Adica 7 iulie 2007, ora 7 si 7 minute. Acestea au fost coordonatele Maratonului Callatis, editia I, la care am participat si pe care l-am terminat in 3 ore 49 de minute si 35 de secunde. Adica cu mai bine de 25 minute diferenta fatza de Maratonul Transilvania din 20 mai.

Si acest maraton a fost organizat de catre dl. Johann Menning, in colaborare cu Primaria Mangalia. Traseul ar fi trebuit sa fie Mangalia-Saturn-Neptun-Olimp si retur (de doua ori acest circuit), insa s-a renuntat la idee fiindca ar fi fost prea dificil de monitorizat traseul in aceasta perioada a anului, cand e mare agitatie la mare. Asa ca traseul a fost urmatorul: Mangalia – Saturn – 7 circuite pe soseaua din jurul Hipodromului Mangalia – Neptun km O. Nu m-am bucurat foarte tare ca o sa ma invart de 7 ori pe acelasi traseu, dar nu aveam ce face…

Plecarea a fost destul de in fortza pentru mine. Am incercat sa ma tin de pluton, fiindca imi era teama sa nu ma ratacesc. Era 7 dimineata si corpul meu inca nu se trezise bine, mai ales ca dormisem destul de prost in noaptea de dinainte, probabil stresat de ideea ca nu o sa ma trezesc la timp. Au fost foarte putini concurenti, mai exact 32 – cam aceleasi fetze ca la Medias. Dintr-un anumit punct de vedere este dezamagitor sa vezi aceasta diferenta uriasa intre participarea la maratoanele de afara si cele de la noi. Pe de alta parte, un maraton este un maraton, indiferent daca esti inconjurat de sute de oameni sau numai de 30. Dintre acesti sportivi, cel putin 15 erau atleti de performanta sau sportivi cu experienta (zeci de maratoane alergate), asa ca ritmul pe primii 5 km, pana la intrarea in circuit a fost foarte rapid (pentru mine). Practic am sprintat, ceea ce nu e deloc o idee buna la inceputul unui maraton. Abia pe primul circuit (5 km) am reusit sa imi regasesc ritmul. Era aproape ora 8 si atmosfera era foarte placuta. Am scos 47 de minute pe primii 10 km, ceea ce pentru mine este un record.

Circuitele n-au fost tocmai floare la ureche. Aproximativ 1,5 – 2 km erau in panta, e drept nu foarte inclinata, dar totusi panta, iar inmultit cu 7, s-au cam adunat niste kilometri de urcus. O alta portiune destul de lunga era in plin soare, iar ziua a fost caniculara. Partea buna a circuitelor a fost ca la fiecare 2,5 km gaseam statie de rehidratare si statie de udare, ceea ce era o adevarata binecuvantare.

Spre deosebire de maratonul anterior, in care am avut cateva portiuni de mers din cauza oboselii, acest maraton l-am alergat continuu. Spre final, simteam ca daca ma opresc, acolo raman… Asa ca nu m-am oprit. Dupa ultimul circuit am intrat in linie dreapta spre Neptun, escortat de un motociclist si masina politiei. Am avut surpriza sa constat ca e o panta. Ma uitam la ceas si imi venea sa rad de bucurie vazand ca am coborat sub 4 ore. Am sprintat cu ultimele resurse pana la finish. De aceasta data am putut sa ma bucur de final, fiindca nu eram chiar asa de terminat ca la Medias.

Cei care terminasera inaintea mea, adica 18 sportivi, erau la o terasa langa linia de sosire. Am stat de vorba cu ei si m-am bucurat sa constat ca sunt niste oameni foarte deschisi si prietenosi. Sper sa ma mai intalnesc cu ei si la alte maratoane.

Una peste alta, am reusit sa imi demonstrez ca pot sa fac doua maratoane in mai putin de 2 luni si sunt foarte fericit ca am coborat sub pragul de 4 ore.

Poze gasiti aici – http://www.doctor.info.ro/html/maratonul_calllatis_2007.html