N-am plecat cu prejudecati, mai ales ca ne duceam cu “solie de pace” acolo (vezi actiunea clubului), insa nu pot sa zic ca am cazut in fund de uimire si incantare. Ok, in 3 zile e greu sa cuprinzi totul, sa simti cu adevarat sufletul unui oras, dar macar o parere tot poti sa iti formezi.

Sigur, Roma e impresionanata prin toate vestigiile istorice excelent conservate, pe care le stim cu toti din cartile de istorie. E o oarecare senzatie sa ajungi la cativa metri de Columna lui Traian, de Colosseum, sa intri in Vatican, sa vezi Pieta de foarte aproape, sa arunci un banut in Fontana di Trevi si in general sa faci acelasi lucru pe care l-ar face orice turist ajuns acolo.

Dar peste toate acestea, Roma e un oras aglomerat, murdar, galagios si relativ neprietenos cu “stranieri”-ii. Italienii nu prea sunt incantati sa te ajute si daca simt ca nu esti de-al lor, se poarta destul de distant. Nu are legatura cu faptul ca esti roman sau altceva, pentru ca nu iti scrie in frunte, ci pur si simplu strainez.

Au un metrou urat si circula ca nebunii cu masinile, adica te calca fara greata pe trecerea de pietoni daca nu esti atent. Preturile sunt mari. Ok, au inghetata buna si pizza la orice colt de strada.

Senzatia generala a fost ca e mai rau ca la Bucuresti – mai mizerie, mai galagie, mai mult stres.

Oricum, ca turist merita sa ajungi acolo, dar nu m-as duce sa locuiesc in Roma decat daca nu ar mai exista alta solutie.