Vorba asta este cat se poate de reala.

Din cauza programului incarcat am ajuns sa imi vad prietenii cei mai buni abia de cateva ori pe an. Si ei la randul lor sunt foarte ocupati si chiar daca locuim in acelasi oras, reusim sa nu ne vedem cu lunile. Astazi am profitat de timpul frumos si am fost in Gradina Botanica sa ma intalnesc cu Mihnea, prietenul meu din facultate, cu care am petrecut 6 ani de stagii prin spitale, cursuri, emotii la examene etc… vremuri frumoase. Iata ca am ajuns sa ne plimbam in parc in postura de tatici, mandrii de odraslele lor 🙂