Sunt afisate toate articolele cu tagul performante
2016
Oct
25

Cât contează alimentaţia în creşterea performanţelor sportive? Studiu de caz pe un triatlonist

Probabil mulţi se întreabă cât de mult contează o intervenţie nutriţională optimă în creşterea performanţelor fizice. Ok, atunci când e vorba de o persoană cu exces ponderal (mai ales dacă vorbim de un exces mare), intervenţia nutriţională are un impact major, chiar şi în lipsa unui program de efort fizic: odată cu scăderea în greutate performanţele fizice se îmbunătăţesc prin simplul fapt că persoana nu mai cară atât de mult balast. E simplu de înţeles. Totuşi, în cele mai multe cazuri, la testele fiziologice constatăm doar o îmbunătăţire relativă, valorile absolute ale parametrilor rămân cam tot pe acolo şi asta pentru că pacientul nu a făcut deloc activitate fizică. Evident, atunci când se adaugă de la bun început şi componenta mişcare, transformările sunt mult mai evidente. Făcând o paranteză, încă nu pot să cred că mai există în anul 2016 nutriţionişti care îşi sfătuiesc pacienţii (ba chiar am auzit varianta că “le interzic”) să facă mişcare, motivând ca asta ar îngreuna procesul de scădere în greutate… Dacă vreodată daţi peste un asemenea specimen, fugiţi din cabinet (fără să plătiţi, că nu merită 😀 ).

Am divagat de la subiectul pe care mi l-am propus. De fapt, eu vroiam să vă povestesc şi să vă arăt nişte rezultate ale unui sportiv, în ideea că o corectare şi o îmbunătăţire a alimentaţiei poate să producă efecte măsurabile chiar şi la cel mai în formă sportiv.

seitan-1

Nicolae Şeitan este un tânăr triatlonist (18 ani), care m-a vizitat în luna iulie pentru testările fiziologice şi pentru consultanţă în nutriţie sportivă. Testele lui au arătat o formă fizică excelentă şi un potenţial pe care nu îl întâlnesc prea frecvent. Au trecut de atunci 3 luni, timp în care Nicolae a aplicat recomandările mele privind alimentaţia şi suplimentele nutritive. Pe partea de suplimente nutritive a pornit practic de la zero, pentru că înainte nu folosea nimic. În aceste trei luni el a fost la câteva concursuri importante, unde s-a clasat foarte bine – ceea ce vreau să subliniez este că nu a schimbat strategia de antrenament, ci s-a concentrat pe concursuri, ceea ce mă face să cred că îmbunătăţirea performanţelor lui are mai puţină legătură cu antrenamentul şi mai curând cu ceea ce s-a schimbat radical, respectiv nutriţia (sigur, acesta nu e un studiu, ci doar observarea unui caz solitar, aşadar e posibil ca concluziile mele să fie trase sub influenţa unui bias important; să mă iertaţi pentru asta 🙂 )

Iată deci rezultatele comparative ale testelor din iulie şi octombrie.

seitan-test-1

Acesta este rezultatul primului test, la care Nico a pedalat pana la 345W si a obtinut un VO2max de 59,9 ml/min/kg. RER=1 (indica momentul cand volumul de oxigen a devenit egal cu volumul de CO2, adica organismul lui a incetat sa mai utilizeze grasime ca substrat energetic si a ramas doar pe consum de carbohidrati) s-a produs la o incarcare de 165W si un puls de 137 bpm.

seitan-test-2

legendaAcesta este rezultatul testului din octombrie, la care triatlonistul a reusit sa parcurga si etapa de 365 W, obtinand de aceasta data un VO2max de 61,8 ml/min/kg. In valori absolute, valoarea VO2 la 345W a fost 3,896 l/min in iulie, iar in octombrie, la aceeasi incarcatura, VO2 a fost 4,018 l/min, ceea ce inseamna un progres de 3,13%. Poate sa para putin, insa la astfel de valori inalte ale VO2max, mai ales intr-un interval de 3 luni, eu consider ca este o evolutie de luat in seama. De aceasta data, RER=1 s-a produs la 190W (puls 150 bpm), ceea ce arata un alt progres.

