Cu toti ati auzit de zaharina, ciclamat, aspartam, sucraloza etc. Sunt niste denumiri care suna foarte “chimic” si potential periculos, inca cei mai multi dintre noi folosim indulcitori hipocalorici, chiar daca nu constient, in sensul ca nu ne punem cu mana noastra in ceai sau in cafea, ci integrate in produse cum ar fi iaurturile cu fructe, mustarul, sucurile, guma de mestecat… ca sa dau numai cateva exemple.

O fi bine? O fi rau?

Daca dam o cautare pe net dupa “aspartam”, o sa gasim tot felul de siteuri, marturii, articolase in care se arata cat de otravitor este, cum se dezvolta cancerul si iti ies bube negre pe creier daca te apropi la mai mult de 100 de metri de el si multe alte tampenii alarmiste, pe care multi le inghit nemestecate si bineinteles, le ramane in gat. Si ce faci atunci cand iti ramane ceva in gat? Pai te duci repede la supermarket si cumperi o sticla de suc light, care contine, ghiciti ce?, indulcitori hipocalorici.

In concluzie, este o ceatza mare si groasa in aceasta zona, asa ca am fost mai mult decat fericit cand mi s-a oferit ocazia sa particip la o conferinta exact despre “low calorie sweeteners”, in luna mai, la Bruxelles, organizata de International Sweeteners Association, o organizatie non-profit recunoscuta de Comisia Europeana si OMS, care are rolul de a-i reprezenta in egala masura si pe producatorii de indulcitori, dar si pe consumatori.

Conferinta a fost extrem de interesanta, fiind invitati o multime de profesori, medici, cercetatori, dar si jurnalisti, care au dezbatut si descusut fenomenul indulcitorilor hipocalorici, pe toate fetze si din toate unghiurile. Concluzia este una singura: exista foarte multa dezinformare, multe stiri si informatii panicarde ce nu au acoperire in studii serioase; pe de alta parte, consumatorii sunt protejati prin existenta unor mecanisme de acreditare si control foarte bine puse la punct. Daca lasam la o parte teoria conspiratiei mondiale si reusim sa ne scoatem capul din propriul posterior, atunci putem avea acces la niste date reale, care ne arata ca indulcitorii aprobati pentru a fi utilizati in industria alimentara nu sunt nici pe departe periculosi, atunci cand sunt utilizati in cantitati corecte. Ba din contra, exista beneficii clare ai utilizarii lor, in special in controlul excesului ponderal.

Sigur, utilizarea lor este optionala. Ei reprezinta alternative hipocalorice la zahar si alti indulcitori ce contin calorii. Putem sa ne uitam pe eticheta si sa alegem produsele care nu ii contin, daca nu avem incredere in studiile realizate pentru a se demonstra siguranta lor.

Chiar si atunci cand nu avem o preocupare anume pentru indulcitori hipocalorici, putem sta linistiti: consumam cu mult mai putin decat Cantitatea Zilnica Acceptata (ADI, Acceptable Daily Intake). Acest lucru a fost constatat in urma unui studiu facut de Institutul de Sanatate Publica din Belgia, care arata ca belgienii consuma aspartam in cantitati mult mai mici decat aceasta Cantitate Zilnica Acceptata. Nu stiu daca exista un astfel de studiu la noi, dar presupun ca nu s-ar gasi date mult diferite.

O scurta paranteza despre cum se determina ADI, care se refera la cantitatea dintr-un aditiv aprobat, care poate fi consumata zilnic, tot restul vietii, fara nicio problema (mg/kgcorp/zi). Practic, se fac studii pe animale cu aditivul respectiv si se stabileste NOAEL (No Observed Adverse Effect Level), adica doza maxima care nu produce niciun efect advers. Apoi se imparte la 100, pentru a se acoperi diferentele de specie si a se cuprinde toate varstele (copii – batrani). Acest principiu este acceptat de catre toate organismele internationale care se ocupa cu evaluarile toxicologice. ADI se stabileste astfel incat sa fie departe de numarul rezultat de impartirea lui NOAEL la 100. De exemplu, NOAEL este 4000 mg/kg/zi pentru aspartam, ADI incepe de la 40 mg/kg/zi, iar studiile au aratat faptul ca in Uniunea Europeana, consumul mediu este de 4 mg/kg/zi. Observati, deci, diferenta. Pentru a atinge ADI, o femeie de 60 kg ar trebui sa consume zilnic, toata viata, 280 de tablete de indulcitor…

Sunt multe de spus pe aceasta tema. Nu o sa ma opresc aici. Veti mai putea citi si pe blog, insa am in pregatire un articol pentru numarul din septembrie din revista Men’s Health, in care voi prezenta concluziile acestei conferinte.