Sunt afisate toate articolele cu tagul triatlon
2016
Oct
25

Cât contează alimentaţia în creşterea performanţelor sportive? Studiu de caz pe un triatlonist

Probabil mulţi se întreabă cât de mult contează o intervenţie nutriţională optimă în creşterea performanţelor fizice. Ok, atunci când e vorba de o persoană cu exces ponderal (mai ales dacă vorbim de un exces mare), intervenţia nutriţională are un impact major, chiar şi în lipsa unui program de efort fizic: odată cu scăderea în greutate performanţele fizice se îmbunătăţesc prin simplul fapt că persoana nu mai cară atât de mult balast. E simplu de înţeles. Totuşi, în cele mai multe cazuri, la testele fiziologice constatăm doar o îmbunătăţire relativă, valorile absolute ale parametrilor rămân cam tot pe acolo şi asta pentru că pacientul nu a făcut deloc activitate fizică. Evident, atunci când se adaugă de la bun început şi componenta mişcare, transformările sunt mult mai evidente. Făcând o paranteză, încă nu pot să cred că mai există în anul 2016 nutriţionişti care îşi sfătuiesc pacienţii (ba chiar am auzit varianta că “le interzic”) să facă mişcare, motivând ca asta ar îngreuna procesul de scădere în greutate… Dacă vreodată daţi peste un asemenea specimen, fugiţi din cabinet (fără să plătiţi, că nu merită 😀 ).

Am divagat de la subiectul pe care mi l-am propus. De fapt, eu vroiam să vă povestesc şi să vă arăt nişte rezultate ale unui sportiv, în ideea că o corectare şi o îmbunătăţire a alimentaţiei poate să producă efecte măsurabile chiar şi la cel mai în formă sportiv.

seitan-1

Nicolae Şeitan este un tânăr triatlonist (18 ani), care m-a vizitat în luna iulie pentru testările fiziologice şi pentru consultanţă în nutriţie sportivă. Testele lui au arătat o formă fizică excelentă şi un potenţial pe care nu îl întâlnesc prea frecvent. Au trecut de atunci 3 luni, timp în care Nicolae a aplicat recomandările mele privind alimentaţia şi suplimentele nutritive. Pe partea de suplimente nutritive a pornit practic de la zero, pentru că înainte nu folosea nimic. În aceste trei luni el a fost la câteva concursuri importante, unde s-a clasat foarte bine – ceea ce vreau să subliniez este că nu a schimbat strategia de antrenament, ci s-a concentrat pe concursuri, ceea ce mă face să cred că îmbunătăţirea performanţelor lui are mai puţină legătură cu antrenamentul şi mai curând cu ceea ce s-a schimbat radical, respectiv nutriţia (sigur, acesta nu e un studiu, ci doar observarea unui caz solitar, aşadar e posibil ca concluziile mele să fie trase sub influenţa unui bias important; să mă iertaţi pentru asta 🙂 )

Iată deci rezultatele comparative ale testelor din iulie şi octombrie.

seitan-test-1

Acesta este rezultatul primului test, la care Nico a pedalat pana la 345W si a obtinut un VO2max de 59,9 ml/min/kg. RER=1 (indica momentul cand volumul de oxigen a devenit egal cu volumul de CO2, adica organismul lui a incetat sa mai utilizeze grasime ca substrat energetic si a ramas doar pe consum de carbohidrati) s-a produs la o incarcare de 165W si un puls de 137 bpm.

seitan-test-2

legendaAcesta este rezultatul testului din octombrie, la care triatlonistul a reusit sa parcurga si etapa de 365 W, obtinand de aceasta data un VO2max de 61,8 ml/min/kg. In valori absolute, valoarea VO2 la 345W a fost 3,896 l/min in iulie, iar in octombrie, la aceeasi incarcatura, VO2 a fost 4,018 l/min, ceea ce inseamna un progres de 3,13%. Poate sa para putin, insa la astfel de valori inalte ale VO2max, mai ales intr-un interval de 3 luni, eu consider ca este o evolutie de luat in seama. De aceasta data, RER=1 s-a produs la 190W (puls 150 bpm), ceea ce arata un alt progres.

