Va invit sa cititi un interviu pe care l-am acordat revistei MegaImage. Daca apasati pe imagine puteti vedea interviul publicat, iar cel integral este mai jos.

În secolul 21, toată lumea fuge: copil, adolescent, părinte. Câteva reguli simple pentru a încerca să contracarăm lipsa de timp pentru o masă sănătoasă…

E adevărat că devine tot mai dificil să îţi găseşti timp pentru chestiuni “minore” aşa cum este mâncatul sănătos… E mult mai simplu să iei un covrig de la colţul străzii şi când ajungi seara acasă să mănânci nişte cartofi prăjiţi cu maioneză. Totul începe cu conştientizarea importanţei alimentaţiei sănătoase şi cu punerea pe unul din primele locuri în topul aspectelor vieţii. La fel trebuie să se întâmple şi cu sportul. Pur şi simplu trebuie să îţi propui să dai importanţa cuvenită şi să îţi faci loc în program pentru mese. Un loc care să nu fie negociabil. Dacă totuşi programul tău este extrem de încărcat, atunci poţi să recurgi la soluţii rapide, care să înlocuiască o masă clasică: un sendvici consistent, dar sănătos, un fruct, un baton proteic, o pungă de trail mix (alune, nuci, fructe uscate). Ignorarea alimentaţiei sănătoase pe o perioadă mai lungă de timp va conduce în mod sigur la probleme, nu e nicio îndoială.

Cum arată o masă normală pentru o persoană fără probleme de greutate sau de sănătate: mic dejun, prânz şi cină, pe ore?

Obiceiurile alimentare variază de la un om la altul, aşa că e greu de enunţat un regim care să acopere toate preferinţele. Mai curând aş spune că ar fi bine să împărţim aportul caloric pe toată durata zilei, într-o formă de genul: mic dejun 25%, prânz 30%, cină 25% şi două gustări de 10%. Micul dejun ar putea fi format din sendviciuri cu brânză, ou, carne sau cereale cu iaurt sau omletă, completate cu un fruct. Gustările ar putea fi alcătuite din fructe, seminţe, iaurt. Prânzul poate fi alcătuit din 1-2 feluri: o supă sau ciorbă, un felul doi care să conţină legume şi o sursă de proteine, carne sau leguminoase. La cină se poate mânca salată cu o sursă de proteină (brânză, peşte, fasole, ou), sau un peşte cu legume. Diferenţele esenţiale sunt date şi de modul în care sunt pregătite alimentele, pentru că nu e totuna să mănânci un cartof la cuptor sau unul prăjit.

Care sunt cele mai mari greşeli de alimentaţie pe care le facem?

Există multe greşeli, mai mari sau mai mici. Aş începe cu cea mai importantă: lipsa de informare, cu varianta, lipsa de informare din surse corecte. De aici pleacă totul, pentru că lipsa de interes pentru ce mâncăm sau diversele idei greşite culese de ici şi colo conduc la o alimentaţie defectuoasă. Regimurile pacienţilor care ajung la nutriţionist sunt dezechilibrate fie cantitativ, fie calitativ. Asta înseamnă că mănâncă prea mult sau prea puţin (prim variantă e mult mai frecventă) sau mănâncă dezechilibrat: zahăr în exces, grăsimi în exces, alcool în exces sau prea puţini nutrienţi esenţiali prin lipsa fructelor, legumelor, lactatelor etc. Nu e greu să mănânci prost cu atâtea tentaţii în jur, care de multe ori sunt prea bogate în zahăr, aditivi, coloranţi. Ritmul meselor este de multe ori afectat – modelul clasic este cel cu 1-2 mese pe zi, care de obicei sunt foarte bogate.

Cat de nesanatos este sa abuzam de anumite alimente, dupa care sa tinem o dieta drastica pe care o cominam si cu un efort suplimentar?

