“Mi-e pofta de ceva dulce!”, “Nu pot renunta la dulciuri!”, “Seara dupa serviciu, cand ma relaxez, simt nevoia sa mananc ceva dulce!”

Aud aceste cuvinte de foarte multe ori la mine in cabinet si sunt sigur ca toti nutritionistii aud asta, ba chiar fiecare dintre voi poate sa isi aminteasca despre cel putin un cunoscut (de obicei femeie), care sa aiba aceasta problema.

Realitatea este ca suntem programati sau conditionati sa ne placa alimentele cu gust dulce, sa le preferam si sa le asociem cu ideea de relaxare, placere, recompensa, iar asta ni se trage partial de la faptul ca suntem mamifere, in consecinta primul nostru aliment este laptele matern care contine lactoza, deci un zahar si partial faptului ca cele mai importante surse de energie sunt plantele, care de asemenea contin o multime de carbohidrati. In plus, omul a constatat ca alimentele dulci sunt de obicei neotravitoare. Toate acestea ne-au modificat suficient de mult comportamentul alimentar de-a lungul zecilor de mii de ani de evolutie incat acum omul modern pare sa fie dependent de gustul dulce.

N-ar trebui sa uitam si faptul ca de cateva sute de ani oamenii au invatat cum sa obtina zahar, iar in ultimii cativa zeci de ani (30-40), zaharul si zaharurile sub diverse forme a inceput sa fie adaugate cu buna-stiinta in cantitati exagerate (de exemplu, sub forma de HFCS, care se gaseste in zeci de mii de produse alimentare de larg consum). De ce? E foarte simplu – pentru ca ne place sa simtim gustul dulce si daca il simtim, creierul nostru va invata rapid ca acel produs este “bun”, asa ca il vom prefera atunci cand ne facem cumparaturile.

Asadar, “pofta de dulce” este normala pana la un anumit punct, explicabila pana la altul si distructiva atunci cand ne domina viata.

Partea buna este ca poate fi controlata.

Multi oameni cauta solutia pentru rezolvarea acestei probleme in diverse produse, cum ar fi cromul, dar care din pacate nu functioneaza, altii isi reprima aceasta pornire, dar curand cedeaza si “o comit” la un moment dat, apoi se invinovatesc si o tin tot asa…

Solutia este extrem de simpla. In teorie, cel putin.

Un regim alimentar echilibrat (cu tot ce inseamna asta, nu intru in detalii pe care le puteti gasi in nspe mii de carti si siteuri despre alimentatia sanatoasa), o viata emotionala echilibrata si un nivel de activitate fizica optim – toate acestea ne ofera posibilitatea de a controla pofta de dulce, ceea ce inseamna ca vom putea manca inclusiv alimente cu concentratie mare de zaharuri, insa putem sa ne oprim la timp.

Imi pare rau sa ii dezamagesc pe cei care se asteptau sa le dau un “quick fix”, insa pur si simplu nu exista asa ceva.

Urmariti si un interviu pe aceasta tema: