O lectie de sportivitate

sept. 30, 2012 | 0 comments | fair play, kimetto, maraton berlin, mutai, sportivitate

Am urmarit la Eurosport transmisiunea in direct a Maratonului Berlin. Mi-am amintit cu placere cursa mea din 2008, cand am alergat aici maratonul “cot la cot” cu marele Haile Gebreselassie, care a doborat atunci recordul mondial. Imi amintesc in special sprintul meu disperat pe final, pentru ca eu credeam ca linia de finis este chiar la Poarta Brandenburgica, insa de fapt era la cateva sute de metri dupa aceasta, iar eu mai aveam mai putin de 1 minut pana la 4 ore. Am terminat in 3:59:57 😀

Azi am asistat la o cursa in care kenyenii au incercat sa doboare recordul mondial, insa si dupa aceasta cursa a ramas tot 2:03:38 (stabilit de kenyanul Patrick Makau, anul trecut la Berlin). Cursa de azi a fost castigata de Geoffrey Mutai, cu timpul de 2:04:15. Aceasta victorie i-a marit contul cu cateva zeci de mii de euro, ajungand astfel la vreo 350.000 euro. A adaugat aceasta noua medalie la cele de anii trecuti cand a castigat cursele de la Boston si New York.

Insa nu despre bani si recorduri am vrut sa scriu, ci despre lectia de sportivitate si respect pe care am vazut-o in aceasta cursa. Ca in mai toate maratoanele mari, kenyenii se disting imediat din marea masa a alergatorilor (elitele, ca de restul nici nu mai vorbesc). Si de aceasta data grupul de kenyeni a preluat imediat conducerea si s-a alergat in grup compact aproape jumatate de cursa. Apoi usor-usor iepurii au cedat, iar unii dintre concurentii puternici au ramas in urma. Mutai a sprintat si s-a desprins de cei care il “escortau”. Cu toate acestea, curand un alt sportiv kenyan i s-a alaturat – Dennis Kimetto, 28 ani, aflat la primul sau maraton (a nu se intelege ca era un alergator debutant – in luna mai a obtinut un nou record mondial la cursa de 25 km la Berlin). Kimetto a alergat tot restul cursei langa Mutai sau un pas in spatele sau. Nu a dat nici un moment semne de oboseala. Am fost convins ca va fi o lupta apriga pe ultima linie dreapta, insa am asistat la un finis “cuminte” in care Kimetto a trecut la o secunda in spatele lui Mutai.

Senzatia mea, si nu numai a mea, a fost ca Kimetto nu a incercat nici un moment sa il detroneze pe Mutai. Pur si simplu l-a lasat sa castige si sa isi adauge si aceasta victorie la un palmares impresionant. Sigur, ne putem gandi si la eventuale aranjamente intre ei, insa imi place sa cred ca nu a fost asa. Kimetto era la primul sau maraton pe care l-a terminat cu un timp excelent. A fost la doar o secunda de o victorie fantastica si la un deget distanta de o gramada de bani. Cu toate acestea nu a fortat deloc, desi eu cred ca ar fi avut resurse. L-a lasat pe Mutai sa treaca primul si probabil ca la anul va reveni la Berlin si isi va lua titlul la care avea toate sansele azi.

Cam asta este maratonul. O lectie de sportivitate si de fair play, chiar si la cele mai inalte niveluri. De cand alerg maraton, extrem de rar am auzit sau vazut gesturi nesportive printre alergatori. Este o lume frumoasa, in care ajung de obicei oameni normali – o specie tot mai rara in zilele noastre.

Sursa foto

Acest articol a fost vizualizat de 565 ori.

Related Posts

Leave a Comment!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.