seitan-2

Mai jos puteti vedea un tabel care face comparatia intre cele 2 teste. Acolo unde “tendinta” e cu verde inseamna ca avem un progres, iar cu rosu un regres. Totusi daca ne uitam la valori pe zona rosie o sa vedem ca diferentele sunt suficient de mici incat sa le consideram aproape nesemnificative, in timp ce pe zona verde diferenta este considerabil mai mare. Rezultatele ne arata un progres in ceea ce priveste capacitatea lui Nico de a utiliza grasimea sa substrat energetic, ceea ce inseamna o zona pur aeroba mai larga. Daca inainte incarcarea la FatMax (adica intensitatea efortului unde organismul consuma cea mai mare cantitate de grasime) era de doar 25W, la al doilea test valoarea a fost de 125W. Ca sa nu mai zic ca valoarea absoluta a consumului a crescut de la 109 kcal/h la 246 kcal/h (grasime).

comparatie

Am facut si o analiza a pragurilor ventilatorii, care reprezinta in spiroergometrie echivalentii pragurilor lactatului (pe care, evident, ii putem determina doar masurand nivelul acidului lactic in sange – pot sa fac si asta, insa este mult prea complicat in timpul unui test de efort).

seitan-graf-1

Aici am comparat evolutia VE (ventilatia-minut, deci efectiv cati littri de aer ventileaza pe minut persoana testata), la cele 2 testari. Aceasta curba are 2 inflexiuni, care se observa mai bine la al doilea test. S-a stabilit ca aceste puncte de inflexiune se suprapun destul de corect peste pragurile lactatului (LT1 si LT2). Fara sa intru in prea multe detalii, primul prag (LT1) se constata in cadrul unui test atunci cand organismul incepe sa nu mai poata metaboliza intreaga cantitate de acid lactic ce se produce si valoarea lui in sange incepe sa creasca treptat peste valoarea bazala (care este sub 2 mmol/l); al doilea prag al lactatului (LT2) are loc atunci cand rata de productie a lactatului depaseste rata de eliminare sistemica a acestuia si se constata o crestere exponentiala a valorii lui in sange. Aceste praguri sunt importante la sportivi, pentru ca e evident ca odata ce te-ai apropiat sau ai depasit LT2, capacitatea ta de a sustine efortul devine din ce in ce mai limitata. Antrenamentele dificile in zona LT2 necesita un timp mai lung de refacere; sportivii si antrenorii trebuie sa stie aceste praguri pentru a doza cum trebuie efortul.

seitan-graf-2

Ceea ce se observa din compararea celor 2 grafice este ca cele 2 praguri s-au deplasat spre dreapta si se instaleaza la valori mai mari ale incarcarii, ceea ce inseamna practic ca Nico poate sa traga mai tare la concurs, oboseala instalandu-se la valori mai mari ale incarcarii.

seitan-graf-1-1

Al doilea prag ventilator se poate determina si din curba VCO2 in raport cu VE, unde exista un punct de inflexiune, care este numit si “punct de compensare respiratorie”. Practic apare o hiperventilatie relativa, datorata acidozei metabolice. Toate aceste valori pot fi raportate la puls si astfel sportivul are niste repere usor masurabile, pe care sa le foloseasca in pregatirea sa. De exemplu, pentru Nicolae la primul test aveam VT2 la 165 bpm, iar la al doilea test acest prag s-a dus la 175 bpm.

seitan-graf-2-2

Rezultatele lui Nicolae sunt unele de exceptie si ii multumesc ca mi-a permis sa le prezint aici. Poate ca evolutia lui se datoreaza nutritiei, poate ca oricum s-ar fi petrecut din alte motive, n-am cum sa stiu exact, dar imi place sa cred ca a contat si interventia mea. Cert e ca trebuie sa stam cu ochii pe acest sportiv tanar, fiindca sigur va fi in topuri.

seitan-3

11 Like
2016
Mar
24

Luna femeilor performante (8) – de vorba cu Dariela Ionescu

Proaspăt medaliată la Balcaniadă, Dariela Ionescu în vârstă de 42 de ani este cea de-a opta femeie performantă care ne povestește în ceea ce urmează cum se îmbină viața de familie, cu cea profesională și cea sportivă. Dariela conduce departamentul de control al proiectelor într-o companie de proiectare ce activează în domeniul petrochimiei la Ploieşti, unde se ocupă de costuri, planificare, baze de date și întocmește rapoarte de proiect şi de companie. Are doi copii, o fată pe nume Petra-Alexandra de 12 ani şi un băiat, Şerban-George, de 9 ani. Ambii sunt elevi la Colegiul Naţional I. L. Caragiale în Ploieşti.

Dariela-10

Pe Dariela am avut plăcerea să o testez la Superfit anul trecut. Performanțele ei sunt foarte bune – un VO2max 47,9 ml/min/kg și o intrare în TZ3 la 10 km/h.

