Vreau sa va povestesc despre un om special, unul dintre pacientii mei cei mai buni, pe care il admir pentru vointa, seriozitate si perseverenta.

De la inceput o sa spun ce am mai spus si cu alte ocazii: daca in alte ramuri ale medicinii doctorul ia cea mai mare parte din credit pentru o reusita, in astfel de situatii pacientul este cel care merita cea mai mare parte din laude si aprecieri. Nutritionistul este un fel de antrenor – contribuie la obtinerea performantei, insa daca “sportivul” nu da totul, nu gandeste, nu munceste, atunci nu are sanse sa urce pe podium. Simt nevoia sa fac aceasta precizare pentru ca vad de multe ori oameni care vin cu niste asteptari exagerate si apoi renunta foarte usor, pentru ca se asteapta sa le dau eu (sau alt coleg) un regim-minune cu care sa slabeasca brusc in 3 zile 100 kg si sa arate senzational fara sa miste un deget. Ei bine, nu se poate asa!

Iar Dragu Ilie, pacientul despre care o sa va povestesc astazi a inteles acest lucru. Probabil ca l-a ajutat si background-ul sau medical (este medic dentist, dar nu profeseaza).

In februarie 2011, cand a venit prima data la mine avea 141 kg si un indice de masa corporala la limita dintre obezitate de gradul 2 si 3. Asadar un caz grav. Mi s-a parut un tip retinut. Unii vin la prima consultatie si afiseaza o hotarare incredibila, promit ca vor face si vor drege, nu vor iesi din cuvantul meu, vor veni la toate consultatiile etc. Nu imi place acest gen, pentru ca experienta mi-a aratat ca in cele mai multe cazuri e vorba doar de o fatzada. Pe Dragu n-am putut sa il “citesc” foarte bine. Am sperat doar, asa cum sper pentru toti pacientii care imi vin in cabinet, ca va gasi suficiente resurse sa se mobilizeze si sa se tina de treaba. Ma intristeaza sa vad oameni tineri, de 25-30 ani suferind de obezitate grava si care nu sunt in stare sa faca nimic pentru ei. Se complac intr-o situatie dezastruasa atat pentru sanatate, cat si pentru psihic, pentru ca sa fim seriosi, un obez nu are cum sa fie fericit… Sa nu poti sa te inchei la sireturi sau sa urci 10 trepte fara sa faci ca trenul, sa simti ca nu ai control asupra propriului corp, sa induri privirile celor din jur… si multe altele. E trist pentru ca cele mai multe dintre cazuri pot fi recuperate, asa cum o demonstreaza si reusita lui Dragu.

Din momentul primei consultatii, Dragu a inceput sa vina la mine in mod regulat. Timp de 1 an nu a lipsit la nicio consultatie. A fost pacientul ideal. A tinut cont de toate indicatiile mele, ne-am sfatuit ori de cate ori a existat vreo neclaritate sau un impas. Alti pacienti au ideile lor proprii, vin cu pareri de “specialisti”… mi se pare cea mai paguboasa abordare sa te adresezi unui profesionist (indiferent de domeniu) si apoi sa incepi sa ai pareri, sa ti se para ca tu stii mai bine (pentru ca ai citit nu stiu ce articol intr-o revista colorata) si in final sa nu ajungi nicaieri. Pacientii care reusesc sa isi atinga obiectivul au cu totul alt profil: sunt inteligenti, se informeaza, unii au chiar o baza solida (Dragu este medic, dupa cum am spus), insa in acelasi timp inteleg ca este de preferat sa urmeze indicatiile unui profesionist si sa ii acorde acestuia incredere, daca au optat pentru el.

