Fata mea cea mare este la finalul clasei a 1-a. Moment important al existentei ei, dar si a noastra, a parintilor. Ieri am avut “serbarea abecedarului”, un eveniment frumos organizat de doamna invatatoare, care s-a straduit sa conceapa o serbare interesanta si originala. Copiii au fost draguti si veseli, asa cum le sta bine unor absolventi de clasa 1-a.

Evenimentul a fost organizat la un loc special pentru petreceri, la sugestia unuia dintre parinti. O idee buna, pentru ca a fost loc suficient pentru toata lumea, copiii s-au jucat si s-au distrat, ba chiar au si mancat. Si de fapt aici am vrut sa ajung. La partea cu mancarea.

Asadar, dupa ce serbarea propriu-zisa s-a incheiat, copiii au mers la masa. Ce credeti ca au primit in farfurii…? Probabil ca nu e greu de intuit – cartofi prajiti cu pui Shanghai, plus un suc carbogazos (unul oarecare, nici n-am remarcat marca, nu ca mi-ar fi jena sa ii spun numele aici). Mie mi-a picat fatza cand am vazut asta. Nu stiu cine a facut alegerea asta inteligenta – firma cu locul de joaca sau vreun parinte, insa mie nu mi-a picat deloc bine. Nu vreau sa fiu ipocrit sau sa fac pe moralistul, dar mi se pare complet aiurea ca unii sa se straduieasca sa indrepte putin lucrurile educand copiii in sensul unei alimentatii sanatoase, si ma refer aici la seminariile mele despre alimentatia sanatoasa si pe de alta parte, intr-un moment important al existentei lor, copiii sa primeasca cea mai proasta mancare posibila…

Este o greseala tactica enorma, pentru ca de fapt ii intaresti copilului asocierea intre un moment important, fericit, intens si alegerea unui fel de mancare despre care in niciun caz nu se poate vorbi de bine. Scuza ca “eh, o data nu moare nimeni…” nu e valabila in astfel de situatii. Ok, daca din cand in cand, acasa la tine, vrei sa faci asta, poate ca nu e asa o tragedie, insa este gresit sa asociezi momentele semnificative cu mancare proasta, pentru ca in mintea frageda a copilului se vor face legaturi suficient de puternice incat sa nu le mai poti rupe cu niciun argument spus la rece, altadata. De aceea, petrecerile la lanturile de fast food Mc… sunt niste lucruri pe care parintii ar trebui sa le evite. Probabil ca o sa enervez pe cativa dintre cei ce citesc pe aici, dar a serba ziua copilului la Mc… mi se pare un manelism (asta pe langa ce spuneam legat de mancare).

M-am uitat putin si peste meniurile pe care le ofera firma la care am fost ieri. Cartoful este prezent in toate meniurile. Suntem o natie mancatoare de cartofi. Ieftin si satios. Daca il si prajesti in ulei, totul este minunat. Multe dintre meniuri contin preparate prajite. Abia daca 1-2 dintre aceste meniuri sunt cat decat ok… Iar dintre toate, clasa fetei mele l-a primit pe cel mai prost…

Va rog sa retineti ca nu e vorba doar de caloriile consumate ieri. L-a cat s-au zbenguit dupa acea masa, probabil ca au ars dublu, ci de idee, de asociere la nivel de subconstient, ceea ce e mult mai periculos.

Daca eu as fi in locul firmei respective, as concepe niste meniuri super-sanatoase si apoi as marketa agresiv asta – “locul in care copiii se distreaza, mananca sanatos si fac miscare”.  Na, ca v-am dat o idee de afacere 😀

Inchei cu o amintire – in urma cu 2 ani, cand am fost la un all-inclusive in Turcia, am dat peste o situatie similara. Ca la orice all-inclusive aveai mancare la discretie, intr-o diversitate foarte mare. Puteai sa te indopi ca un porc, sau puteai alege o multime de salate, legume proaspete, seminte, branzeturi etc.

Separat de zona principala se gasea “coltul copiilor”. Ce credeti ca serveau acolo? Ei bine, da: cartofi prajiti, hamburgeri, hotdog, snitel… Sigur, nu te obliga nimeni sa iei de acolo pentru copii, insa asa, ca idee, sa prezinti mancarea aia ca fiind speciala pentru copii mi se pare o mare idiotenie, ba nu, o crima. Gata, ma opresc aici, ca sa nu devin prea patetic.