Dariela-test

Când te-ai apucat de sport? (în mod particular de sport de anduranță)

În copilărie am practicat mai multe sporturi, dar niciunul de performanţă. Am început la vârsta de patru ani cu gimnastica ritmică la CSS Ploieşti, dar am fost nevoită să întrerup în clasa I când am fost operată pentru extirparea unei tumori congenitale. În gimnaziu, am practicat puţin tenis şi volei, căci erau sporturi pe care le practicau prietenele mele apropiate. La şcoală am jucat handbal, în liceu baschet, dar atletismul a rămas totuşi sportul în care am “stat” cel mai mult. Profesorul meu de educaţie fizică din Şcoala nr. 1, dl. Iancu, a fost cel cu care am descifrat câte ceva din tainele atletismului. Am participat atunci la câteva concursuri, fără însă vreun rezultat remarcabil. Am întrerupt din nou sportul în clasa a VIII-a, când mama a considerat că trebuie să aloc mai mult timp pregătirii pentru treapta I la liceu. Am ascultat-o, chiar dacă în adâncul sufletului îmi doream să continui sportul şi să merg cu colegii la concursuri peste hotare.

Dariela-7

Cum am ajuns să practic alergarea de anduranţă, este însă o altă poveste. În urmă cu un an şi jumătate, la revederea cu colegii de liceu, buna mea prietenă Ana Cernat mi-a propus să alerg împreună cu ea ştafeta la maratonul Reiffeisen. Am râs când am aflat că este vorba de 10,5km! Deşi practicasem atletism, nu alergasem vreodată mai mult de 1600m! Mi se părea imposibil să alerg o distanţă atât de lungă! Dar deja micobul se inoculase… Fiind în perioada în care încercam să mă las de fumat fără success, contextul creat m-a adus astfel pe aleile parcului Tineretului şi pe pista de atletism de la Sala Sporturilor Olimpia. A fost începutul unei aventuri care continuă şi acum.

citeste tot

13 Like
2016
Mar
16

Luna femeilor performante (7) – de vorba cu Dana Marin

In varsta de 44 ani, mama a 2 copii de 14 si 16 ani, Dana Marin este una dintre acele sportive care m-au impresionat prin performantele fizice deosebite. Sa ne intelegem: exista o multime de sportive cu performante similare sau mai bune, insa in marea majoritate sunt persoane care au facut sport dintotdeauna, au jumatate din varsta amintita si practica sportul la modul profesionist. Dana Marin a inceput sa faca sport in 2008, “intr-un mod timid, ca sa indeparteze rutina”, spune ea. “Nu am mai facut nici un fel de sport, nici macar in scoala. M-am nascut in vremuri comuniste, in care lectia de educatie fizica era neimportanata in fata matematicii si fizicii. Acum se intampla extrem de rar sa nu alerg. Sunt putine zile in an in care eu nu alerg.”

In aceste conditii, atunci cand in urma unui test de efort constatam un VO2max de 51,1 ml/min/kg si o intrare in TZ3 la 13,5 km/h, nu putem decat sa ne inclinam cu admiratie.

test-dana-marin

De aici are cuvantul Dana Marin, din Brasov:

Am participat la multe maratoane. In 2011 am concurat la sase maratoane. La toate am iesit prima la open. A fost anul meu de glorie.Tot in acel am am scos in Apuseni un timp foarte bun de 4,17 ore. Acel an a fost extraordinar. La Cindrel, pana anul trecut am iesit prima la open la toate editiile, patru la numar. Pe urma au urmat alte concursuri, iar evolutia surprinzatoare a rezultatelor mele m-a impins sa vad pana unde pot ajunge. Si am ajuns la Universitatea Transilvania din Brasov pentru a doua oara. De data aceasta urmand cursurile Facultatii de Educatie Fizica si Sporturi Montane. La anul termin cea de a doua facultate. Vreau sa o termin onorabil tot in frunte ca si la maratoane. Pot sa spun ca e o performanta. Trebuie sa fiu in primii trei ca sa prin podiumul si aici!

00045790_large[1]

Mi-am dobandit un nume prin rezultatele obtinute in lumea alergarii montane. Am alergat Carpatii, am infruntat ploi, mocirle, canicula, zapada, ceata, ger, sleita de puteri, dar sufletul plin de satisfactii. Am cunoscut oameni minunati, puternici, drepti.

Iubesc alergarea montana. Efortul si concentrarea pe care nu ai voie sa le abandonezi, puterea de a-ti gestiona capacitatile motrice, de a te confrunta si a depasi momentele de epuizare, devin o amintire placuta dupa ce ai trecut linia de sosire.

