Nutritia in enduro

iul. 23, 2011 | 0 comments | Nutritie, enduro, motociclism

Daca vreodata o sa ma plictisesc de maraton, atunci probabil ca o sa ma apuc de ciclism. Dupa care de enduro 😀

Trebuie sa recunosc ca nu stiam prea multe despre enduro si nici acum nu pot sa ma laud cu cine stie ce cunostinte legate de acest sport care se parctica pe motocicleta. De fapt, nu m-am suit in viata mea pe motocicleta. Am auzit prima data despre enduro prin perspectiva faptului ca il cunosc pe Dani (stiti voi, de la Neata cu…, unde am si fost de cateva ori pe cand era la N24). Mi s-a parut interesant ca practica acest sport. Urmatorul meu contact a fost in aceasta primavara cand am fost contactat de un alt practicant de enduro, Emilian Moga, care mi-a cerut sprijinul pe parte de nutritie. Mi s-a parut o provocare interesanta, insa am fost destul de dezamagit de faptul ca nu am gasit mai nimic prin carti, doar cateva informatii razlete pe net. Cu ajutorul lui Emy am reusit sa inteleg despre ce efort este vorba in acest sport (pe care, asa cum spuneam, nu l-am testat pe propria piele si in aceste situatii trebuie recurs la teorie si la experienta altora


 

Am realizat ca nu poate fi deloc usor sa te tii in sa ore intregi, cu un monstru puternic intre picioare, cu echipament de protectie pe tine, zdruncinat de tot felul de obstacole. Este pana la urma o proba de anduranta, in care organismul consuma o mare cantitate de energie – toate contractiile musculare necesare echilibrarii corpului pe motocicleta (realizati faptul ca orice schimbare de directie presupune modificarea centrului de greutate, deci zeci de contractii musculare, astfel incat corpul sa isi mentina pozitia verticala). E adevarat ca efortul nu este ciclic, ca in cadrul unei probe de alergare pe distante lungi sau ca in ciclism, insa acele contractii au o frecventa mare si presupun ca si o oarecare ritmicitate. Asadar este nevoie, ca si in maraton, de un aport suplimentar de carbohidrati, ca sursa imediat disponibila de energie. Evident, tot efortul este insotit de transpiratie, ceea ce atrage dupa sine necesitatea hidratarii constante si administrarea de minerale, pentru a le inlocui pe cele pierdute prin transpiratie.

Pe langa programele de alimentatie pe care i le-am dat pentru perioada de pregatire, i-am recomandat si 2 seturi de suplimente nutritive. Primul set s-a adresat perioadei precompetitionale si a constat in glutamina (necesara pentru refacerea musculara), minerale, acizi grasi omega 3, antioxidanti si un produs pentru articulatii (glucozamina si condroitin sulfat).

Al doilea set de suplimente nutritive s-a adresat competitiei (dar putea fi folosit si in perioadele de pregatire, mai ales la antrenamentele lungi). Aici am mers pe produse din gama Isostar – geluri, solutie de rehidratare si power tabs (minerale, post-efort). Pe langa acestea, ca produse solide de folosit in timpul cursei, i-am recomandat batoane (cereale sau multifruct) si fructe uscate. Ca o paranteza, la maratoanele de sosea rareori mi s-a intamplat sa simt nevoia sa mananc ceva solid, insa la curse lung, cum ar fi cele montane, uneori apare senzatia de foame si atunci este binevenit un fruct uscat, de exemplu. Ca o paranteza la paranteza, cei de la PowerBar au un fel de „bomboane-jeleu„, foarte gustoase si utile in cursele lungi (se gasesc si pe la noi) – le cunosteam de ceva timp si m-am bucurat ca le-am redescoperit la Olympus Marathon, unde mi-au prins foarte bine pe traseu. Revenind la programul de suplimentare pentru Emy, i-am recomandat si Activator de la Sponser, un produs pe care l-am mai laudat si cu alte ocazii, si pe care il consider foarte util pentru cei ce practica anduranta.

Ideea era sa se hidrateze constant, alternand izotonic cu apa si administrand si geluri. Este o practica la ordinea zilei in randul sportivilor de anduranta si a fost dovedit prin n-spe mii de studii si observatii ca amelioreaza substantial capacitatea de performanta.

In mare parte, Emy mi-a urmat indicatiile, insa a exagerat la partea de hidratare. Asa cum se intampla de multe ori in viata (in multe domenii, nu doar in sport), de teama sa nu facem prea putin, ajungem uneori sa facem prea mult, iar exagerarea este contraproductiva, indiferent in ce sens este indreptata (in cazul de fata, este la fel de gresit sa nu te hidratezi suficient ca si supra-hidratarea). Insa si experientele negative au utilitatea lor, daca stim sa invatam din ele. Hidratarea excesiva, mai ales daca este facuta doar cu apa, poate sa conduca la hiponatremie, stare patologica ce poate evolua spre forme foarte grave uneori (chiar cu coma si deces). Nu pot sa stiu exact daca in cazul acestui sportiv s-a ajuns la un grad de hiponatremie (dupa manifestari e posibil), cert e ca imi dau seama ca e greu sa suporti serpentine si tot felul de hopuri avand litri de lichid in stomac.

Hidratarea se face gradat, cu portii mici (150 ml) si periodic. Nu e cazul sa bem 2 litri de apa inainte de cursa – nu ne va ajuta la nimic. Este suficient sa bem 500 ml cu 1 ora inainte si inca 200 ml cu putin inainte de start. Apoi hidratarea trebuie facuta din 30 in 30 de minute (aproximativ – nu stam sa ne uitam pe ceas). Desi, teoretic, o cursa (maraton, enduro, ciclism) poate fi terminata si fara hidratare, trebuie retinut ca in aceste sporturi nu se acorda un premiu special celui care rezista mai bine la deshidratare si in plus exista dovezi de netagaduit ca un organism optim hidratat va functiona cu un randament mai bun, decat unul deshidratat.

