Practic, dupa MIB-ul din 2008, cel din 2009 ar fi putut sa fie un fiasco sau deloc, din cauza crizei (vezi maratonul organizat de DHL, care anul acesta nu s-a tinut), insa asa cum ne-am dorit toti, a fost un succes. Numarul de participanti a fost de vreo 3 ori mai mare ca anul trecut, organizarea mai buna, race bag-ul mai consistent, comunicarea mai eficienta.

Noi, Ro Club Maraton, am dorit sa ne implicam in sustinerea maratonului, mai mult decat a participa si a pune un banner pe site. Am dorit sa aducem un plus de imagine prin actiunile noastre. Si cred ca am reusit.

In primul rand, ne-am straduit sa ducem vestea despre concurs, prin scoli, pe la firme. Victor Vlad, vicepresedintele clubului, care are un bussines ce presupune contacte cu scoli si licee, s-a zbatut sa discute cu directori si profesori, astfel incat elevii lor sa pariticipe in numar cat mai mare. Ghinionul nostru a fost vremea foarte proasta, care in mod sigur i-a determinat pe parinti sa-si tina copiii acasa, iar pe posibilii spectatori sa ramana in fata televizorului, in loc sa vina sa ne incurajeze. Am promovat si eu concursul la cateva firme cu care am intrat in contact si cred ca cel mai mare succes l-am avut cu HP Romania care a venit cu vreo 2 sau 3 stafete. De fapt, cred ca fiecare din club a spus si altora despre concurs, iar acest gen de publicitate este mult mai valoros decat inserturile din reviste sau panourile outdoor.

Prin vara, mi-a venit ideea de a organiza o expozitie foto cu tematica de alergare. La prima privire parea usor, insa mi-a dat suficiente batai de cap incat sa ma intreb daca merita tot efortul… Din fericire, a meritat.

In paralel cu aceasta idee, colegul Marian Chiriac a venit cu ideea unui seminar despre alergare, idee care ulterior a fost preluata de Dan Lixandru. In plus, tot Dan a propus sa facem si medalii speciale pentru membrii clubului, prin care sa comemoram si 550 de ani de la datarea istorica a Bucurestiului.

Am mai avut o actiune – am realizat o serie de tricouri cu insemnele clubului, pe care le-am vandut sau oferit.

Zilele de dinaintea concursului au fost dificile pentru mine – o multime de detalii de pus la punct privind expozitia (printurile, inchirierea panourilor, transportul lor, montarea, iluminarea – traiasca Grizon, prietenii stiu de ce, bannere, fluturasi), apoi inscrierea membrilor clubului la concurs, detalii privind seminarul, o multime de probleme de logistica… Initial ma gandisem sa le povesesc aici, insa toate acestea au trecut si au ramas doar amintirile frumoase.

Pe 17 octombrie, impreuna cu o multime de colegi de club, am pus pe picioare expozitia. A iesit neasteptat de bine si a atras multi oameni. Vreau sa multumesc partenerilor – Primaria Municipiului Bucuresti, Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti (ei ne-au imprumutat panourile), compania Agrafa (ne-au printat toata expozitia gratis), Autonom Rent-a-car (transport panouri).

Dupa ce am terminat cu montarea expozitiei am mers la Pasta Party. Si anul acesta a fost la Carul cu Bere. Locatia este excelenta, iar pastele au fost foarte bune. Ne-am reintors in cortul principal al maratonului pentru seminarul sustinut de Dan. Colegul nostru s-a pregatit pentru acest eveniment si asta s-a vazut. A facut o trecere in revista a principalelor aspecte privind alergarea la maraton. Audienta a fost destul de numeroasa si vadit interesata de ceea ce spunea Dan. Poate la anul vom face un seminar in care vom aborda particularitati.

Dupa seminar, am avut placerea sa primim in randurile noastre pe dl. Cristian Chiurlea, un om care la cei 70 de ani ai sai alearga ultramaratoane montane si da clasa multor tineri prin performantele sale. I-am acordat d-lui Chiurlea titlul de membru de onoare al clubului. In incheiere, dl. Silviu Dumitrescu, antrenor emerit si-a prezentat cartea “Alergam pentru sanatate”, probabil singura lucrare despre alergare existenta in Romania in momentul de fata.

Dupa o zi suficient de obositoare, dar incheiata bine, am plecat acasa pentru a ne odihni pentru urmatoarea zi, cea cu concursul. Ma felicitam in gand ca nu am ales sa alerg maratonul intreg, pentru ca mi-ar fi fost tare greu. Cu doua saptamani in urma alergasem Maratonul Budapesta pe o caldura nefireasca pentru inceputul lui octombrie, iar acum in Bucuresti era un frig de nedescris, ploua si in plus acumulasem suficienta oboseala cu problemele organizatorice.

