Duminica, pe o vreme rece (doar 5,5 grade la ora 9 dimineata) am sustinut lupta impotriva cancerului de san alergand la Crosul Casiopeea, in Parcul Tineretului. Lume multa si multi cunoscuti. Startul baietilor s-a dat pe la ora 11, ceea ce a insemnat ca am tremurat de frig cateva ore, insa am profitat de ocazie sa mai impart flyere pentru crosul Aripi Deschise de pe 29 octombrie.

S-a alergat o tura in jurul lacului – traseu destul de rapid, fara prea multe hopuri.

Pe final, m-am simtit urmarit de Conu’ Mila, caruia ii ardea de ras, din cate se vede in poza asta. Eu eram cu ficatul in gat si ma straduiam sa nu mor inainte de linia de sosire.

Aici un exemplu despre cum nu trebuie alergat un cros. Am plecat mult prea tare pentru nivelul meu. Primul kilometru l-am facut in 4 minute. Era clar ca nu pot sa o tin asa. Am fost nevoit sa reduc ritmul la peste 4:30 pe urmatorii doi kilometri, si abia pe ultima jumatate de km am scazut pe la 4:12. Cred ca daca na abtineam pe primul km si nu alergam ca nebunu’, reuseam un ritm constant de 4:10 – 4:20, ceea ce mi-ar fi adus o economie de cateva secunde. Am terminat cei 3,5 km in 15:16.