Slanic Faas Run a fost primul concurs de alergare organizat intr-o mina de sare, in Romania. Asa ca nu puteam sa lipsesc 😀

Organizatorii au fost ProSport, Puma si Salrom. Acel “faas” din numele concursului vine de la jamaicani si inseamna “rapid” (engl. fast); Usain Bolt, cel mai rapid atlet din lume este jamaican si este sponsorizat de Puma, asa ca intelegeti cum se leaga lucrurile.

Am incercat si noi sa tinem pasul cu Bolt, la 200 de metri sub pamant.

A fost un concurs inedit. Mai vizitasem salina in urma cu ceva timp, insa de data aceasta am avut ocazia sa cobor cu microbuzul, printr-o galerie serpuitoare, care parea ca nu se mai termina. Am avut o usoara strangere de inima coborand atata sub pamant, insa mi-a trecut rapid cand am vazut atmosfera “disco” pe care o pregatisera cei de la ProSport – muzica, lumini, proiectii. Cool!

Asa cum era de asteptat, m-am revazut cu o multime de cunoscuti. Eu am facut echipa cu Madalina, Andrei si Paul, trei prieteni cu care alerg in IOR, asa ca nu puteam sa ne punem alt nume decat “IOR Team”. Am fost si singura echipa care a reprezentat oficial Ro Club Maraton, purtand tricourile de club (multumesc dragi colegi!).

Concursul a avut trei probe. Prima proba a fost una de viteza. Practic ne-a fost masurata viteza cu ajutorul unor radare montate pe un traseu de 80 metri. Eu am reusit sa alerg cu 24,65 km/h, adica o viteza medie spre buna (comparand cu timpii celorlalti). Recordul a fost de 31,3 km/h. Habar nu aveam ca pot sa alerg cu aceasta viteza.

A doua proba a fost cea de stafeta, 4 x 800 metri. Dupa parerea mea, circuitul a avut mai mult de 800 metri, poate undeva spre 1 km (mi-am dat seama de asta la proba de cros). S-a dat startul la cate 10 echipe odata. Eu am fost primul schimb, avand in linie cu mine pe Marian Tudorica si o multime de fete (toti ceilalti au fost galanti si le-au lasat pe fete primele, doar noi ne-am infipt ca niste cocosi in prima linie). Probele de viteza nu sunt deloc specialitatea mea. Am pornit tare, urmarindu-l indeaproape pe Marian. Primii 1-200 de metri am reusit sa ma tin cat de cat, apoi s-a vazut diferenta de valoare si a trebuit sa mai reduc ritmul… nu de alta dar simteam ca imi scuip plamanii… si nu e frumos sa faci mizerie in salina. Am trecut linia de sosire al doilea, la cateva zeci de secunde de Marian, terminand in 3:35 (oricum, superviteza pentru mine, cred ca niciodata nu am alergat asa repede). E adevarat ca dupa cursa asta am tusit jumatate de ora si simteam sangele in gat si gura. A fost foarte intens. Echipa mea a terminat pe locul 4 din primele 10 care au luat startul, ceea ce nu e rau deloc.

A urmat o perioada destul de lunga in care am pierdut vremea prin salina, impreuna cu famila mea adusa la “aerosoli”. Apoi a urmat proba de cros, care nu a fost competitiv, ci doar de parcurs. Am alergat aproape toata cursa impreuna cu Andrei, la un ritm destul de sustinut. Am avut de parcurs 10 ture de salina, adica 8 km, dupa spusele organizatorilor. Asa cum spuneam, eu cred ca tura a fost mai lunga, pentru ca am terminat in 47 de minute si am alergat la un ritm de 5 – 5:10 pe km (dupa atatia ani de alergare, cred ca sunt in stare sa evaluez viteza de alergare dupa modul cum respir si cum ma misc). As zice ca crosul de “8 km” a avut de fapt 9,5-10 km. Oricum, nu conteaza prea mult. A fost interesant!

Organizatorii s-au straduit sa le iasa bine si in cea mai mare parte le-a iesit. Ma bucur ca Ro Club Maraton a fost partener al acestui eveniment si sper sa se mai repete.

Carmen s-a straduit sa filmeze cateva secvente, insa in salina era intuneric si n-a iesit prea grozav:

IOR Team – Andrei, Madalina, eu si Paul

Alaturi de noi, Gabi, Adina si Costel (toti din Ro Club Maraton)

Startul la cros.

Impreuna cu partenerul meu de cros, Andrei (caruia ii multumesc pentru companie si pentru poze).