Acesta este modelul tipic de comportament alimentar dezechilibrat cu care mă întâlnesc frecvent în rândul pacienţilor mei, de obicei cei care vin să scadă în greutate, dar şi cei cu patologii diverse în zona tulburarilor metabolice. Abuzul alimentar conduce în cele mai multe cazuri la acumulare de exces ponderal, fenomen care se petrece de obicei în luni de zile sau ani. Încercarea de a scăpa rapid de acest exces de kilograme urmând o dietă drastică, însoţită sau nu de efort fizic neadecvat posibibilităţilor reprezintă o agresiune asupra organismului. Pe termen scurt ar putea duce la o scădere oarecare în greutate (de genul “slăbeşti 5 kg în 7 zile”), fără să afecteze neapărat starea de sănătate, însă pe termen lung nu doar că este ineficientă, ci ar putea să îşi lase amprenta asupra organismului prin slăbirea sistemului imunitar, deficite de minerale şi vitamine, pierderea masei musculare, afectarea capacităţilor psihice şi altele. Este o metodă care conduce la creştere în greutate pe termen lung deoarece în perioada de scădere bruscă în greutate se pierde atât grăsime, cât şi masă musculară, însă odată cu creşterea în greutate se acumulează doar grăsime. În ani de zile asta înseamnă că procentul de grăsime se tot măreşte, iar şansele de slăbire se reduc proporţional.

Multa lume se sperie dupa o prima zi de exercitii. Cateva reguli pentru a deveni un obicei, nu o corvoada, exercitiul fizic?

Oamenii se sperie de efortul fizic pentru că în foarte multe cazuri nu ştiu să îşi ajusteze intensitatea antrenamentului. Mai simplu spus, încep cu un nivel prea crescut al efortului, inadecvat posibilităţilor lor. Un antrenament prea intens este perceput ca neplăcut, chinuitor; câteva zile după un astfel de efort persistă dureri musculare, scăderea mobilităţii, stare de oboseală. E oarecum de aşteptat să nu îşi mai dorească să treacă prin asta din nou. Dacă însă antrenamentul este introdus treptat, într-un mod judicios, adaptat posibilităţilor fizice, senzaţia de după este una plăcută, ceea ce te motivează să revii. Aici vorbim de rolul important al antrenorului, care este în măsură să ghideze corect un program de antrenament. Pentru un om sedentar, prima perioadă este una de obisnuire cu efortul şi de pregătire a aparatului cardiorespirator, ceea ce înseamnă în principiu mers sau alergare uşoară, bicicletă, înot, eventual exerciţii cu greutăţi mici şi repetări multe. Sfatul meu pentru cei care nu au făcut niciodată sport sau au întrerupt de mult este să înceapă colaborarea cu un antrenor, cel puţin până capătă o formă mai bună.

Cât de important este să mâncăm în funcţie de anotimp si de efortul pe care il depunem in acea perioada?

E bine să ne adaptăm alimentaţia în funcţie de anotimp în sensul alegerii alimentelor de sezon, care în mod sigur sunt proaspete şi bogate în nutrienţi. Este un ritm normal, pe care oamenii îl urmează de mii de ani. Pentru noi este acum mai simplu, pentru că avem la dispoziţie orice aliment, în orice sezon. Adaptarea alimentaţiei la efortul fizic depus este un alt aspect important. Cantitatea de energie de care avem nevoie variază foarte mult în funcţie de câţiva parametri: greutate, înălţime, vârstă, sex, stare de sănătate, însă efortul fizic este poate cel mai important element de diferenţiere. E uşor de înţeles că un om sedentar are un anumit necesar caloric, iar un sportiv de performanţă poate avea un necesar de 3-4 ori mai mare. Astfel vor varia foarte mult şi cantităţile de alimente. Inadecvarea aportului alimentar poate să însemne exces pentru unii şi deficit pentru alţii.

Care sunt efectele pe termen lung, în ce priveşte sănătatea, la persoanele care aleg o dietă exclusiv vegetariană sau chiar raw-vegan?

În principiu, nimic special, atât timp cât regimul este bine echilibrat, ceea ce înseamnă că se adigură un aport normal de macro şi micronutrienţi. Principalele riscuri ar fi legate de aportul de proteine şi vitamina B12, însă alegerea corectă a alimentelor şi suplimentarea cu un complex de vitamine poate rezolva aceste probleme. Adoptarea acestor tipuri de diete reprezintă o opţiune personală şi ar trebui să se întâmple după o bună documentare. Studii recente nu au putut dovedi că aceste abordări ar fi mai sănătoase decât o alimentaţie clasică corectă, aşadar rămâne doar o opţiune care are la bază alte aspecte, nu neapărat cel legat de sănătate.