Poate credeti ca ma bucur ca a fost ales primar Sorin Oprescu… el medic, eu medic… sampania sa curga.

N-are nicio legatura. Nu ma asteptam sa ajunga nici macar cu un procent semnificativ in turul 1, cu atat mai putin primar. Ceea ce dovedeste cat de mult stiu eu din politica romaneasca. Fiindca abia acum incep sa intuiesc cate sfori si legaturi subterane exista in aceasta zona.

Nu sunt nici bucuros, nici nefericit. Sunt blazat. Nu trag speranta ca o sa fie mai bine sub mandatul lui Oprescu. Sa dea Dumnezeu sa ma insel si peste patru ani sa scriu aici ca am facut o mare greseala neacordandu-i “colegului” meu de breasla, increderea pe care ar fi meritat-o.

Uratenia Bucurestiului se ascunde sub multe forme. Am fost sa-mi depun dosarul pentru asigurarea medicala, ca asociat unic in firma mea (cu alte cuvinte sa imi platesc singur, nemaiavand contract de munca nicaieri). Cladirea CASMB era parca dintr-o scena din filmele lui Mungiu. O scara ingusta, vopsea veche pe pereti si o coada care incepea de la parter si se termina pe la etajul 2. Lume transpirata, asteptand. Nimeni care sa-ti dea o informatie despre ce acte ai nevoie (apropo, daca stie cineva, pliz help!). Nicio informatie, nicaieri. Total deprimant. Si, la naiba, e vorba de dat bani la stat!

Spre deosebire de asta, la casa de pensii a mers mult mai simplu si mai civilizat. Chiar am dat peste o functionara amabila, care nu m-a privit de parca o trezeam la 2 noaptea, ca sa imi faca o favoare personala… asa cum fac multi dintre prietenii nostri, functionarii de stat.

Sau poate ca sunt eu morocanos ca azi e luni si n-am niciun chef de nimic.