seitan-2

Mai jos puteti vedea un tabel care face comparatia intre cele 2 teste. Acolo unde “tendinta” e cu verde inseamna ca avem un progres, iar cu rosu un regres. Totusi daca ne uitam la valori pe zona rosie o sa vedem ca diferentele sunt suficient de mici incat sa le consideram aproape nesemnificative, in timp ce pe zona verde diferenta este considerabil mai mare. Rezultatele ne arata un progres in ceea ce priveste capacitatea lui Nico de a utiliza grasimea sa substrat energetic, ceea ce inseamna o zona pur aeroba mai larga. Daca inainte incarcarea la FatMax (adica intensitatea efortului unde organismul consuma cea mai mare cantitate de grasime) era de doar 25W, la al doilea test valoarea a fost de 125W. Ca sa nu mai zic ca valoarea absoluta a consumului a crescut de la 109 kcal/h la 246 kcal/h (grasime).

comparatie

Am facut si o analiza a pragurilor ventilatorii, care reprezinta in spiroergometrie echivalentii pragurilor lactatului (pe care, evident, ii putem determina doar masurand nivelul acidului lactic in sange – pot sa fac si asta, insa este mult prea complicat in timpul unui test de efort).

seitan-graf-1

Aici am comparat evolutia VE (ventilatia-minut, deci efectiv cati littri de aer ventileaza pe minut persoana testata), la cele 2 testari. Aceasta curba are 2 inflexiuni, care se observa mai bine la al doilea test. S-a stabilit ca aceste puncte de inflexiune se suprapun destul de corect peste pragurile lactatului (LT1 si LT2). Fara sa intru in prea multe detalii, primul prag (LT1) se constata in cadrul unui test atunci cand organismul incepe sa nu mai poata metaboliza intreaga cantitate de acid lactic ce se produce si valoarea lui in sange incepe sa creasca treptat peste valoarea bazala (care este sub 2 mmol/l); al doilea prag al lactatului (LT2) are loc atunci cand rata de productie a lactatului depaseste rata de eliminare sistemica a acestuia si se constata o crestere exponentiala a valorii lui in sange. Aceste praguri sunt importante la sportivi, pentru ca e evident ca odata ce te-ai apropiat sau ai depasit LT2, capacitatea ta de a sustine efortul devine din ce in ce mai limitata. Antrenamentele dificile in zona LT2 necesita un timp mai lung de refacere; sportivii si antrenorii trebuie sa stie aceste praguri pentru a doza cum trebuie efortul.

seitan-graf-2

Ceea ce se observa din compararea celor 2 grafice este ca cele 2 praguri s-au deplasat spre dreapta si se instaleaza la valori mai mari ale incarcarii, ceea ce inseamna practic ca Nico poate sa traga mai tare la concurs, oboseala instalandu-se la valori mai mari ale incarcarii.

seitan-graf-1-1

Al doilea prag ventilator se poate determina si din curba VCO2 in raport cu VE, unde exista un punct de inflexiune, care este numit si “punct de compensare respiratorie”. Practic apare o hiperventilatie relativa, datorata acidozei metabolice. Toate aceste valori pot fi raportate la puls si astfel sportivul are niste repere usor masurabile, pe care sa le foloseasca in pregatirea sa. De exemplu, pentru Nicolae la primul test aveam VT2 la 165 bpm, iar la al doilea test acest prag s-a dus la 175 bpm.

seitan-graf-2-2

Rezultatele lui Nicolae sunt unele de exceptie si ii multumesc ca mi-a permis sa le prezint aici. Poate ca evolutia lui se datoreaza nutritiei, poate ca oricum s-ar fi petrecut din alte motive, n-am cum sa stiu exact, dar imi place sa cred ca a contat si interventia mea. Cert e ca trebuie sa stam cu ochii pe acest sportiv tanar, fiindca sigur va fi in topuri.

seitan-3

11 Like
2015
Jan
25

Aportul de nutrienți pre și post antrenament la triatloniști – un studiu

1601248_10152173731526275_292816814745248878_nÎncerc să mă țin de promisiunea de a povesti despre prezentările și studiile de la ISENC14, pentru că mulți cunoscuți sunt interesați de ele.

