Asta-vara eram cu fetita mea prin parc, la joaca. Langa noi – o mamica cu un copil de vreo 5 ani. Ma uitam la el cum ii atarna burta ca la un barbat de 50 de ani, care nu stie sa manance altceva decat mici si sa bea bere… Ce m-a frapat a fost faptul ca maica-sa il chema din timp in timp ca sa ii bage in gura cate o bucata de ciocolata. Copilul o primea bucuros si o mesteca de parca n-ar mai fi apucat ziua de maine.

Ma uitam la fetita mea, care e rotunjoara ca orice copil sanatos, insa exact pe medie cu greutatea si ma intrebam cat de nebun trebuie sa fie un parinte incat sa isi indoape cu buna stiinta copilul, condamnandu-l la o viata scurta si plina de probleme…

 De curand am gasit pe net un articol despre un copil de opt ani, Connor McCreaddie din Anglia, care cantareste… tine-te bine… 89 de kilograme, adica de patru ori greutatea normala a unui copil de varsta lui (si asta nu e recordul maxim – cu cateva luni in urma cantarea aproape 100 kg).

In Anglia se pare ca lucrurile sunt mai evoluate decat la noi in ceea ce priveste controlul obezitatii – familia lui a primit scrisori de la autoritati in care erau amenintati ca daca nu iau masuri drastice, vor fi decazuti din drepturile parintesti. Se considera ca supraalimentarea este o forma de abuz asupra copiilor (se folosea o expresie “love to death”)

Famila lui se plangea ca le este foarte greu sa se abtina sa nu ii satisfaca poftele alimentare, 24 de ore pe zi. Viata lui Connor consta in a sta la calculator si a manca junk food… Parca ar merge si o bere, nu? 😀

In SUA 31% din populatie este obeza, iar in Canada peste 50% din popuatie este supraponderala sau obeza. In Europa s-a inregistrat o triplare a numarului de obezi in ultimii 25 de ani, iar in 2010 se preconizeaza ca vor fi peste 150 de milioane de obezi.

Daca aveti vreun “Connor” printre cunostinte, faceti un gest umanitar si trimiteti-l la specialist.