O să povestesc despre o altă lucrare prezentata la Conferința de Nutriție Sportivă din Anglia, care apartie unui japonez K.Ishihara, de la Sugiyama Jogakuen University (departamentul de nutriție umană), care a urmărit să afle ce efecte are o băutură de rehidratare care reproduce compoziția electrolitică a laptelui, asupra retenției de fluide în corp și asupra echilibrului electrolitic.

Am mai scris cu câteva ocazii pe blog despre faptul că laptele este considerat o băutură de rehidratare eficientă postefort, pentru că are capacitatea de a menține un echilibru pozitiv al fluidelor în corp (asta înseamnă că după ce o consumi nu va induce o rată a eliminării de urină atât de mare încât în final cantitatea de lichid ce rămâne în corp este mai redusă decât ce am băut, ceea ce ar fi o problemă după un efort care a indus un grad important de deshidratare).

Studii recente au arătat că proteinele laptelui au un efect important în ceea ce privește retenția de lichide în corp. Pe de altă parte, compoziția electrolitică a laptelui diferă foarte mult de formululele care se folosesc în mod curent în băuturile de rehidratare comerciale.

Așadar, dl. Ishihara și-a propus să evalueze efectul unei băuturi de rehidratare preparată după formula electrolitică a laptelui, observând retenția lichidului în corp, golirea gastrică și echilibrul electrolitic. El a administrat această soluție sau apă unor șoareci, în cantitate de 10 ml/kgcorp, după o perioadă de 24 de ore de deshidratare. Retenția totală de fluide a fost evaluată măsurând cantitatea de urină la 2 ore după administrarea soluției. Rata golirii gastrice a fost evaluată măsurând lichidul din stomac. De asemenea, au fostă măsurați mai mulți parametri: osmolaritatea plasmei, nivelul de Na si K din sânge și urină.

Rezultatele: nivelul de lichid din stomac a fost similar la cele 2 grupuri, iar osmolaritatea plasmei ceva mai mică la grupul care a primit apă. Diferențele semnificative s-au observat la măsurarea volumului de urină, care a fost mult mai mic la grupul care a primit soluția electrolitică. Nivelele excreției urinare de Na si K nu au fost diferite la 2 ore, între cele 2 grupuri, ceea ce înseamnă că balanța acestor electroliți a fost pozitivă în grupul care a primit soluția și negativă în grupul cu apă. Ce înseamnă asta? Soluția cu compoziție similară laptelui poate fi eficientă ca băutură de rehidratare pentru că are o rată rapidă de golire gastrică (deci nu stă prea mult în stomac), favorizează retenția lichidului în corp (ceea ce este de dorit în situația deshidratării) și crează o balanță pozitivă a electroliților (adică în final rămân mai mulți electroliți în corp, ceea ce contribuie la refacerea nivelului electrolitic, lucru care nu se întâmplă în cazul consumului de apă, care nu doar că nu are un aport important de electroliți, dar contribuie și la eliminarea celor existenți).

Ar fi fost interesantă și o comparație cu o băutură de rehidratare comercială, dar din păcate nu există aceste date.

De ce sunt importante astfel de studii (chiar dacă sunt făcute pe șoricei)? Pentru că deschid drumuri către obținerea unor produse de rehidratare din ce în ce mai eficiente, și cred că în 2014 doar oamenii complet neinformați (ca să nu zic mai rău…) nu recunosc valoarea lor în pregătirea sportivilor.