Pentru a avea performante bune e nevoie de disponibilitate pentru efort, ambitie, perseverenta, toleranta la frustrare, sacrificiu si multa disciplina. Alergarea montana imi hraneste sufletul. Daca se pune problema sa alerg pe teren tehnic, sa urc si sa cobor, sa traversez lungi jnepenisuri si incalcite, sa traversez ape, sa fiu cu noroi pana in cap, pentru mine e minunat . Prefer aceste stari, decat sa stau pe o plaja la soare, la lux. Ma incarc cu energie pozitiva si are impact bun asupra familiei.

11214166_967748843275580_8005787236800580997_n

Legat de viitor, trebuie sa-mi termin facultatea, care nu e usoara asa cum am crezut si sa particip la frumoasele concursuri care sunt in diverse orase si care impresioneaza prin numarul mare de participanti si organizarea profesionista.

Indemn mamicile sa faca sport, pentru ca sportul exercita o actiune favorabila asupra dezvoltarii indicilor morfologici si functionali. Efectele practicarii activitatilor motrice sunt multiple si ne ofera un echilibru psihic foarte bun pentru a putea fata provocarilor zilnice, o dezvoltare fizica armonioasa si o dezvoltare a personalitatii.

maraton

12 Like
2016
Mar
9

Luna femeilor performante (5) – de vorba cu Emese Stan

Am admirat intotdeauna oamenii ambitiosi. Emese Stan este unul dintre acesti oameni. Si-a propus sa alerge un maraton si a facut-o. Nu asa, pur si simplu, ci investind timp si dedicatie pentru antrenamente. Am cunoscut-o initial ca pacienta, iar acum imi este colega de club si de alergare. “Cariera” ei de alergatoare este la inceput, dar sunt sigur ca va evolua. Testul ei facut la Centrul Superfit nu este la fel de impresionant ca al doamnelor despre care am vorbit anterior (VO2max 35,9 ml/min/kg), insa este foarte bun comparativ cu marea masa si sunt sigur ca peste 2-3 ani o sa vedem o imbunatatire semnificativa.

Emese-6

Emese-test

O las pe Emese sa se prezinte:

citeste tot

15 Like
2016
Mar
7

Luna femeilor performante (4) – de vorba cu Mariana Nenu

Mariana Nenu a apărut din “neant” în lumea alergării și s-a suit direct pe podium. Rareori se întâmplă asta. Acum e nelipsită la concursurile de atletism, unde se întrece nu doar cu cei de aceeași categorie, ci și cu fete care au jumătate din vârsta ei.

După ce a trecut și pe la Centrul Superfit pentru testele fiziologice de performanță, am aflat că Mariana, în vârstă de 42 de ani, mamă a unui băiat de 17 ani, are un VO2max excelent, cu valoarea de 50,1 ml/min/kg și un procent de grasime de doar 16,3% (asta inseamna pătrățele pe abdomen, în cazul unei femei). Profilul testului ei nu este la fel de spectaculos ca cele prezentate anterior, avand intrare in TZ3 la 12 km/h, dar asta e destul de explicabil, pentru că Mariana nu se antrenează pentru probe lungi, ci pentru probe de viteză.

test superfit mariana

test-Mariana

citeste tot

22 Like
2016
Mar
5

Luna femeilor performante (3) – de vorbă cu Gianina Tănase

Prima mea amintire legată de Gianina Tănase este de la o cursă montană, Ciucaș Trail Running, prin 2010. Eu, un începător în ale alergării, mai ales montane (… am rămas tot la nivel de începător), urcam cu greu versantul pe Masivul Cheia, gâfâind și mișcându-mă ca un melc; din când în când apărea pe traseu Gianina încurajând toți alergătorii, relaxată, liniștită, ca și cum s-ar fi teleportat dintr-un punct în altul.

gianina-9

Pe vremea aceea nu aveam de unde să știu că VO2max-ul ei este de-a dreptul uriaș, adică nici mai mult, nici mai puțin de 58,3 ml/min/kg, o valoare extraordinară și pentru un bărbat, dar mai ales pentru o femeie (în mod natural, în medie, femeile au valori mai reduse decât ale bărbaților). Nu este de mirare această valoare ținând cont de faptul că Gianina a făcut și face ski de tură, unul dintre sporturile de anduranță unde s-au raportat printre cele mai mari valori ale consumului de oxigen.

test-gianina-superfit

Profilul metabolic al Gianinei, constatat la testarea cardiometabolică făcută anul trecut la Superfit, arată o evoluție foarte bună, cu intrare în TZ3 la 14,5 km/h, ceea ce înseamnă că organismul ei este foarte eficient în a utiliza lipide ca sursă de energie la intensități mari ale efortului.

test-gianina

Gianina are 35 de ani, este mama a doi copii de 2 ani și jumătate, respectiv 4 ani și jumătate și este manager de vânzări. Împreună cu soțul ei au adus în România renumitul brand de echipament de compresie, Compressport, care acum este folosit de mulți dintre sportivii de top de la noi din țară.

Pentru că Gianina este unul dintre cele mai bune exemple de femeie performantă, pe toate planurile, am luat-o la întrebări:

Când te-ai apucat de sport? (în mod particular de sport de andurantă)

M-am apucat de sportul de anduranta in anul 2009, cand am participat la primele competitii de alergare montana, schimband astfel un pic viteza turelor de munte. Ture de munte, care mi-au fost un bun bagaj pentru inceputul sportului de anduranta, adica nu mi-a fost asa de greu ca altor persoane, care au facut trecerea de la asfalt la munte. Eu am pastrat muntele, am schimbat doar, din cand in cand, viteza.

gianina-4

citeste tot

14 Like
2015
Aug
6

Monitorizarea performantelor fizice dupa 5 luni de spinning

Atunci cand poti masura anumiti parametri fiziologici, vei sti sigur daca ai obtinut imbunatatiri ale performenatelor fizice in urma antrenamentelor sau este doar o impresie. Este exact acelasi lucru ca in cazul scaderii in greutate: o cantarire iti spune clar daca greutatea ta a suferit o variatie reala, iar daca vrei sa mergi mai departe poti face o analiza a compozitiei corporale si vei afla ce s-a modificat in corpul tau (daca ai pierdut grasime sau doar apa, muschi etc.).

Testarea cardiometabolica (sau spiroergometria) are avantajul de a face trecerea de la “cred ca…”, “mi se pare ca…”, la “stiu cu certitudine ca sunt cu X% mai performant” si in plus iti arata cei ai de facut in continuare ca sa iti cresti si mai mult performantele.

Daca intr-un post anterior povesteam despre un pacient care a slabit, si am prezentat evolutia lui pe durata unei luni de program de efort fizic si nutritie, de aceasta data va prezint un studiu de caz pe un sportiv amator, care in decurs de 5 luni a obtinut o ameliorare semnificativa a performantelor fizice, cu ajutorul unui program de spinning, 4 antrenamente pe saptamana. Marius este un barbat de 37 de ani, 1,86 m, 80 kg, procent de grasime 14%, triatlonist si alergator amator, pe care l-am testat in februarie 2015 si apoi in august 2015. In acest interval de timp el a urmat un program de antrenament moderat ca volum si intensitate, dar care i-a adus imbunatatiri importante ale parametrilor fiziologici, asa cum o sa vedeti in continuare.

testare-cm

In primul rand am observat o imbunatatire a VO2max, cu o crestere de la 3,4 l/min la 3,8 l/min, iar daca vorbim in valori relative, cresterea a fost de la 42,1 ml/min/kg la 47,6 ml/min/kg, asadar o crestere cu 5,5 ml/min/kg, deci mai mult de 10% din valoarea initiala. Trebuie sa tinem cont ca pentru categoria de varsta oricum aceste valori sunt in zona superioara, iar asta face cu atat mai valoroasa aceasta crestere.

O alta dovada a adaptarii organismului sau la efort este adusa de graficele de mai jos. Linia albastra reprezinta masuratoarea din august, iar cea portocalie prima masuratoare. In primul grafic se observa cum frecventa cardiaca este mai joasa pentru diversele trepte de efort (pe axa X este reprezentata incarcarea in watti). Faptul ca pentru aceeasi valoare a efortului organismul are un raspuns mai redus, respectiv o frecventa cardiaca mai joasa, reprezinta un semn de adaptare. Fac o paranteza: multi dintre cei care imi vin la testari sunt ingrijorati de faptul ca au un puls mare la eforturi relativ mici; in cele mai multe cazuri acesta este doar un semn al lipsei de antrenament si nu traduce o patologie cardiovasculara. Dupa ani de antrenament, mai ales de anduranta, se obtine o reducere a pulsului, atat in repaus, cat si la diverse trepte de efort. In cazul lui Marius se observa o imbunatatire in zonele de efort redus si moderat, apoi cele doua grafice sunt aproape suprapuse. Acest lucru este explicat si de faptul ca antrenamentele sale au fost de intensitate moderata, cu un puls mediu de aprox. 140 bpm, cu cresteri temporare in zonele superioare.

Al doilea grafic ne arata un alt aspect al adaptarii la efort – reducerea consumului energetic la valori similare ale efortului. Prin antrenamente repetate organismul invata sa isi economiseasca energia, consumand mai putin pe unitatea de timp, la aceleasi praguri ale efortului. Conteaza asta? Cine face sport, mai ales la nivel competitiv, stie deja raspunsul.

comparatie-ritm

Mergand mai in profunzimea problemei, pe graficele de mai jos se poate observa o alta fateta a adaptarii organismului, anume cresterea capacitatii de utilizare a lipidelor ca sursa de energie in timpul efortului. E vede clar cum graficul albastru (adica a 2-a masuratoare) este mai inalt decat primul si mai lung. Acest lucru traduce faptul ca un procent mai mare din energia utilizata in timpul efortului provine din metabolizarea grasimilor; mai mult decat atat, se observa ca utilizarea grasimii este mentinuta la valori mai mari ale incarcarii (175 W fata de 150 W). In termeni practici, acest lucru ar insemna ca in conditii de concurs, sportivul ar putea pedala mai repede pe o distanta data (intensitate mai mare), fata de performantele anterioare sau ar putea rezista mai mult timp la o anumita treapta de efort (pentru ca are acces la energia generata de grasime).

comparatie-grasime

Graficele de mai jos arata ce se intampla cu utilizarea carbohidratilor. Asa cum era de asteptat, in urma antrenamentelor dependenta de carbohidrati s-a redus. (o mentiune: graficele galbene contin spre final un artefact, acea linie la 300 w, care ar trebui ignorata).

comparatie-carbo

Tabelul de mai jos reia in valori numerice cele prezentate mai sus. Se vede clar trendul pozitiv (verdele arata imbunatatire; exceptia este acea zona rosie, dar care se datoreaza artefactului amintit).

comparatie-parametri

In final, aceste doua grafice comparative arata cum s-au modificat zonele de antrenament. Zona 1, cea cu verde, este cea in care organismul poate utiliza preponderent grasime si asa cum se vede, a devenit mult mai mare (valorile pe grafice reprezinta pulsul). Intrarea in zona 3, cea de intensitate mare, cu dependenta absoluta de carbohidrati se face acum la un o intensitate a efortului de peste 178 W, in timp ce in urma cu jumatate de an incepea la 147 W.

evolutie

Bravo Marius!

2013
Mar
3

Doi Andrei in fata carora imi scot palaria

Unul dintre avantajele pasiunii mele pentru alergare este oportunitatea de a cunoaste oameni absolut deosebiti, cu care altfel probabil nu as fi ajuns sa interactionez. Multi dintre cei pe care ii cunosc si care intra in categoria “alergatori” sunt oameni aparte, deosebindu-se de marea masa prin calitati cum ar fi disciplina, seriozitatea, modestia, apetitul pentru un stil de viata sanatos… si ar mai fi multe alte calitati, dar nu vreau sa le insir pe toate aici pentru ca vi se urca la cap (stiu ca subiectele acestea despre alergare sunt citite in general de prietenii mei alergatori, asa ca gata cu lauda 😀

Andrei si Andrei. Gligor si Rosu. Doi alergatori pe care i-am cunoscut prin Ro Club Maraton, cu care am alergat si pe care ii admir pentru curajul de a incerca sa fie altfel.

Andrei Gligor si-a incheiat saptamana trecuta un proiect foarte ambitios si in acelasi timp solicitant. Practic el a inceput sa alerge anul trecut in iunie in proiectul “Andrei Gligor pana in Sahara”, realizat impreuna cu asociatia Inima Copiilor, ceea ce a presupus parcurgerea a cate (minim) 15 km pe zi, astfel incat sa se adune distanta de 3600 km, reprezentand distanta dintre Bucuresti si Sahara, locul unde sambata trecuta Andrei ar fi trebuit sa alerge Maratonul Sahara. De ce tot acest efort? Pentru ca fiecare kilometru parcurs de Andrei putea fi in mod simbolic cumparat, iar cu banii stransi urma sa se cumpere un echipament medical important pentru Spitalul Marie Curie (este vorba de RetCam, un aparat cu care se testeaza vederea nou-nascutilor si care ar putea sa previna orbirea multora dintre acestia). Cu toate eforturile lui si ale asociatiei, Andrei a strans cam 2/3 din suma, deci strangerea de fonduri va continua.

