Inapoi, pe asfalt

dec. 05, 2010 | 1 comment | alergare

O luna fara alergare. Insa acum pot spune, ca I’m back in bussines!

Azi mi-am luat inima in dinti si am venit la alergarea de grup din IOR. Nu stiam cum o sa reactioneze piciorul. Ii mai dadusem de stire ca vreau sa il pun la treaba, alergand cate 10-15 minute pe banda, la sala. Asa cum am mai spus de o mie de ori, urasc alergarea pe banda. E ciudata. Ma supraincalzesc. Ma misc nefiresc.

Piciorul a reactionat bine. Il mai simt din cand in cand, dar durerea este destul de linistita. Inca nu pot sa calc cu toata siguranta, ceea ce imi limiteaza oarecum viteza, insa am parcurs cei 10 km de la antrenamentul de azi, ceea ce mi-a dat speranta ca pot sa reincep antrenamentele. Mi-a facut bine si faptul ca m-am intalnit cu cativa colegi de club.

La sala am facut si cateva sedinte de inot. Dupa primul antrenament mi-a fost foarte rau si am varsat. Adevarul este ca n-am mai inotat de ani de zile si nu mai sunt deloc obisnuit cu efortul in plan orizontal si rasucirile aferente stilului craul (asa se scrie?). Plus ca m-am avantat sa fac un antrenament serios, ca doar nu ma duc sa ma balacesc. Plus mirosul de clor. Usor-usor am inceput sa ma obisnuiesc. Mi-am luat si ochelari de inot, fiindca e destul de aiurea sa inoti cu ochii inchisi. Daca n-ar fi proba de bicicleta, care nu ma atrage de loc, mai ca m-ar tenta sa incerc si putin triatlon. Deocamdata ramane doar in stadiul de idee. Poate mai la batranete, cand o sa ma satur de maraton, o sa imi vina cheful sa fac Ironman sau vreo nebunie de genul asta, dar pana atunci, asa cum spuneam si in titlu, sunt inapoi pe asfalt.


Acest articol a fost vizualizat de 141 ori.

Related Posts

Comments (1)

  1. Stan
    decembrie 08, 2010

    Ma bucur ca te-ai insanatosit. Noi succese!

Leave a Comment!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.