A manca este o arta. Si nu ma refer aici la calcularea caloriilor, alegerea proportiilor “ideale” intre nutritienti, combinatii potrivite sau nepotrivite intre alimente (din punct de vedere al reactiei organismului la acestea), aport de oligoelemente sau mai stiu eu ce alte criterii pe care le gasim in tratatele de nutritie sau articolele de specialitate. Sigur aceste aspecte sunt importante, nimic de spus (ar fi culmea sa incerc sa le discreditez, tinand cont ca e vorba chiar de meseria mea). Vorbesc aici de arta gastronomica, adica ceea ce se intampla pana cand alimentele devin materie prima pentru organism.

Actul alimentar este unul mult mai complex decat parte la prima vedere. Este legatura noastra primordiala, energetica cu tot ceea ce ne inconjoara. De aceea nu este exagerat sa spunem ca este poate cel mai important aspect al existentei noastre. Masa are dimensiuni multisenzoriale, culturale, estetice, creative, emotionale. In functie de cultura noastra, mediul in care traim, educatia pe care am primit-o dam o importanta mai mare sau mai mica mancarii.

Vreau sa va deschid apetitul despre acest subiect care pe mine ma intereseaza tot mai mult, vorbindu-va despre 2 creatii artistice ce au legatura directa cu mancarea si masa.

In primul rand despre un album de fotografie. Ieri am fost invitat la o emisiune la TrinitasTV, televiziunea Patriarhiei Romane. Este a doua oara cand merg acolo si pot sa spun ca o fac cu placere, pentru ca de fiecare data am gasit seriozitate, profesionalism si un spatiu unde se pot dezbate probleme interesante, fara sa existe absolut nicio presiune a zonei comerciale. Puteti urmari emisiunea pe care am inregistrat-o, luni 25.06 la ora 19. A fost vorba, evident despre alimentatie. In studio, alaturi de mine, au fost 2 alti invitatie, 2 persoane foarte interesante – d-na Elena Graura, expert in gastronomie, si dl. Razvan Voiculescu, fotograf si calator (asa cum s-a prezentat chiar el). Cei doi invitati au vorbit despre un proiect numit Bucataria Hoinara, care s-a desfasurat pe durata a 2 ani si s-a finalizat printr-un foarte frumos album de fotografie. Ei au umblat prin toata tara, au gatit prin gospodariile taranilor si au fotografiat “bucatele”. Rezultatele acestei aventuri iti starnesc nu numai pofta de mancare, dar si admiratia pentru modul inedit de a pune in valoare ceea ce de multe ori trecem prea usor cu vederea – masa si mancarea, elemente de baza ale existentei noastre atat ca fiinte pur si simplu, cat si ca fiinte sociale.

Fotografiile sunt atent gandite si analize. O parte dintre ele le gasiti pe siteul acestui proiect, alaturi de cateva filmulete interesante.

Cred ca acest album este o incantare pentru cei care stiu sa aprecieze o mancare sau o masa buna nu numai prin prisma gustului si a mirosului, ci si prina cea a aspectului. De asemenea, munca celor 2 artisti vorbeste despre gatit, o alta arta care tinde sa fie uitata in aceste timpuri cand totul este pe modul “fast”.

***************************

 Tot legat de mancare, de arta de a alege hrana, vreau sa va povestesc despre o carte deosebit de interesanta, pe care am terminat-o de curand, dar pe care imi propun sa o mai citesc odata. Este vorba de “Dilema omnivorului“, o carte scrisa de un jurnalist american, Michael Pollan, foarte premiat si cunoscut in SUA si in lume. Cartea a aparut in 2006 si a fost tradusa si in romana de editura House of Guides, asa ca o gasiti la orice librarie. Este o carte scrisa excelent, bine documentata, interesanta, incitanta si care mie mi-a deschis ochii asupra multor probleme privind alimentatia omului modern. Sigur, cartea se refera la alimentatia americanilor, insa noi recuperam rapid diferenta de 20 de ani (sau cati or fi…) fata de ei, insa nu intr-un sens pozitiv, ci din contra.

Nu este o carte “de diete”, genul “cum sa slabim sanatos”. Este mai curand un eseu si o carte de calatorie.

Michael Pollan vorbeste despre mancare – de la felul cum sunt produse materiile de baza, ce implicatii uriase a avut industrializarea asupra mediului si asupra omenirii, despre aparenta “diversitate” a alimentatiei omului modern, despre modalitatile de producere a hranei – industrial vs. traditional si despre situatia ingrata in care ne aflam astazi, cand practic nu mai stim sa mancam sau trebuie sa facem eforturi deosebite pentru a gasi hrana adevarata.

Cartea incepe cu un capitol fascinant despre porumb, o planta si un aliment care a invadat pur si simplu bucataria omului modern. Pollan explica cu lux de amanunte cum ne-am transformat in consumatori pe scara larga a acestui aliment si daca o sa aveti curiozitatea sa cititi cartea, veti descoperi in cate forme consumam de fapt acest porumb si cat de distructiva este pervertirea si alterarea fluxurilor naturale de alimentatie. Totul este bineinteles din vina si lacomia noastra, a oamenilor.

 Pentru a scrie aceasta carte si pentru a intelege in detaliu problemele pe care le dezbate, Pollan a calatorit, a cercetat, a incercat sa patrunda in mediul industrial, acolo unde marile corporatii fac legea, a mers la ferme unde se practica productia naturala de alimente (un capitol absolut superb descris), a mers la vanatoare si la cules de ciuperci.

Desi cartea este foarte interesanta si bine scrisa, eu am ramas cu un gust foarte amar dupa terminarea ei, pentru ca in fond mesajul nu este unul prea optimist. Se pare ca nu prea mai avem sanse sa mancam asa cum o faceau bunicii nostri… Sa ne mai miram de ce avem generatii de copii obezi, de ce 66% dintre oamenii de pe planeta mor de boli cardiovasculare care au la baza “infundarea” vaselor de sange cu grasime, de ce exista o adevarata mafie in industria alimentara (vezi si la noi in tara “ministrul Monsanto”…)…

Nu vreau sa termin intr-o nota pesimista, pentru ca cele 2 proiecte sau opere de arta, daca vreti, sunt totusi un mesaj ca exista oameni care incearca sa aduca la suprafata ceva ce a existat, ceva ce ne face bine si pentru care merita sa facem eforturi, macar si numai prin informare a noastra si a celor din jur.