Andrei a trecut prin destule momente grele. L-am simtit si l-am incurajat. Nu stiu daca va puteti imagina cum este sa alergi cate 15 km pe zi, pe frig, zapada, ploaie, lipsa de chef, oboseala, probleme personale etc etc. Eu nu pot decat sa imi imaginez, pentru ca nu am alergat niciodata intr-o luna atat cat a alergat Andrei (cam 4-500 km pe luna). Practic, Andrei a petrecut 319 ore in akergare in aceste 8 luni, consumand in jur de 220.000 kcal, adica echivalentul a vreo 411 Big Mac, asa cum a analizat el intr-un articol amuzant. Daca s-ar scrie pe produsele fast food cat trebuie sa alergi ca sa le “arzi”, cred ca oamenii s-ar gandi de doua ori inainte sa le cumpere 😀

Dupa luni si luni de alergare, dupa mii de kilometri parcursi (mai exact 3600), Andrei ar fi trebuit sa alerge sambata trecuta Maratonul Sahara, ca o incununare a eforturilor sale. Din pacate, din cauza situatiei politice din Algeria, maratonul a fost anulat… Asa ca impreuna cu Inima Copiilor au organizat un maraton ad-hoc pe banda de alergat, in noua sectie de chirurgie de la Marie Curie, care acum este inca in stadiul de constructie. Stiu sigur ca Andrei ar fi preferat sa alerge un maraton adevarat, nu unul pe banda, insa a fost un final frumos, la care a venit presa, au venit prieteni si sustinatori. Eu i-am oferit din partea Ro Club Maraton o cupa, pe care am scris “Din inima pentru un sufletist!”.

Daca vreti sa aflati povestea lui completa, intrati aici si ati putea chiar sa faceti o donatie!

Andrei Rosu este deja un “personaj” in lumea pasionatilor de anduranta. In urma cu vreo 3 ani parca, Andrei venea la mine la cabinet sa imi ceara cateva sfaturi legate de nutritie, pentru ca urma sa alerge primul sau maraton… la Polul Nord. Recunosc ca l-am privit cu suspiciune. E ceva sa iti propui sa debutezi cu un maraton extrem… Insa Andrei a tintit de la inceput sus. Si-a marketat inteligent actiunile, si-a atras sponsori si a pornit intr-o aventura unica. La inceput si-a propus sa alerge cate un maraton pe fiecare continent, pentru a intra astfel intr-un club exclusivist al celor care au reusit sa faca acest lucru. Cand se afla la maratonul din Antarctica a avut inspiratia sa alerge acolo si ultramaratonul de 100 km (cum e sa dai ture de 25 km in Antarctica?…). Asa ca proiectul lui a capatat o noua dimensiune – sa alerge si cate un ultramaraton pe fiecare continent. Interesant este si faptul ca, cel putin in privinta maratoanelor, si-a ales cele mai dificile concursuri – Polul Nord, Everest, Sahara… Pacat ca nu sunt psiholog, pentru ca ar fi interesant sa stiu de ce toate acestea. O spun fara pic de malitiozitate. Andrei spune ca urmareste sa afle care ii sunt limitele. Trebuie sa recunoastem ca pe 99,9% dintre noi nu ne intereseaza aceste lucruri. Din nou, fara malitiozitate sau ironie.

Anul trecut, Andrei a intrat in Cartea Recordurilor ca fiind persoana care a reusit sa faca in cel mai scurt interval 7 maratoane si 7 ultramaratoane pe 7 continente.

Doar ca aventura lui nu s-a oprit aici. La un moment dat, Andrei a inceput sa cocheteze cu triatlonul. Nu stia sa inoate. Nu-i nimic, a luat lectii si a invatat. A participat la cateva curse scurte, apoi s-a dus la un Half Ironman (1,9 km inot, 90 km bicicleta, 21 km alergare). In cateva luni dupa aceea, a participat la Ironman (3,8 km, 180 km bicicleta, 42 km alergare). Acum, intre noi fie vorba, un Ironman este un concurs extrem de dificil, si nu ma refer doar la competitia in sine, ci mai ales la perioada de pregatire, care presupune a te antrena pentru trei sporturi diferite, ceea ce practic tripleaza timpul si eforturile depuse.

Din nou, aventura nu s-a oprit aici. Ieri, Andrei Rosu a participat si a terminat cu bine Double Iron Florida, un concurs extrem, care a presupus parcurgerea a 7,6 km inot, 360 km bicicleta si 84 km alergare… Greu de imaginat asa ceva. Andrei a terminat in 35 ore 8 minute si 50 secunde (timpul limita fiind 36 ore), fiind singurul roman care a terminat un ultratriatlon. Si el a dedicat acest concurs unei cauze umanitare – proiectul Padurea Copiilor, al asociatiei Viitor Plus. O sa gasiti curand povestea acestui concurs pe andreirosu.me

Ce poti sa mai spui in fata unor astfel de recorduri?

