Daca toti anii care vor veni ar fi macar ca 2008, atunci n-as avea de ce sa imi fac griji.

2008 a fost un an bun pentru mine. Si pentru asta nu pot sa fiu decat recunoscator si sa multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi s-a intamplat (si mai ales pentru tot ce nu mi s-a intamplat – evident, rau).

As incepe cu nasterea Antoniei, bebe-ul cu numarul 2, pe care l-am dorit si l-am asteptat cu nerabdare si cu emotie. Sarcina s-a desfasurat aproape fara probleme, iar nasterea ei a fost mult mai usoara ca cea a Dorei. “Produsul de conceptie” este bine dezvoltat, simpatic si mai ales foarte cumsecade – in prima ei luna de viata ne-a lasat sa dormim cat trebuie (nu vreau sa o laud prea mult, ca poate se razgandeste 🙂 ) Spre bucuria noastra, Dora a primit foarte bine vestea ca va avea o sora, ba mai mult decat atat, acum este foarte incantata si afectuasa cu bebelusul, fara crize de gelozie sau alte nebunii. Doamne-ajuta sa ramana asa!

Tot anul a fost presarat cu antrenamente si evenimente sportive pe care le-am savurat din plin. Am alergat aproximativ 1860 km in acest an si m-am antrenat in mai mult de jumatate din zile. Am alergat 3 maratoane (Barcelona, Belgrad si Berlin – toate incep cu litera B, dar e doar o coincidenta), 3 semimaratoane (DHL, Sf. Gheorghe si St. Michael), o stafeta (la Maratonul Bucuresti) si cateva crosuri. Alergarea mi-a intrat in sange si in creier si sper sa nu mai iasa niciodata de acolo. Este drogul meu.

In vara am definitivat un proiect pe care il initiasem la inceputul anului – Ro Club Maraton. Primul club al maratonistilor amatori din Romania avea sa se nasca odata cu Maratonul DHL si sa creasca foarte frumos in perioada de dinaintea Maratonului Bucuresti. Acest club si alergarea, in general, mi-a adus atat de multi prieteni – oameni minunati, cu care probabil nu as fi avut niciodata tangenta, daca viata nu m-ar fi condus in aceasta directie. Un alt motiv pentru care sunt recunoscator.

Si pe plan profesional, 2008 a fost un an interesant – cred ca nu exagerez spunand ca am ajutat la metabolizarea catorva sute de kilograme de grasime :)) Iar in MH am umplut cu articole cateva zeci de pagini.

Si ar mai fi si altele – bucurii mai mari sau mai mici (ok, si unele necazuri, ca nu se poate totul perfect), dar in linii mari a fost bine, ca am fost sanatosi si cu pofta de viata. Ceea ce ne dorim si pentru 2009.

Si va doresc si voua, cititorii mei! Sa aveti un an cat se poate de bun si linistit.

La Multi Ani!