Dieta alcalină este unul dintre acele subiecte la modă în nutriție: tot felul de articole, cărți, seminarii, am vazut chiar și tabele de „detox și dietă alcalină”. Cât este adevăr și cât este pseudoștiință aici? Am gasit un review interesant pe care îl voi prezenta aici într-o serie de articole, cu scopul de a aduce puțină lumină în această privință.

Viața pe Pământ depinde de nivelul adecvat al pH-ului în celulele oricărui organism viu. Pentru supraviețuire, viața umană are nevoie de un nivel al pH-ului de 7.4.

În ultima sută de ani, prin industrializarea tot mai accentuată, pH-ul oceanului a scăzut de la 8.2 la 8.1 din cauza creșterii nivelului de dioxid de carbon (CO2). Acest aspect are un impact negativ asupra vieții din ocean și poate duce la dispariția recifului de corali. Chiar și pH-ul solului în care cresc plantele poate avea influențe considerabile asupra conțintului de minerale a hranei pe care o consumăm (având în vedere că mineralele sunt necesare tocmai pentru a menține stabil nivelul pH-ului din organism). PH-ul ideal pentru sol, pentru asigurarea tuturor nutrienților necesari, este între 6 și 7.

Solurile acide, cu pH mai mic de 6, au un conținut mai redus de calciu și de magneziu iar în cazul celor cu pH mai mare de 7, poate fi vorba despre lipsa de fier, mangan, cupru și zinc. Prin adaosul gunoiului de grajd și a dolomitului se poate înregistra o creștere a pH-ului în sol acolo unde este sub 6.

Dieta modernă duce la o creștere a acidității

Când vine vorba despre pH și aciditatea din dieta oamenilor, ne referim la schimbări majore. Astfel, dieta a suferit modificări importante de la vremea în care oamenii se hrăneau cu ceea ce vânau și prezent. Cu revoluția din agricultură (din ultimii 10,000 de ani) și cu industrializarea din ultimii 200 de ani, în dietă, s-a constatat o scădere a potasiului (K), comparativ cu sodiul (Na) și o creștere a clorurilor, comparativ cu bicarbonatul. Raportul între potasiu și sodiu s-a inversat. Dacă înainte, raportul între potasiu și sodiu era de 10 la 1, în prezent, alimentația modernă a dus la un raport de 1 la 3. Se știe că agricultorii zilelor noastre au o dietă săracă în magneziu, potasiu și fibre și bogată în grăsimi saturate, zahăr, sare și cloruri comparativ cu perioada dinaintea agriculturii. Acești parametri în dietă pot duce la acidoză metabolică care este nepotrivită pentru cerințele nutritive determinate genetic.

Cu înaintarea în vârstă, se poate observa o pierdere progresivă a funcţiei renale de reglare a echilibrului acido-bazic şi o creştere a acidozei metabolice induse de dieta modernă.

O dietă bazată pe alimente bogate în proteine și sărace în carbohidrați, acidă, va duce la schimbări minore în chimia sângelui și a pH-ului. Pe de altă parte, va afecta foarte mult chimia la nivelul urinei. Astfel, în urină, se vor înregistra scăderi ale pH-ului, magneziului și citratului urinar și creșteri ale calciului, acidului uric și fosfatului. Și toate acestea determină un risc major de apariție a calculilor renali.

De altfel, despre dieta alcalină s-a tot scris. Multe site-uri online, de pildă, au expus beneficiile acestor alimente alcaline. Acest studiu, însă, are rolul de a prezenta rezultatele cercetărilor științifice pentru a se vedea concret ce înseamnă acest tip de dietă.

Va urma.

Bibliografie:  J Environ Public Health. 2012; 2012: 727630.The Alkaline Diet: Is There Evidence That an Alkaline pH Diet Benefits Health? Gerry K. Schwalfenberg