Nu prea multe. Felicitari si admiratie.

Povestea lor este de fapt povestea tuturor celor care reusesc sa duca la bun sfarsit proiecte ambitioase. Nu cred ca cei 2 Andrei au caracteristici fizice iesite din comun, care le dau un avantaj special, insa in mod sigur se disting fata de multi oameni prin trasaturi ce tin de personalitatea lor – incredere in sine si in puterilor lor, optimism, curaj, capacitate de planificare si de concentrare asupra obiectivului propus, perseverenta, tenacitate. Este o formula castigatoare si cred ca acest lucru ii face deosebiti.

Jos palaria in fata lor!

 

 

17 Like
2012
Aug
28

Băuturile de rehidratare cu carbohidraţi şi cafeină îmbunătăţesc performanţele sportive

Despre carbohidraţi şi cafeină se ştie că îmbunătăţesc fiecare în parte anumite aspecte ale peformanţei sportive. Totuşi, se cunosc prea puţine detalii legate de modificările fiziologice şi ale performanţei atunci când aceste substanţe sunt consumate împreună, ca strategie de rehidratare şi refacere a  nivelului de carbohidraţi din organism.

Un studiu realizat pe jucători de fotbal a examinat influenţa adăugării unei doze moderate de cafeină la o soluţie de carbohidraţi, în timpul unui antrenament obişnuit de fotbal. Cinsprezece jucători de fotbal au participat la acest studiu, fiind puşi să alerge intermitent (sprinturi) timp de 90 de minute (în 2 antrenamente). Ei au consumat fie o băutură de rehidratare cu carbohidraţi şi electroliţi (1,8 g/kgcorp carbohidraţi), fie o soluţie similară dar care conţinea şi cafeină (3,7 mg/kgcorp). Băuturile erau consumate cu o oră înainte de antrenament şi la fiecare 15 minute pe durata lor.

Au fost cuantificaţi câţiva parametri: îndemânarea la pasare, sărituria în înălţime, viteza de sprint, frecvenţa cardiacă, concentraţia lactatului din sânge, precum şi impresia subiectivă a participanţilor.

S-a observat că viteza la sprintul pe 15 metri în ultimele 15 minute de antrenament a fost mai rapid la grupul ce a consumat băutură cu cafeină (în medie 2,48 sec), faţă de grupul ce a consumat doar băutură cu carbohidraţi (2,59 sec). Puterea explozivă a picioarelor, măsurată prin săritura verticală a fost mai bună la grupul cu cafeină (53 cm), faţă de celăllat grup (51,7 cm). Frecvenţa cardiacă a fost mai mare la primul grup, iar nivelul de “plăcere” asociat consumului de băutură de rehidratare a fost de asemenea mai mare la grupul cu cafeină. Nu s-au înregistrat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte îndemânarea la pasare, percepţia senzaţiei de oboseală, nivelul lactatului sau modificări ale masei corporale.

Acest studiu subliniază că adăugând cafeină la o soluţie de rehidratare cu carbohidraţi şi electroliţi poate îmbunătăţi performanţa sportivă – sprinturile, săritura verticală şi experienţa subiectivă a jucătorilor. Cafeina pare să întârzie diminuarea performanţelor sportive, fenomen ce apare pe măsură ce oboseala se instalează.

Evident, aceste observaţii se aplică nu doar în fotbal, ci în mai toate sporturile de echipă, în care efortul fizic este unul de tip intermitent (efort redus sau mediu, intercalat de sprinturi), deci şi în handbal, volei, polo, hockey etc. Unele dintre soluţiile profesioniste pentru rehidratare conţin şi cafeină, iar dacă nu găsiţi aşa ceva, puteţi să alegeţi preparate speciale, de genul concentratelor de cafeină, aşa cum este PowerShoots de la Isostar sau Activator de la Sponser. În funcţie de toleranţa individuală (care trebuie testată la antrenamente, nu direct în competiţii), aţi putea să luaţi câte o fiolă (sau jumătate) înainte de meci şi la fiecare pauză.


CENTRUL DE NUTRITIE SUPERFIT
Centru pentru testarea performantelor sportive

Articole pe Doctor.info.ro


Noutati pe Doctor.info.ro


Articole pe Maraton.info.ro


Urmareste-ne pe Facebook


Calendar

April 2017
M T W T F S S
« Mar    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Arhiva blogului

Calendar evenimente sportive