Berlinul este un oras mare. Asa cum ne spunea cineva, in Berlin nimic nu e “aproape”. Din fericire au un sistem de transport public excelent organizat, atat de suprafata, cat si metrou. In diametru are vreo 60 km. Nemtii au fost suficient de inteligenti incat sa reconstruiasca dupa razboi intr-un stil aerisit si bine sistematizat. N-am vazut nicaieri balamucul de masini de la noi. Au bulevarde largi, trotuare largi, e curat, e civilizat.

Am stat acolo cateva zile, cu ocazia maratonului. L-am vazut odata din alergare si apoi la pas, in zilele de dupa maraton. Nu pot sa zic ca m-a impresionat foarte tare, dar mi-a placut. Este o metropola in adevaratul sens al cuvantului.

Ca sa vezi tot, sau cat mai mult, trebuie sa stai cel putin o saptamana si sa ai tot timpul dedicat numai turismului. Am vazut si eu o buna bucata. Foarte interesant si foarte util – in fiecare zi se organizeaza, de doua ori pe zi, tururi gratuite ale orasului cu ghid (in diverse limbi de circulatie). Acesti ghizi sunt de obicei studenti, care castiga din “tips”-urile oferite de turisti (si pot scoate cateva sute de euro pentru cateva ore de plimbare prin Berlin). Mi s-a parut o idee excelenta sa ma alaturi unui astfel de grup, pentru ca una este sa te plimbi de capul tau si sa te uiti aiurea la cladiri (aveam un ghid de buzunar, dar e destul de incomod sa stai sa citesti) si altceva sa iti povesteasca cineva avizat despre ceea ce vezi, impanat cu date istorice, anecdote, “secrete” etc.

Pe langa maraton, acest tur al Berlinului a fost cel mai bun lucru pe care l-am facut acolo. Ghidul nostru, un neamtz blond (cum altfel…), barbos, absolvent de filozofie, foarte documentat si excelent vorbitor de engleza, ne-a umplut creierul cu o multime de informatii. Trebuie sa recunosc ca nu stiam mai nimic despre istoria Berlinului, o istorie zbuciumata. Desi au calcat in picioare Europa, nemtii au avut si ei partea lor de necazuri (si asa cum se intampla totdeauna, oamenii obisnuiti au cel mai mult de tras).

Poarta Brandenburgica este cel mai faimos reper turistic din Berlin – practic simbolul acestui oras. In fata ei se gaseste Pariser Platz (Piata Paris), in care se gasesc cateva hoteluri si ambasade celebre.

Sus, pe Poarta Brandenburgica se afla Cvadriga, grupul statuar in care se gaseste zeita victoriei (care priveste spre Ambasada Frantei si Piata Paris, simbolizand victoria asupra acestui oras – asta e o “birfa”, n-as baga mana in foc pentru aceasta informatie).

In drumul nostru am vizitat un fel de “monument” extrem de interesant, dedicat victimelor Holocaustului. Este un spatiu mare, cat un parc, plin cu niste blocuri de beton. Ele incep de la cativa centimetri inaltime si apoi cresc pana pe la 3 metri, dar pe masura ce mergi printre blocuri, spre centru, practic cobori si blocurile incep sa te domine, sa te acopere. Iti da un sentiment de apasare, de izolare si nu prea iti vine sa ramai mult pe acolo. E o simbolistica foarte complexa. Ne-a explicat cate ceva ghidul, dar n-as putea sa va spun prea multe, pentru ca e o problema care ma depaseste.

 Dupa ce si-au pus toata Europa in cap, nemtilor li s-a intors cu varf si indesat, in special celor din Est. Au avut si ei parte de un comunism la fel de imputzit ca si la noi. Mai jos – o pictura murala pe Ministerul de Finante reprezentand minunile din “iepoca de aur” (seamana izbitor cu rahatul din manualele noastre scolare).

Zidul Berlinului – unul dintre cele mai odioase “simboluri” ale istoriei moderne. A distrus o multime de vieti, a despartit familii, a impartit in doua o natiune. Initial a fost construit cu puscariasi, pensionari si someri, dar acestia lucrau “de izbeliste” si construiau un zid prin care se putea trece cu Trabantul, asa ca sovieticii l-au armat cu bare de fier. Ce se vede in partea de sus este tzeava de canalizare. Povestea e asa: initial era sarma ghimpata, dar de aceasta se puteau agata cei care vroiau sa fuga in Berlinul de Vest, asa ca la un moment dat sovieticii au avut o idee “geniala” – le-au spus americanilor ca au probleme mari cu canalizarea (comuna in tot Berlinul) si ca au nevoie de nu stiu cati kilometri de teava ca sa evite o epidemie. A doua zi, tot Zidul Berlinului era acoperit cu tzeava, de care nu se mai putea agatza absolut nimic. Simpatici rusii astia!

Check-point Charlie – locul pe unde se putea trece dintr-un Berlin in altul. O amintire urata.

Piata Ioana d’Arc, unde se afla Muzeul de Istorie si 2 catedrale identice (una protestanta, una catolica). Interesant, in Berlin exista multa populatie de origine franceza (hughenoti goniti din tara pe vremea cand erau asupriti).

Un monument interesant, dedicat victimelor razboiului. Practic este un mausoleu gol, cu aceasta statuie in centru (o mama care isi tine fiul mort). In mausoleu sunt ingropate 2 trupuri – a unei victime din lagar si a unui gardian nazist (ambii necunoscuti). Multi au protestat in legatura cu ultimul, insa cei care au conceput mausoleul au explicat ca si buna parte dintre soldatii nazisti pot fi considerate victime ale razboiului – in alte conditii n-ar fi fost determinati sa ucida, sa tortureze, sa distruga.

Aceste monstruozitati urmau sa fie un fel de “Casa Poporului” pe vremea comunistilor, doar ca nu au mai terminat-o. Berlinezii se opun demolarii, pentru ca e un simbol pentru ei.

O catedrala care pare veche, dar e doar invechita artificial, iar in dreapta Turnul Televiziunii.

Kaiser-Wilhelm-Gedachtnis-Kirche, poreclita si “dintele gaunos”, o catedrala in centrul Berlinului, care a fost bombardata in razboi si lasata asa, ca loc de aducere-aminte. Langa ea a fost construita un fel de anexa moderna, din sticla. Din dreptul acestei catedrale incepe Kurfurstendamm (Ku’damm), o importanta artera comerciala.

Un Isus aurit, stilizat, care ii imbratiseaza cu bratele si privirea pe credinciosi.

Partea moderna a Berlinului.

Postdamer Platz – multa sticla si lumina. Ultramodern.

Reichstag-ul este sediul parlamentului german. A fost bombardat rau de tot in razboi, dar refacut. Nemtii i-au pus o cupola de sticla. Oamenii stau la niste cozi lungi ca sa urce in cupola, de unde poti vedea sala parlamentului.

Coloana Victoriei din Tiergarten (un parc foarte mare, in mijlocul orasului).

Am vizitat si Olympiastadium Berlin, acolo unde se antreneaza echipa Hertha BSC.

Per total, Berlinul este un oras care merita vizitat. Intr-o zi ma voi intoarce ca sa vad si restul (de exemplu, nu am ajuns in Postdam).