În acest post, voi vorbi despre un studiu realizat de către celebrii “cercetători britanici” 😀 Doar că de această dată sunt unii reali, de la School of Health Sciences de la Liverpool Hope University din UK, care au vrut să vadă dacă triatloniștii amatori (“recreaționali” cum zic ei) se pliază pe recomandările nutriționale pentru acest sport (anume, triatlonul olimpic, care înseamnă 1,5 km înot, 40 km ciclism, 10 km alergare). Se cunoaște de mult timp faptul că aportul adecvat de nutrienți, ca și timing-ul pre și post antrenamente sunt elemente importante care contribuie la susținerea programului de antrenament și optimizează performanța în competiții.

Au fost incluși în studiu 32 de sportivi de la un club englez, cărora li s-au evaluat obiceiurile alimentare și nivelul de efort fizic pe durata a 3 zile, cu ajutorul jurnalelor. Ca referință au fost considerate recomandările ACSM (American College of Sports Medicine), revista Medicine & Science in Sports & Exercise (nr.41, 709-731).

Ei au constatat că cei mai mulți dintre pacienți (54%) se antrenează dimineața, 17% după amiază și 29% seara. Triatloniștii care se antrenau după-amiază sau seara erau mai predispuși să mănânce o masă cu 3-4 ore înainte de antrenament, față de cei care se antrenau dimineața. Cu toate acestea, și la aceștia cantitatea de carbohidrați a fost mult mai redusă față de recomandări (200-300 g) și anume valorile medii au fost 71 g grupul cu antrenamente dimineața, 43 g grupul după-amiază, 62 g grupul seara.

În ceea ce privesc obiceiurile post-antrenament, toți cei care se antrenau după-amiaza și majoritatea celor cu antrenamente dimineața luau o masă în următoarele 30 de minute după antrenament, spre deosebire de grupul de seară, în care doar 36% făceau acest lucru.  Toți participanții la studiu s-au încadrat în valorile recomandate pentru aportul de proteine post-antrenament, care este de 15-25 g, însă nu același lucru s-a constatat la consumul de carbohidrați, care ar trebui să fie de 1-15,g/kg (grupul de dimineață a avut o medie de 121 g, iar celelalte grupuri de aprox. 60 g).

Cele mai populare alegeri pre-antrenament au fost terciul de ovăz, cerealele cu lapte, ouăle și pâinea. Pentru mesele post-antrenament, alegerile au fost sendviciurile și preparatele cu carne de pui și pește și amidonoase.

Deși nu este un studiu amplu, cred totuși că în linii mari mulți dintre sportivii amatori nu țin cont (sau pur și simplu nu știu) de aceste recomandări, care le-ar putea fi foarte utile în atingerea obiectivelor propuse. Ar fi interesant să facem și la noi
un astfel de studiu.

16 Like
2014
Jun
18

Herbalife Triatlon Buftea – locul 2 la stafeta olimpica

Mi-ar place sa spun ca mi-am facut debutul in triatlon, dar nu ar fi adevarat.

Ii admir pe triatlonisti, in special pe cei care ajung sa faca Ironman, dar deocamdata nu simt nevoia sa incerc asta, in special din cauza timpului mai mare pe care ar trebui sa il acord antrenamentelor. Asa ca deocamdata am intrat putin in lumea triatlonului concurand intr-o stafeta olimpica la Herbalife Triatlon Buftea. Acest concurs a fost organizat de Pegas Triatlon Club, avand ca sponsor principal pe nutritie, bineinteles pe Herbalife.

