Despre Murakami am aflat de la prietenul meu Marian Chiriac. Asa ca i-am cerut lui Mos Craciun sa imi aduca ultima lui carte “Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga.” Iar Mosul mi-a ascultat rugamintea si mi-a adus-o.

Bineinteles, in doua zile am dat-o gata – pe de-o parte pentru ca este o carte despre alergarea pe distante lungi, pe de alta pentru ca acest autor japonez are un stil simplu si relaxant de a scrie. Nu auzisem de el inainte. E unul dintre scriitorii moderni bine cotati; a fost chiar nominalizat la Nobel pentru literatura in 2007.

Acest autoportret e un fel de jurnal scris printre picaturi de-a lungul catorva ani. Titul original, cel putin cel in engleza, suna mult mai bine decat cel ales de traducatorul roman – What I talk about when I talk about running

Murakami este un alergator oarecare. Ca si mine, ca si multi alti alergatori amatori care isi tocesc adidasii la antrenamente si la maratoane. A alergat 24 de maratoane. Se lupta, ca si noi, cu timpii obtinuti in concursuri, se bucura de fiecare clipa petrecuta in alergare… in fine, e un alergator ca multi altii. Tocmai asta face ca romanul lui sa mearga direct la sufletul altui alergator obisnuit, asa cum sunt si eu.

Se pare ca sentimentele si senzatiile pe care le traieste un alergator pe distante lungi – in concursuri, la antrenamente, in relatiile cu ceilalti, in sufletul sau – se incadreaza in niste tipare. Probabil ca e ceva similar cu dragostea. Desi suntem diferiti, ne indragostim de persoane diferite, in conditii diferite, ceea ce simtim si modul in care ne comportam este extrem de asemanator.

M-am recunoscut in multe dintre paginile romanului lui Murakami. Il recomand spre citire oricui, chiar daca nu este alergator.