Felul cum percepem propriul corp – imaginea de sine, in limbajul psihologilor – poate sa transforme viata unei persoane intr-un adevarat cosmar. Nu de putine ori am avut pacienti chinuiti de cateva kilograme in plus (chiar daca greutatea lor se incadra in limitele normalitatii acceptate din punct de vedere medical) sau de cate un colacel de grasime, pe care multi altii nici nu l-ar baga in seama. Am putea fi tentati sa credem ca sunt simple mofturi sau fandoseli de domnisoara care se plictiseste, insa am constatat ca problema este reala si cu implicatii profunde in viata psihica si sociala a acelor persoane, asa ca le-am oferit sprijin, incercand totusi sa ii aduc cu picioarele pe pamant.

Foarte interesant este faptul ca multi pacienti obezi, chiar in forme grave, nu prezinta aceste probleme legate de perceptia corpului. Exista un soi de indiferenta si ajung la tratament in special pentru ca nu mai suporta sa care atatea kilograme, sa gifiie pe scari si sa aiba dureri de genunchi. Acesti oameni par resemnati din punct de vedere estetic si oarecum impacati cu soarta lor de oameni mult diferiti de ceea ce social este acceptat ca model corporal. Problemele acute apar in special la cei care nu ar trebui sa isi faca (mari) probleme.

Am avut surpriza sa constat ca observatia mea este reala, citind un studiu realizat de German Health Interview and Examination Survey for Children and Adolescents (publicat in Dtsch Arztebl Int 2008; 105(23): 406–12). Ei au constatat ca o mare parte dintre adolescentii normoponderali se considera de fapt supraponderali si din acest motiv sunt nefericiti – 55% dintre fete si 32% dintre baieti.

Pe de alta parte, 40% dintre adolescentii cu adevarat supraponderali sau obezi considera ca au o greutate normala. Acestia nu se simt frustrati de excesul ponderal, chiar daca el exista, ceea ce aparent ar putea fi ok, insa neavand constienta problemelor, nici nu considera ca ar trebui sa ia masuri.

In fond, ambele categorii sufera de o alterare a perceptiei propriului corp. Primii sunt victimile timpurilor pe care le traim, in care ni se impun niste modele nerealiste. Cei din a doua categorie, probabil ca sunt victimile ignorantei sau nepasarii.

Sunt curios, daca ai fi nevoit sa alegi intre cele doua categorii, unde ai merge:

1. in categoria celor cu probleme reale cu greutatea, dar fara sa fie constienti de acestea (sau nu le pasa)?

2. in categoria celor care nu au probleme reale cu greutatea, insa sunt torturati de gandul ca de fapt au prea multe kilograme?