Dragu a fost aproape toata viata un om gras. A avut cateva scaderi in greutate, dintre care unele destul de importante, insa aproape totdeauna s-a infometat, ceea ce i-a produs frustrare si dupa un timp a renuntat, aruncandu-se din nou asupra mancarii. Imi povestea ca avea perioade in care manca fara nicio limita, consumand cantitati imense de mancare, fara a se putea controla sau macar a incerca sa se controleze. Pierduse speranta ca ar mai putea face ceva pentru el. I-am explicat ca nu va trebui sa se infometeze si ca o sa gasim solutii astfel incat sa nu fie un chin. Dar ca trebuie sa aiba rabdare. Sincer, nici eu nu ma asteptam la o evolutie atat de buna. Practic a slabit constant intre 4 si 6 kg pe luna, fara nicio perioada de stagnare. Am fost incantat sa vad cum coboara la obezitate de gradul 1, apoi trece in zona de supraponderal, iar spre sfarsitul lunii decembrie a anului trecut, greutatea lui a ajuns la 84 kg, trecand astfel in zona de normoponderal. In 11 luni a slabit aproape 60 de kilograme. Cand stai sa te gandesti, realizezi ca e ca si cum ar fi dat jos din spate un alt om pe care il cara de ani de zile…

Procentul lui de grasime in luna februarie era de 49%, adica aproape jumatate din corpul lui era grasime, mai exact 69 de kilograme. In decembrie ajunsese la un procent de grasime de numai 16,4%, adica 14,4 kg. Fantastic!

Nu vreau sa intelegeti ca doar din regim s-a produs aceasta transformare. In primele doua luni l-am tot batut la cap sa inceapa sa faca sport. El mergea de 2 ori pe saptamana la fotbal, insa jucand mai mult pe post de portar, consumul energetic nu era foarte mare. Faptul ca la un moment dat mi-a ascultat sfatul si a inceput sa mearga in mod regulat la antrenamente, l-a ajutat cu siguranta – nu numai sa mentina ritmul bun al scaderii in greutate, dar si sa mentina masa musculara. Recent mi-a spus ca a reusit sa alerge o ora fara oprire, ceea ce este excelent.

Acum il asteapta marea provocare – mentinerea!! Sa slabesti poate fi simplu sau complicat, insa a te mentine este intr-adevar o provocare. Si nu vorbim de 1-2 ani, ci de tot restul vietii. Studiile arata o rata foarte mare de recadere dupa 3 ani de la o scadere mare in greutate. Singura lui sansa (si a tuturor celor in situatia sa) este sa nu renunte niciodata la sport. Este “medicamentul” pe care trebuie sa il ia toata viata. Sportul are marele avantaj ca ne ajuta sa ne controlam apetitul. In plus, ne ofera posibilitatea sa mancam oarecum mai fara restrictii. Asta nu inseamna a manca “la liber”. Un fost obez nu va mai manca niciodata “la liber”. Este o realitate pe care fostii obezi trebuie sa o accepte daca vor sa previna recaderile.

Am scris toate aceste lucruri in ideea ca un astfel de exemplu este mult mai motivant si relevant decat 1000 de teorii seci, studii facute de “o echipa de cercetatori americani” (sunt foarte bune si acestea, nimic de spus) sau asa-zise “povesti de succes” cu nu stiu ce produs-minune (o sa va povestesc eu vreodata despre cati pacienti au trecut pe la mine, dupa ce slabisera si apoi se ingrasasera mai rau dupa cure cu diverse produse de slabit “celebre” ).

Dragu mi-a dat acceptul sa povestesc public despre toate acestea chiar inainte sa ii cer eu permisiunea. Ca si mine, el doreste ca exemplul sau sa fie util tuturor obezilor care nu isi mai acorda nicio sansa.

Felicitari Dragu!

Daca va intrebati unde sunt facute pozele “after” – e vorba de Thailanda, unde acum e soare si frumos, in timp ce la noi e cod portocaliu 😀  Dragu si-a premiat victoria printr-o excursie la sfarsitul lui decembrie.

Aici puteti citi cateva cuvinte pe care Dragu a avut amabilitatea sa le spuna pentru siteul meu – http://www.superfit.ro/dragu_ilie.html