Cu permisiunea lui Emilian, va prezint mai jos impresiile sale dupa concursul enduro de la Deva 6-7-8 Mai, in speranta ca experienta lui va fi utila si altora:

A fost foarte frumos, am avut parte sa concurez alaturi de campionii Romaniei, Ungariei si o groaza de vedete din lumea enduristilor.
In total cred ca au fost peste 200 de concurenti.
In prima zi a fost proba cea mai speciala si cea mai dificila numita PROLOG, proba de 5 km de obstacole artificiale (butuci de lemne, cauciucuri de masini mari, bolovani de piatra din cariera) cat si natural, pante foarte foarte abrupte, coborari in cap, rauri cu bolovani si cascade, a fost un traseu super tehnic care m-a avantajat si am scos locul 4 din aproximativ 160 concurenti.

S-a plecat la start la diferente de 30 secunde, unul cate unul, si am fost cronometrati la finish. A fost ziua cea mai spectaculoasa, cu cel mai mult public deoarece in acesti 5 km publicul a avut parte de cele mai spectaculoase cazaturi, aruncari de motociclete in aer si au fost si o groaza de abandonuri.
In functie de locul ocupat la aceasta proba se pleca a doua zi, de aceasta toti s-au inghesuit sa se claseze in primele locuri, deoarece cu cat plecai mai tarziu a doua zi aveai un traseu mai folosit – va dati seama ca pe unde au trecut 60 de motociclete, de exemplu printr-o balta, balta s-a marit cu 40 cm, santurile s-au facut tot mai mari, in unele locuri unde poteca era de dimensiunea rotii dupa ce au trecut mai multi s-a surpat si a facut tot mai imposibil traseul, fapt care a dus din 160 concurenti la clasa mediu sa ramana doar 100 aproximativ.
Cu toate ca am avut aceasta plecare extreme de buna si am plecat pe locul 4, am avut ghinionul dupa cca 1h 30’ sa ma apuce o groaza de varsaturi, una dupa alta pana cand mi-am golit stomacul complet. Am terminat traseul, dar in am pierdut enorm de mult timp pretios.

M-am tinut de programul facut impreuna cu dumneavoastra, dar am exagerat si am gresit cu hidratarea, nu am stiut si nu am tinut cont ca terenul a fost cu extrem de multe hopuri legate una de alta (mi-au placut enorm de mult si le faceam in viteza foarte mare) si sute de serpentine scurte de tot si stranse, cam 1 metru si “S-uri” la 90 de grade (pe coborare panta extrema de inclinata), traseu diferit de alte zone pe unde am mai concurat, dar foarte placut si usoare de facut. Eu fiind sensibil la mersul pe serpentine (daca stau pe bancheta masinii din spate vomit, daca merg cu vaporul/barca …vomit), toate aceste hopuri si avand in stomac 2l apa (caci de dimineata inainte de plecare am tot baut apa sa fiu la zi cu hidratarea), toate mi-au creat stare de voma, mai ales cand dupa 1h de mers, asa mi-am programat ca dupa fiecare ora sa iau un gel energizant Isostar.

Am citit ca obligatoriu trebuie sa beau 200 ml apa, si am baut poate chiar mai mult de frica sa nu ma apuce o diaree – asa am citit ca daca nu iau destula apa poate sa apara o urgenta necesitate de a merge la toaleta, am baut repede 200 ml si am inceput sa ma simt tot mai rau. Crezand ca nu am baut destula apa si senzatia e din cauza ca dupa gel nu am baut destula apa, am mai inghitit alte guri de apa (sugeam prin furtun apa din rucsacul din spate de aceea, nu stiu exact cata apa (apa + pudra isostar) si in acest timp mergeam si pe hopuri sarituri S-uri… si a urmat o serie de varsaturi. Am terminat cei 100km, dar cu 2h in plus.

La fiecare concurs si in fiecare zi mai invatam cate ceva din pacate TOTUL pe pielea noastra.
Acum am citit despre aceste lucruri aici

Si mi-am dat seama ca ceea ce am facut eu e contrar fata de ce scrie la recomandari “a se conuma lichide in cantitati mici si sa nu se consume alimente…. lichide deloc”, contrar cu hidratarea din 15 in15 min, cate 150-200 ml apa.
Am gasit si remediu ultra banal, un medicament (Emetin), pe care daca-l iau nu mai am aceasta problema cu varsaturile si ma pot tine de programul de hidratare, medicament de care nu am stiut si acum am aflat ca se gasesc zeci si sub zeci de nume/firme.

Inainte cu 1 spatamana am facut zilnic 100 km de offroad, exact distanta care a fost si la concurs si am consumat aceasi cantitate de apa + pudra isostar, dar diferentele au fost ca terenul de acasa pe care m-am antrenat, cu toate ca am ales unul extreme de greu nu a fost cu hopuri sarituri si nici cu S-uri atat de multe stranse scurte una langa alta, a fost mai greu adica rauri in urcare de 2-3 km, pante enorm de abrupte, teren foarte greu si tehnic, dar organizatorii concursului la care am participat, ca sa poata sa faca 100 km pe o arie foarte restransa au recurs la sute de S-uri de intoarceri, ca sa poata ajunge la distanta de 100 km, au fost frumoase, tehnice, dar nu m-au avantajat pe mine.

Pentru mai multe poze si filme despre enduro, vizitati siteul www.emy.ro

 


Acest articol a fost vizualizat de 221 ori.

Related Posts

Leave a Comment!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.