De ce ne face alergarea mai fericiti

oct. 02, 2015 | 0 comments | alergare, fericire, studiu

Un nou studiu, publicat de Universitatea din Montreal, a aratat ca senzatia de euforie ce apare in timpul si dupa un antrenament (de alergare, dar nu numai) se datoreaza dopaminei, nu numai endorfinelor, cum se credea pana acum. Aceasta este un important neurotransmitator implicat in motivatie, fiind responsabila cu senzatia de energie, de libertate si bine.

“Am descoperit ca senzatia de recompensare ce apare in urma unei activitati fizice de anduranta este modulata de leptina, un hormon cheie in buna functionare a metabolismului. Leptina inhiba activitatea fizica prin neuronii dopaminergici din creier”, a declarat Stephanie Fulton, un cercetator de la CRCHUM si profesor al Universitatii, principalul autor al studiului.

alergare-fericire

Secretat de tesutul adipos, leptina ajuta la controlul senzatiei de satietate. Acelasi hormon influenteaza si activitatea fizica. “Cu cat este mai multa grasime, cu atat este si mai multa leptina si cu atat mai putin simtim nevoia sa mancam. Constatarile noastre arata ca acest hormon are, de asemenea, un rol vital in motivatia de a alerga, care poate fi interpretata ca o cursa in cautarea mancarii”, a explicat Stephanie Fulton.

Semnalele hormonale care moduleaza alimentatia si efortul fizic sunt, de fapt, considerate a fi strans legate. La mamifere, in mod special la oameni, capacitatea de a alerga pe distante lungi, se crede ca a evoluat pentru a maximiza sansele de a gasi hrana. Acest studiu sugereaza ca leptina joaca un rol critic, atat in reglarea echilibrului energetic, cat si in incurajarea comportamentelor de “premiere” pentru metabolism (ex. implicarea in activitati fizice pentru a gasi hrana).

Cercetatorii au studiat alergarea voluntara a soarecilor in custi. Acesti soareci pot alerga pana la sapte kilometri pe zi. Intr-un laborator, activitatea fizica a soarecilor normali a fost comparata cu cea a soarecilor care au suferit o modificare genetica pentru a suprima o molecula activata de leptina, STAT3 (traductor de semnal si activator al transcriptiei-3). Molecula STAT3 se gaseste in neuronii care sintetizeaza dopamina din creier, acest traseu fiind ca o autostrada motivationala in creier.

Soarecii care nu au molecula STAT3 in neuronii dopaminergici neuroni pot alerga mult mai mult. In schimb, soarecii normali sunt mai putin activi, deoarece leptina activeaza STAT3 in neuronii dopaminergici, semnaland ca rezervele de energie din corp sunt suficiente si ca nu este nevoie de efort fizic si cautarea hranii”, spun autorii studiului.

Este leptina la fel de importanta pentru motivatia de a face efort fizic si la oameni? Cu siguranta. “Studii anterioare au aratat o legatura clara intre nivelul leptinei si timpii obtinuti la maraton. Cu cat nivelul leptinei este mai scazut, cu atat mai buna este performanta. Studiul nostru pe soareci sugereaza ca aceasta molecula este implicata si in efectele recompensei simtite in timpul efortului fizic. Pentru oameni, un nivel scazut de leptina creste motivatia de a face sport si ajuta la atingerea mai rapida a euforiei alergatorului.

Soarecii, oamenii si mamiferele, in general, se considera ca au evoluat astfel incat sa creasca randamentul comportamentelor eficiente de a obtine hrana.

In cele din urma, hormonii trimit creierului un mesaj clar: atunci cand este putina hrana disponibila, este distractiv sa alergi pentru a o obtine.

12 Like



Acest articol a fost vizualizat de 1.218 ori.

Related Posts

Leave a Comment!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.