Prima mea amintire legată de Gianina Tănase este de la o cursă montană, Ciucaș Trail Running, prin 2010. Eu, un începător în ale alergării, mai ales montane (… am rămas tot la nivel de începător), urcam cu greu versantul pe Masivul Cheia, gâfâind și mișcându-mă ca un melc; din când în când apărea pe traseu Gianina încurajând toți alergătorii, relaxată, liniștită, ca și cum s-ar fi teleportat dintr-un punct în altul.

Pe vremea aceea nu aveam de unde să știu că VO2max-ul ei este de-a dreptul uriaș, adică nici mai mult, nici mai puțin de 58,3 ml/min/kg, o valoare extraordinară și pentru un bărbat, dar mai ales pentru o femeie (în mod natural, în medie, femeile au valori mai reduse decât ale bărbaților). Nu este de mirare această valoare ținând cont de faptul că Gianina a făcut și face ski de tură, unul dintre sporturile de anduranță unde s-au raportat printre cele mai mari valori ale consumului de oxigen.

Profilul metabolic al Gianinei, constatat la testarea cardiometabolică făcută anul trecut la Superfit, arată o evoluție foarte bună, cu intrare în TZ3 la 14,5 km/h, ceea ce înseamnă că organismul ei este foarte eficient în a utiliza lipide ca sursă de energie la intensități mari ale efortului.

Gianina are 35 de ani, este mama a doi copii de 2 ani și jumătate, respectiv 4 ani și jumătate și este manager de vânzări. Împreună cu soțul ei au adus în România renumitul brand de echipament de compresie, Compressport, care acum este folosit de mulți dintre sportivii de top de la noi din țară.

Pentru că Gianina este unul dintre cele mai bune exemple de femeie performantă, pe toate planurile, am luat-o la întrebări:

Când te-ai apucat de sport? (în mod particular de sport de andurantă)

M-am apucat de sportul de anduranta in anul 2009, cand am participat la primele competitii de alergare montana, schimband astfel un pic viteza turelor de munte. Ture de munte, care mi-au fost un bun bagaj pentru inceputul sportului de anduranta, adica nu mi-a fost asa de greu ca altor persoane, care au facut trecerea de la asfalt la munte. Eu am pastrat muntele, am schimbat doar, din cand in cand, viteza.

Cum a influentat sarcina evolutia sportivă?

In timpul primei sarcini am facut miscare, nu pot sa spun sport. Bine, altii ar spune sport, eu nu. Am facut ceea ce m-a facut sa ma simt bine si evident ca sarcina influenteaza viata sportiva. Adica nu este tot una sa alergi fara bagaj sau cu un rucsac de cateva kilograme si pus in fata. Cine nu crede poate sa incerce sa iti puna un rucsac micut, dar care sa abie minim 5 kg si sa-l puna in fata, nu in spate.

Cum te-ai antrenat în timpul si după sarcină? In timpul sarcinii nu m-am antrenat. Am facut doar miscare. Dupa sarcina am reluat antrenamentele ca un incepator: cate putin si incet.

Cât de repede ai revenit după sarcină la sport si ce ai făcut? Am reluat sportul dupa 4 luni de la nastere. Am mers la sala si am facut fitness si am inceput sa alerg putin cate putin, adica 20-30-40min.

Cum reusesti să îmbini sportul cu jobul si mai ales cu cresterea copilului?

Cu greu, dar daca vrei cu adevarat poti. Avand in vedere ca toate necesita timp, trebuie sa gestionezi bine timpul si sa nu uitam ca nu exista doar sport, job si copil 🙂 mai exista si familie si poate alte pasiuni, de ce nu. In primul rand am redus orele de lucru si recomand acest lucru firecaruia care isi permite. Am gandit in felul urmator: decat sa castig cu 500-1000 euro mai mult si sa dau banii pe afterschool, pe femeie care sa faca curat, pe instructor de schi pentru cei mici, etc…. mai bine fac eu toate acestea cu cei mici. Daca tragem linia si socotim, eu ma simt mult mai castigata in acest fel, educandu-mi copiii eu si nu altii.

Asadar mai putin job, mai mult timp pentru mine, pentru copiii, pentru familie.

Cum te antrenezi? Nu fac antrenamente foarte riguroase. Cel mai greu este sa ies din casa, apoi pofta de alergare vine pe traseu. Nu imi place sa alerg pe asfalt, asa ca mereu alerg pe poteci. De cele mai multe ori cand ies pe usa nu stiu cat si pe unde voi alerga. Toate aceste detalii vin de la sine… pe unde imi face poteca cu ochiul, cat timp ma simt bine (si imi permit, ca nu mereu pot alerga in voie).

Ce performante mai aparte ai avut? Eu consider ca nu prea am performante in adevaratul sens al cuvantului, dar daca ne referim la performante de amatoare, atunci pot sa mentionez ca am castigat cateva competitii montane din tara. Am participat si la un maraton montan in Grecia, dar pe atunci nu aveam copii, deci nu intra in subiectul discutiei de fata.

Care este opinia ta legată de posibilitatea de a avea performante fizice foarte bune la +30 ani, +1 copil (sau mai multi), + 1 job/bussines?

Pentru a avea performante fizice foarte bune atunci cand ai serviciu si copiii, trebuie sa ai in primul rand dorinta si vointa, iar apoi obligatoriu sprijin din partea familiei, adica a sotului si a copiilor, desigur. Cand ei sunt alaturi de tine, nu iti ramane decat sa iesi din casa, sa te antrenezi, sa te simti bine, sa fi un exemplu pentru cei mici si daca ai talent… sa faci si performanta.

Sportul este o piedică sau un ajutor pentru o mamă? Depinde ce isi doreste mama 🙂 Pentru mine miscarea in natura este cel mai frumos mod de a-mi petrece timpul. Fie ca alerg, fie ca ma plimb cu prietenii, sau cu copiii. Deci piedica clar nu imi este. Ajutor da… ma ajuta sa fiu sanatoasa, ma ajuta sa ma resetez.

Ce zice sotul? 😀  Dar copilul? Suntem in aceasi situatie, eu si sotul, iar cei mici ne iau drept exemplu si fac si ei, la nivelul lor, evident.

Un sfat pentru femeile de aceeasi vârstă (legat de miscare, sănătate, îmbinare cu viata de familie etc). Se stie ca sanatatea este cea mai de pret si deseori nu o poti obtine cu bani. Sportul este cel care intretine sanatatea si ne ajuta sa avem corp mai puternic (cu o imunitate mai ridicata), un corp gratios. Mamele sunt mereu imitate de cei mici, ele sunt exemplu de zi cu zi, in toate activitatile. Cine nu ar vrea sa aibe copii sanatosi, frumosi si plini de energie?