Alb de ianuarie

ian. 10, 2008 | 1 comment |

Mai tineti minte cum va simteati in copilarie dupa ce trageati o joaca buna la zapada? O senzatie placuta de oboseala, care se instala in caldura de acasa.
Cam asta am simtit eu dupa ce mi-am facut curaj sa ies la o alergare in parc. Frigul nu ma mai sperie. Deja am experienta catorva zeci de kilometri la minus multe grade, insa ma gandeam la cat de neplacuta ar fi alergarea prin zapada asta semitopita, amestecata cu noroi. Din fericire, in parc am gasit un peisaj de vis si zapada batatorita, alba si curata. In IOR zapada este “virgina” in cea mai mare parte, cu exceptia drumurilor de acces, unde e batatorita si a catorva “partii” pentru sanuite, construite probabil de copii. Lacul este aproape complet inghetat. Am vazut cu surprindere copii aproape de mijlocul lacului – inconstienta, daca ma intrebati pe mine, care am depasit de mult varsta aventurilor de genul acesta. Pe o mica portiune din lac, care nu a inghetat (n-as putea spune de ce) se inghesuie o multime de ratze si alte pasari, care constituie o atractie a acestui parc – multa lume vine sa le pozeze sau sa le arunce mancare.
Am alergat vreo 9,5-10 km (nu stiu exact cat are o tura de lac). Evident, alergarea a fost destul de dificila, dar este o experienta utila si un antrenament care imi va ajuta la forta picioarelor. Pe o portiune destul de mare este gheatza, iar acolo trebuie incetinita viteza – nu am vrut sa-mi asum niciun risc de a ma accidenta. Pe alta portiune, aleea este acoperita cu un strat subtire de nisip, iar acolo se poate accelera putin. Mai exista o alta bucata, pe unde probabil ca nu s-a circulat prea mult, iar zapada este destul de inalta si gloduroasa – acolo se alearga in zig-zag, cu destula dificultate. Insa, in mare, m-am temut degeaba de genul acesta de antrenament. Peisajul este incantator (desi mie nu imi place zapada…), este multa liniste pentru ca putini oameni ies la plimbare pe vremea asta, iar zapada iti tine muschii in tensiune. Eu a trebuit sa fiu cu si mai multa atentie, pentru ca albul general impreuna cu miopia mea, cam estompau eventualele denivelari.
Oricat de mult mi-a placut (si voi mai repeta experienta), totusi abia astept sa vina primavara.




Acest articol a fost vizualizat de 1.003 ori.

Related Posts

Comments (1)

  1. constantin
    ianuarie 11, 2008

    … zapada din copilarie … Da, ne intorceam sleiti de puteri si uzi in sosete , fleasca …
    despre IOR: unii spun ca ar avea vreo 2,8 km
    Si eu zic tot cam asa: 2,8 – max. 3 km, pe jos, pe langa lac
    Ai dreptate si cu peisajele de iarna: nu trebuie sa fii artist ca sa te copleseasca copacii incarcati de chiciura si toate formale rotund-molatece de prin parcuri si de aiurea …
    si totusi … asteptam cu nerabdare coltul verde-crud al ierbii de primavara …

Leave a Comment!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.