Imi amintesc de vara lui 2008. Olimpiada de la Beijing.

Ma intorceam din Austria de la un maraton. Dupa ore intregi de condus am oprit la Arad, chiar in noaptea in care avea loc maratonul olimpic. N-am putut sa tin ochii deschisi pentru a urmari maratonul, insa colegii de calatorie au rezistat. De dimineata m-am trezit si i-am intrebat daca nu cumva am visat eu ca mi-au spus ca Romania a castigat proba de maraton prin Constatina Dita. Din fericire nu fusese un vis de-al meu, ci un vis implinit al tuturor celor care iubesc maratonul si tara asta. A fost un sentiment incredibil sa avem o campioana olimpica la maraton. Constatina Dita a devenit o legenda si va continua sa ramana asa.

Anul acesta fetele noastre n-au mai putut sa repete experienta magica de acum patru ani. Concurenta a fost foarte puternica. E greu sa te lupti cu kenyenele si etiopienele. M-a impresinat sportiva din Rusia care a terminat pe locul 3, dar si italianca care a impus ritmul pe semimaraton.

Timpii finali ai sportivelor noastre sunt foarte buni. E adevarat, au venit pe locurile 45 si 86, insa a termina in 2:32:46, asa cum a facut Lidia Simon, este impresionant. Poate doar cineva care alearga maraton poate realiza ce inseamna acest timp. Cei mai multi dintre noi, maratonistii de la “gramada”, viteza cu care au alergat aceste sportive este SF – n-as putea sa alerg cu aceasta viteza nici macar 1 km, dar 42…

Alaturi de toti ceilalti sportivi care au reprezentat Romania la Londra, maratonistele noastre au reprezentat cu cinste tara si merita toate multumirile noastre!