Moartea culturistului Viorel Ristea a facut valuri in presa. De acolo am aflat si eu. M-a tulburat foarte mult aceasta veste, pentru il stiu pe Viorel de foarte multi ani, de pe vremea cand scriam la revista Culturism&Fitness. Ultima data ne-am intalnit in aceasta iarna, cand mergeam la World Class InCity, unde venea si Viorel pentru a se antrena sau pentru a-i antrena pe altii. Am aflat atunci ca este unul dintre cei mai bine cotati antrenori personali din lantul de sali World Class, avand cele mai multe contracte de PT. Nu m-a mirat acest lucru, pentru ca Viorel era un om placut, inteligent, amuzant, un bun profesionist si sportiv impresionant prin masa musculara foarte mare. Mi-a spus atunci ca se antreneaza pentru un concurs important in SUA. Cine isi putea imagina ca lucrurile vor lua aceasta turnura?

Realitatea este ca sportul de performanta, iar culturismul este in top, predispune la exagerare. Din punctul meu de vedere, culturismul competitional, mai ales cel la nivel profesionist, nu mai are nicio legatura cu sanatatea, sportul de intretinere, stil de viata sanatos si alte notiuni din acestea, care pana la urma au rolul de a ne netezi drumul catre o viata lunga si lipsita de probleme de sanatate.

Chiar daca eu nu am fost culturist (ce am facut eu in viata mea se poate numi cel mult fitness), am stat printre ei, am avut si am prieteni printre culturisti (unii dintre ei fosti campioni), am studiat aceasta ramura sportiva si am scris despre ea. Asadar stiu cu ce se mananca si imi dau seama ca, din pacate, foarte multa lume nu intelege unde este limita dintre normal si excesiv. Nu este o linie bine trasata, ci mai curand o zona gri, in care daca inaintezi mai mult decat trebuie, risti sa nu te mai poti intoarce. Si vorbim aici despre doping, cure severe (de crestere si scadere in greutate), deshidratare inainte de concurs, antrenamente distructive. Am vazut oameni care si-au distrus iremediabil sanatatea, trecand de limita in care culturismul inceteaza sa mai fie un sport.

Nu stiu exact ce facea Viorel si nici nu vreau sa emit pareri. Imi pare doar foarte rau ca n-a stiut sa se opreasca la timp. Nu merita soarta asta. Dumnezeu sa-l odihneasca…

Am fost solicitat de diverse publicatii si televiziuni sa dau declaratii pe marginea acestui subiect trist. Am acceptat doar pentru ca nu vreau sa ajunga la exagerarile clasice ale presei, care exploateaza orice eveniment, uneori tragand niste concluzii total aiurea despre o persoana, despre un eveniment sau despre un sport, ca in cazul de fata.

Aici puteti citi ce s-a scris in Evenimentul Zilei.