Propunerea sa fac parte dintr-o echipa a venit din partea unui amic implicat in afacerea Herbalife; el a gasit inotatorul (Dan, fost campion national, cu multi ani de inot in spate), ciclistul (Alex, tanara speranta, debutat de curand in sportul de anduranta) si alergatorul, subsemnatul.

tri-2

Participarea la un concurs intr-o stafeta inseamna un stres in plus, pentru ca esti cumva obligat sa dai tot ce poti, astfel incat sa te ridici la nivelul asteptarilor colegilor de echipa.

Am ajuns de dimineata in Buftea, cu cateva minute inainte de startul concursului. Se anunta o zi calduroasa. Nici nu m-am dezmeticit bine ca inotatorul nostru a si terminat partea lui de concurs, cam dupa 19 minute, iesind al 4-lea din apa. Eram in carti. Alex a pornit in tromba la proba de bicicleta, iar dupa prima tura era cu putin in spatele favoritilor concursului. Eu am stat ca pe ace pana mi-a venit randul, ingrijorat de faptul ca se facea tot mai cald, iar pentru mine asta inseamna o bila legata de picior.

Prima stafeta care a schimbat a fost, bineinteles, cea formata din Alex Diaconu si Victor Vlad, doi sportivi prea buni ca sa existe vreo comparatie cu noi ceilalti. Ca idee, Alex s-a calificat pentru campionatul mondial de halfironman, asa ca…

In fine, cam dupa 15 minute a aparut si ciclistul echipei mele, avand totusi o pozitie foarte buna. Practic, inaintea noastra mai schimbasera doar 2 echipe, insa la mixt. Asa ca porneam intr-o pozitie buna si trebuia sa mentin asta.

Am pornit vijelios si am alergat primul kilometru sub 4 minute, insa apoi mi-am dat seama ca n-am nicio sansa sa mentin ritmul. Caldura ma omora incet, dar sigur. Noroc ca o bucatica din traseu trecea prin parcul palatului Stirbey, unde era umbra. Aveam de facut 2 ture. Cand terminam eu prim tura, Victor deja sprinta spre finish. Am incercat sa mentin un ritm decent, iar partea proasta era ca nu imi dadeam seama cu cine ma intrec, pentru ca pe traseu erau sportivi de la sprint si olimpic, atat individual, cat si stafete. Era deci important sa alerg cat mai tare. Usor de spus, insa la peste 25 de grade ma simteam complet ineficient. A trecut destul de repede si a 2-a tura si ma apropiam de final, insa nu imi venea sa cred uitandu-ma la ceas, pentru ca aveam doar 7,8 km, iar eu stiam ca trebuie sa fie 10 km. Nu imi dau seama ce s-a intamplat cu traseul, cert e ca doar atat a fost si dintr-un punct de vedere a fost bine, pentru ca daca mai aveam 2 km as fi fost intrecut de stafeta care a venit pe locul 3, ei avand un alergator mai bun decat mine.

Asadar am terminat pe locul 2 la stafeta olimpica masculin si pe 3 in clasamentul general al stafetelor.

tri-1

Au urmat vreo 2 ore de relaxare pe iarba si apoi premierea. E frumos sa ajungi pe podium, cred ca orice sportiv isi doreste asta. A fost putin ciudat ca n-am primit decat o singura diploma (la trei oameni) si atat. Sigur, nu alergam dupa premii, dar tot e ciudat. Nu i-am inteles pe organizatori la faza asta. Pe de alta parte, apreciez foarte mult efortul lor organizatoric – concursul a iesit foarte bine si imi dau seama ca nu e deloc usor sa organizezi un triatlon.

Asa ca, una peste alta, am luat locul 2 la triatlon olimpic si ma mandresc cu asta. Yey!

 tri-4

2014
May
6

Emisiunea Superfit #36 – de vorba cu 2 triatlonisti

Ioana Molnar si Alex Diaconu sunt 2 triatlonisti tineri, simpatici si foarte talentati, care recent s-au calificat la Campionatele Mondiale de Half Ironman. Saptamana trecuta au venit in emisiunea mea de la Sport Total FM, unde mi-au povestit despre ce mananca, plus alte detalii din viata lor de sportivi.

