Prietenii nostri de la Moieciu s-au gandit sa ne dea de lucru (=alergat) si in primavara, asa ca au purces la organizarea unui maraton montan – EcoMarathon.

Diferenta de nivel cumulata este de 2100 metri 😀  Adica distractie mare. Nu o sa particip la intreg maratonul, ci doar la crosul de 11 km. Am o “scuza” – cu o luna inainte si una dupa voi fi la cate un maraton pe sosea, asa ca nu puteam sa fac un sendvici cu maraton montan. Realitatea este ca inca nu ma simt pregatit sufleteste pentru un maraton montan. Solicitarea este cu totul diferita, insa (din cate stiu de la altii) si satisfactia este mai mare. Poate intr-o buna zi voi merge la Maratonul Piatra Craiului, dar deocamdata imi voi toci talpile pe asfalt (de care inca imi e dor…).

Apropo de maratoane extreme, de curand avem in club un coleg care va fi primul roman ce va alerga Maratonul de la Polul Nord. Mi-a solicitat ajutorul pe partea de consiliere nutritionala si voi fi alaturi de el. Maratonul asta e extrem prin faptul ca se desfasoara la o temperatura ce poate cobori pana la -40 grade Celsius, si prin taxa de participare, care e doar 11.000 euro. In rest, sa alergi 42 km intr-un decor plat, alb si inghetat (ture de 4 km), mi se pare suficient de monoton incat sa nu ma atraga. Dar, fiecare cu nebunia lui. Plus ca va fi primul lui maraton ever.

Tot in zona extremului, in urma cu cateva zile m-a vizitat un tanar care vrea sa alerge 1000 km in 10 zile (cate 100 pe zi) pentru a strange bani pentru copiii cu cancer. Scopul e nobil, insa modalitatea este cam dura (ca sa zic numai atat). Nu vreau sa retez elanul nimanui, dar e bine sa fim realisti. Daca tipul mai revine cu ideea, voi mai reveni si eu cu update-uri pe blog.

Pana una-alta sunt nevoit sa stau pe tusa cateva zile, pentru ca m-a lovit o viroza (tocmai cand ma laudam in sinea mea ca am traversat iarna fara sa se lege nimic de mine). Si asa e o vreme de rahat, care in niciun caz nu ma inspira la alergare.