament a fost foarte tare. Am dat o tura (sau doua?) de parc, apoi am lucrat scari. Adica am urcat in mare viteza, sarind cate 2 trepte, o rampa lunga din IOR. M-am simtit foarte bine. Pe moment. La urmatoarele doua antrenamente din aceasta saptamana, picioarele mele au protestat. N-am avut cine stie ce febra musculara, insa am zone – in special partea externa a gambelor, pe acolo pe la tibialul anterior – care din cand in cand “ma lasa”. Adica odata le simt ca se inmoaie si parca nu mai am control pe picioare. Plus ca m-am simtit obosit.

Ma mai innebuneste un lucru – variatia de temperatura. Ba e frig, ba e cald. Nu mai stiu cum sa ma imbrac la antrenament. De obicei am tendinta sa ma imbrac prea gros si atunci ma supraincalzesc si se duce naibii tot antrenamentul. Caldura este un dusman mai mare decat frigul, pentru alergatori de distanta. Asa ca abia astept sa se decida odata vremea, intr-un sens sau altul.

A, ziceam ca m-am apucat de program de antrenament. Vreau sa vad daca asa pot sa obtin performante ceva mai bune, pentru ca “se zice” (adica, studii serioase) ca sportivii care se antreneaza coerent au sanse mai mari sa-si doboare recordurile, decat cei care fac cum faceam eu – iesit la antrenament si alergat la inspiratie.