Dupa o saptamana de antrenamente de intensitate, despre care nu pot sa zic ca ma omor dupa ele, azi am facut un antrenament de volum. Mi-a iesit exact asa cum trebuia. Dormisem suficient in noaptea de dinainte, m-am trezit bine dispus, am temporizat bine masa de carbohidrati de dinainte de antrenament, temperatura de afara a fost in jur de 18 grade, fara vant. Deci conditii perfecte pentru un antrenament perfect. Mai mult decat atat, periostita nu si-a facut simtita prezentza, ceea ce mi-a permis sa fac cei 16 km in conditii de confort.

Este foarte interesant cata satisfactie iti da un antrenament bun, indiferent de sport. Imi aduc aminte ce multumit ma intorceam si de la antrenamentele de forta – acea oboseala placuta, combinata cu sentimentul ca ai mai facut un pas inainte catre obiectivul pe care ti l-ai propus.

Ma bucur sa vad ca tot mai multa lume vine la alergat. Seara este mult mai multa lume ca in timpul zilei. Vin in special fete (nu ca asta ar conta, oricum e intuneric, sunt insurat etc 😀 ); probabil ca in timpul zilei, pe lumina, se jeneaza sa apara, ceea ce este stupid, pentru ca eu zic ca romanii au depasit stadiul idiot in care aratau cu degetul si chicoteau cand cineva facea jogging.

M-am bucurat sa ma intalnesc pe stadion cu 2 maratonisti mult mai buni decat mine. Pe unul dintre ei l-am cunoscut la Maratonul Callatis. Printre altele mi-au spus ca imi citesc blogul, ceea ce este inca o satisfactie in plus pentru mine. Eu vad acest blog ca pe un loc unde sa astern niste ganduri, impresii, eventual imagini care mi-au placut; nu simt nevoia sa dau lectii sau sa tin prelegeri. Pentru asta am siteurile, revistele, orele de consultanta, seminariile. E suficient.