Pare un paradox, dar nu e: este mai greu sa fii organizator de concurs, decat sa il alergi! Cand mergi la un concurs ai doar grija ta – cu ce te imbraci si te incalti, ce mananci, ce strategie adopti si alte maruntzisuri. Cand organizezi, trebuie sa te concentrezi la un miliard de detalii care pot face diferenta intre un concurs reusit si unul “asa si asa” sau chiar prost organizat. Ca sportiv activ, cu zeci de curse alergate, pot sa observ imediat aceste detalii si sa dau o nota respectivelor concursuri.

Cand un eveniment iese bine sau foarte bine, devine aproape o obligatie continuarea organizarii lui. Asa s-a intamplat si cu Semimaratonul Gerar. Dupa editia din 2011, dupa care am avut aproape numai reactii pozitive, am decis sa reeditam evenimentul si in 2012. Ne-am apucat de treaba undeva prin noiembrie, ceea ce este relativ tarziu. Aveam experienta primei editii, asa ca a fost ceva mai usor, insa aveam si obligatia sa corectam scaparile de data trecuta. “Masinaria” de organizat concursuri s-a pus in miscare. Nucleul “dur” (si muncitor) a fost format din AnaMaria, Oana si Gabi, care s-au agitat cel mai mult si in mare parte succesul acestei editii li se datoreaza. Implicarea mea a fost ceva mai limitata, pe de-o parte pentru ca am simtit nevoia sa ma detasez putin de problemele clubului dupa anul 2011 care a fost extrem de obositor si tensionat, iar incepand cu primele zile ale lui 2012 am avut o multime de pacienti, iar timpul meu a fost mult mai limitat. Totusi am incercat sa imi aduc si eu aportul cat am putut.

Pana cu vreo 10 zile inainte de concurs pierdusem orice speranta ca denumirea concursului ar mai putea sa-si gaseasca un corespondent in vremea de afara. Cu o saptamana inainte a inceput sa ninga. In ziua concursului termometrul arata minus 15,5 grade Celsius. GERAR!

Stiam ca am de stat afara, asa ca m-am blindat ca pentru Polul Nord. Si cu toate astea, dupa ore intregi de filmat, nu mai eram sigur daca mai am degete la picioare 😀 Important este ca a iesit foarte bine, chiar peste asteptarile noastre. Am avut o multime de sponsori. Am avut televiziuni la fatza locului, cat n-au vazut altii la evenimentele lor niciodata – B1, Antena 1 si 3, Realitatea TV (care a transmis startul in direct), Romania TV, Sport Klub, SensoTV, GigaTV. A fost o zi frumoasa si insorita. Oamenii aveau chef de alergat. M-am uitat cu jind la ei cum iau startul, dar m-am bucurat pentru bucuria lor.

Traseul nu este usor. Exista cateva urcari destul de abrupte, iar atunci cand este zapada pe jos, treaba devine si mai dificila. Din fericire n-am avut niciun incident pe traseu. Toata lumea a inteles ca nu e cazul sa exagereze. Au fost cateva echipe puternice care erau favorite la podium, iar ceilalti au venit la distractie. Alergarea in grup este mult mai amuzanta si mai stimulativa. Mai faci o gluma, mai primesti o incurajare – lucrurile se leaga intr-un mod subtil si daca esti mai slab ai sanse sa iti depasesti performantele, iar daca esti mai tare nu iti pare rau daca mergi sub timpul tau, pentru ca te concentrezi pe a-i sustine pe ceilalti.

La festivitatea de premiere am jucat si rolul de MC. Astea sunt lucruri pe care nu aveam vreodata in intentie sa le fac, insa uneori ajungem sa exploram anumite aspecte ale vietii, care ne ajuta sa ne dezvoltam. Cine ar fi zis in urma cu 4-5 ani ca o sa organizez concursuri sportive, ca o sa fiu MC-ul unui eveniment sau ca o sa alerg maratoane. Mai auzeam vorba aia “ce-i al tau e pus de-o parte” si ma gandeam ca e o prostie, insa chiar asa este: ne cramponam uneori sa obtinem nu-stiu-ce, pentru ca ni se pare noua la acel moment ca e cea mai grozava solutie pentru viitorul nostru, insa de fapt viata ne conduce in cu totul alta directie, si cand ne uitam in urma nu mai simtim nicio urma de regret ca nu am luat-o pe primul drum. Sigur, exista si varianta in catre viata esueaza intr-o fundatura, dar sa nu vorbim despre lucrurui deprimante.

Inaintea semimaratonului am organizat si un cros de 3,6 km, la care au venit cam 100 de oameni. S-a alergat foarte tare. Primii veniti aveau gheatza pe barbie si pe nas.

Ne-am bucurat sa avem la acest concurs si persoane cunoscute, cum ar fi prezentatorul Daniel Osmanovici de la Antena 1, care este pasionat de alergare, dar si sportivi de performanta – Ciprian Balanescu, triatlonist de top, Horia Colibasanu, primul alpinist roman care a urcat pe K2 si Toma Coconea, campion mondial la competitii tip adventure.

Tot cu ocazia acestui concurs, colegul nostru de club, Tudor Butu si-a lansat cartea “Ironman – Drumul meu spre implinire”, despre care o sa mai povestesc curand.

Pana la editia din 2013 va las sa urmariti imagini de la editia de anul acesta:

Crosul Gerar

Imagini de la startul semimaratonului si de pe traseu

Imagini de la linia de finis

Imagini de la festivitatea de premiere

La start s-au aliniat in jur de 250 de sportivi.

S-a alergat in ritm sustinut, in ciuda frigului patrunzator.

Echipa de VIP-uri: Horia Colibasanu (alpinist), Ciprian Balanescu (triatlonist), Toma Coconea (parapantist)

Red Team: Victor, Fane si Adi. Cinste lor, cinste lor, cinste alergatorilor!

Orange Team: Melcul si asociatii.

Podiumul fetelor – echipa Dove pe locul 1, dintre care Ioana si Viorica sunt in Ro Club Maraton

Podiumul baietilor – echipa Ro Club Maraton/City Grill pe locul 1 – Victor, Fane si Adi

Podiumul echipelor mixte – un meritoriu loc 2 pentru echipa Florentinei, membru foarte activ in Ro Club Maraton, iar pe locul 3 Cosmin cu echipa sa

Felicitari tuturor!

Filmarile sunt facute de mine, iar pozele au fost facute de colega noastra de club, Antonia Georgescu.