 

2013
Aug
10

Sunt aici pentru a câştiga – istoria unui triatlonist de top

Prin amabilitatea Preda Publishing am citit o nouă carte autobiografică a unui sportiv de top, Chris McCormack, cu nume de alint “Macca”, unul dintre triatloniştii de la Ironman, care a scris istorie în acest sport.

Ironman este un gen de competiţie la care eu ma uit cu maximă admiraţie, uimire şi, cel puţin deocamdată, fără tentaţia de a o încerca. Primul meu contact cu sporturile de anduranţă a avut loc în calitate de observator (sau jurnalist, dacă vreţi, deşi n-aş vrea să îmi asum această “etichetă” atâta timp cât nu am nicio pregătire specifică în această zonă). Am mai povestit şi nu vreau să mă repet, cum în 2005-2006 am însoţit un prieten la 3 concursuri Ironman, în urma cărora am publicat articole în Men’s Health, şi mai important decât atât, am avut acel declic care m-a determinat să încep să alerg şi să particip la maratoane (puteţi citi istoriile respective aici, aici si aici). Este oarecum şocant să mergi la un Ironman – din nou spun, ca observator, când nu ştii prea multe despre acest sport şi nu conştientizezi duritatea lui, nivelul de efort, volumul uriaş de muncă pentru a ajunge măcar să îl termin, nu mai zic să câştigi. Atunci când vezi oameni de 50-60 ani sau chiar mai mult, terminând un Ironman (3,8 km înot, 180 km bicicletă, 42 km alergare), doamne pe care dacă le-ai întâlni pe stradă n-ai bănui în veci că pot să facă aşa ceva, ţi se schimbă în mod fundamental viziunea despre capacităţile corpului omenesc, nu neapărat cele fizice, pentru că aici ştiu că avem resurse destule, dar mai ales cele psihice, pentru că a termina un Ironman înseamnă de fapt să ai un mare control asupra minţii. Aşa cred, aşa am citit, aşa am aflat de la cei care au fost acolo… deocamdată vorbesc din experienţa altora.

citeste tot

2011
Jul
8

Interviu cu triatlonistul Alex Diaconu

Pe Alexandru Diaconu il cunosc de cativa ani. Am avut placerea sa il urmaresc la unul dintre primele sale concursuri importante, un Ironman ce a avut loc in Ungaria in 2007. Pe vremea aceea abia luasem primul contact cu sporturile de anduranta si ii priveam cu mare admiratie pe cei ca el, admiratie care inca persista. Intre timp, evolutia lui Alex a fost una dintre cele mai bune la noi in tara. A castigat o multime de concursuri, avand acum un palmares ce il detaseaza in mod categoric de alti sportivi.

Cea mai recenta realizare a sa este calificarea la Campionatul Mondial de Half Ironman de la Las Vegas.

I-am luat lui Alex un interviu pentru revisa Men’s Health, care tocmai a aparut pe piata. Va invit sa cititi articolul din revista, care este insotit de poze superbe facute de prietenul meu, talentatul fotograf Sebastian Enache.

Interviul filmat cuprinde toata istoria sportiva a lui Alexandru Diaconu, povestea concursului din Austria care i-a adus calificarea la mondiale si o discutie despre importanta nutritiei sportive si a echipamentului in triatlon.

Partea 1

Partea 2

Partea 3

18 Like

CENTRUL DE NUTRITIE SUPERFIT
Centru pentru testarea performantelor sportive

Articole pe Doctor.info.ro


Noutati pe Doctor.info.ro


Articole pe Maraton.info.ro


Urmareste-ne pe Facebook


Calendar

April 2017
M T W T F S S
« Mar    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Arhiva blogului

Calendar evenimente sportive