In ultima vreme am tot scris despre lapte si poate va intrebati ce e cu tot acest lapte pe blogul meu. In afara faptului ca este un aliment pe care il consum si il recomand, de curand am fost implicat intr-o campanie de promovare a consumului de lapte (nu a unui brand anume, ci a laptelui, pur si simplu). Mi-a placut aceasta initiativa si am acceptat cu placere. Campania are acest site – www.bealapte.ro (va rog sa nu fiti prea critici cu prestatia mea “actoriceasca”… nu am cine stie ce talent in zona asta).

Iata aici un alt material despre lapte, difuzat la ProTV:

Evident, atunci cand incepi o campanie pentru a promova ceva, trebuie sa te astepti sa apara imediat cei care vor sari ca arsi, strigand in gura mare ca produsul respectiv e otrava, produce cancer, iti cad unghiile, iti creste cocoasa, iti crapa un ochi etc. Pentru orice aliment de pe lumea asta se va gasi un grup “contra”. Cum era sa scape laptele…? Siteuri precum www.notmilk.com ne avertizeaza (cica) despre raul pe care il face laptele. Doar ca siteul respectiv este asa o varza, incat trebuie sa ai fix 3 neuroni ca sa “te documentezi” de pe el.

M-am intrebat, de unde provine fobia asta pentru lapte? Ok, poate unii au intoleranta la lactoza si s-au facut vreodata de ras in public, cand n-au avut un wc la indemana…

Am gasit o incercare de explicatie in cartea “Alimentele. Adevar si impostura”, scrisa de Laurent Chevallier, medic nutritionist la Spitalul Universitar din Montpellier. E o carte chiar interesanta si se gaseste si in limba romana, publicata de editura Polirom.

Doctorul Chevallier explica refuzul de a consuma lapte dintr-o perspectiva psihologica: modul cum a fost resimtit sevrajul la sanul mamei sau la biberon, precum si raportul cu mama. Din punct de vedere psihanalitic, unii indivizi pot percepe relatia cu mama ca fiind rusinoasa, prin simpla constientizare a faptului ca au simtit placere in timpul alaptarii in primele saptamani de viata. “Psihanalistii evoca o refulare sexuala de timp freudian si o pasivitate in acceptarea substantelor nutritive care ar explica anumite atitudini impotriva laptelui,” zice dr. Chevallier in cartea sa.

E o perspectiva interesanta. Probabil posibila.

In plus, multi se alatura unui astfel de grup pentru ca este mai cool (isi imagineaza ei) sa fii impotriva, decat mainstream.

Pana la urma, este o problema de alegere personala. Daca o sa vad macar un studiu serios care sa ma convinga ca laptele este un aliment periculos, atunci mai stam de vorba.