18.10.2009 MIB

Speram sa se faca o minune si sa nu ploua. Dar n-a fost sa fie. O ploaie marunta si enervanta avea sa acompanieze frigul patrunzator. Dilema mare – cu ce sa ma imbrac. Am optat pentru o bluza cu maneca lunga si peste ea tricoul de club. Am regretat ca nu mi-am luat manusile.

Lumea se precipita in Piata Constitutiei. Eu aveam o preocupare inainte de concurs – sa improvizez un stand unde sa punem cateva lucruri ale clubului. Noroc cu surorile David care au venit cu niste produse Sponser si au stat la stand cat am alergat eu. Dupa ce toate lucrurile au fost puse pe pozitie, m-am echipat de concurs si am facut o scurta incalzire.

Ploua.

Totusi lumea era vesela si dornica de concurs. Am mers in spatele liniei de start si am asteptat cu infrigurare (la propriu) startul.

Nu imi propusesem nimic concret pentru MIB. Doar sa particip. S-a dovedit ca nu e bine sa pleci fara un obiectiv, pentru ca s-ar putea sa ratezi o sansa. Vroiam doar sa mentin un ritm putin sub 5 minute pe km, lucru care s-a si intamplat. Am alergat prima tura de 10,5 km cu o medie de 4:56, iar a doua cu 4:46. Daca alergam doar putin mai repede pe prima tura, probabil ca as fi reusit sa cobor sub 1:40 pe semi. Din pacate lipsa unei strategii si-a spus cuvantul. Resurse aveam. A fost o cursa foarte tare pentru mine. A contat mult faptul ca a fost frig. Pentru asta mai “corpolenti”, supraincalzirea intervine mai repede decat in cazul slabanogilor, iar asta e principalul factor limitativ in alergarile pe distante lungi. Nu degeaba se spune ca temperatura optima pentru maraton este de 12 grade Celsius.

Cred ca as fi reusit un timp ceva mai bun daca plecam in cursa ceva mai incalzit si nu imi petreceam primii 3-4 km dezmortindu-ma si intrand in ritm. In fine, de acum stiu.

Traseul de la MIB nu e chiar unul usor. Are cateva pante, dintre care cea din spatele Casei Poporului este destul de serioasa. In plus, liniile lungi pe langa Dambovita sunt chiar deprimante in lipsa spectatorilor care sa te aplaude. A contat foarte multa ca la tot pasul ma intalneam cu colegi din club. Peste 10% dintre alergatori au fost membrii Ro Club Maraton, ceea ce cred ca spune multe. Ulterior, zicea cineva glumind ca Ro Club Maraton nici nu mai are nevoie de un concurs propriu, atat timp cat MIB-ul a fost “cotropit” de oamenii alb-albastri.

Am terminat cu timpul 1:41:40. Am tras cat am putut pe ultima bucata, sperand sa mai recuperez ceva, dar n-am avut sanse. Oricum, este cel mai bun timp pe semi pe care l-am obtinut pana acum, iar la anul imi iau angajamentul sa cobor sub 1:40.

Multa lume din club a obtinut timpi buni. Am avut o multime de oameni care au alergat primul maraton sau semi cu aceasta ocazie.

Toti au fost recompensati cu acea medalie speciala, care a fost apreciata si bine primita (chiar s-au rugat multi alti alergatori sa le dam si lor, dar nu am putut sa facem acest lucru, pentru ca am produs un numar limitat).

Per total sunt multumit. Clubul a avut o vizibilitate foarte buna si acest lucru a contat. Trebuie spus ca prin parteneriatul cu Asociatia Bucharest Running Club (organizatorii MIB-ului), membrii clubului au beneficiat de o reducere importanta la plata taxei, si de fapt au avut gratuitate datorita faptului ca restul taxei a fost platita prin club. Este exact ce ne-am propus – sa ne sustinem oamenii pentru concursuri.

Mai trebuie amintit faptul ca locul 1 la stafeta a fost ocupat de echipa Ro Club Maraton / Rehau, din care au facut parte Victor Vlad si Stefan Oprina.

Inchei multumind tuturor celor

din club care s-au implicat in activitatile conexe MIB-ului, care au concurat pentru club, care au promovat clubul. Felicitari tuturor pentru rezultate.

Felicitari si organizatorilor, cu care am avut o relatie cat se poate de buna si cu care ne dorim sa colaboram si pe viitor!