Dupa ger si zapada de toate felurile (afanata, intarita, inghetata, umeda, semitopita, amestecata cu noroi), iata ca alergatorii din Bucuresti trec pe un alt registru: noroi si balti. Sexxxy!! E atat de placut sa te stropesti pe pantaloni pana sus si sa nu ai pe unde sa ocolesti o balta cat tot trotuarul.
Sambata am iesit la o alergare pe Maior Coravu impreuna cu baietii; nu stiu exact cat am facut, probabil vreo 6-7 km, dar m-au durut picioarele suficient de tare incat sa imi taie cheful. Dupa alergatura am mers la o bere (a mea fara alcool, ca eram cu masina) ca sa il sarbatorim pe Marian care a mai imbatranit un an. La multi ani Mariane si sa ne vedem la cat mai multe maratoane!

Duminica a explodat sala de atletism… Scrisesem despre asta, dar s-a pierdut odata cu updatarea siteului Men’s Health.

Azi am incercat sa merg la stadion sa alerg, dar a fost imposibil pentru ca e o mizerie groaznica in jurul lui – un amestec de zapada topita cu noroiul si molozul generat de demolarea stadionului. Deci imposibil de alergat. M-am intors in IOR unde era de asemenea imposibil de alergat, din cauza zapezii partial topite. Asa ca am alergat 4 ture pe exterior (adica vreo 11,5 km). Destul de neplacut pentru ca sunt zone cu balti mari, trebuie sa te feresti de trecatori si sa stai cu urechile ciulite (sub mp3), sa nu se ia vreun caine de tine. Totusi astea sunt conditiile si incerc sa ma adaptez la ele. E o aventura sa te antrenezi in Bucuresti. Suntem foarte departe de realitate. Foarte putini alergatori si foarte putini biciclisti. Trist.