Poluantii de mediu si epidemia de obezitate
Serban Damian 
Nutritie, Studii, cercetare 
acid perfluorooctanoic, epidemie, mediu, Obezitate, poluantiMi se intampla adesea ca pacientii sa imi spuna “nu stiu de ce m-am ingrasat, ca n-am schimbat nimic in ultimii 5-10 ani”. In cele mai multe cazuri nu e asa, iar la o analiza atenta iese la suprafata adevarul: un mix exces alimentar repetat in mod constant, reducerea treptata a nivelului de activitate fizica, procesul de imbatranire… Cu toate acestea, in ultimii ani rata exploziva de crestere a obezitatii nu mai poate fi explicata doar de modificarile stilului de viata. Exista si alti factori care incep usor-usor sa iasa la lumina. Poluarea mediului este unul dintre acestia.
Am citit recent un studiu despre care o sa va povestesc.
S-a constatat ca existenta unui poluant numit acid perfluorooctanoic (PFOA) in sangele unei femei insarcinate poate creste riscul aparitiei obezitatii fiicelor acestora, in jurul varstei de 20 de ani. Rezultatele provin dintr-un studiu recent realizat pe femei daneze, realizat Institutul norvegian de Sanatate Publica.
In ultimele decenii, a existat o crestere brusca a numarului de copii supraponderali si adultii, atat in Norvegia, cat si in intreaga lume. Doar regimul alimentar defectuos si lipsa exercitiilor fizice nu pot explica aceasta crestere in greutate la scara mare. Cercetatorii sugereaza ca nivelurile tot mai ridicate de perturbatori endocrini in mediu ar putea fi un posibil factor care contribuie la aceasta crestere.
Studiul despre care vorbim aici a descoperit urmatoarele: fiicele mamelor cu cele mai mari concentratii de PFOA in sange in timpul sarcinii au fost de trei ori mai susceptibile de a fi supraponderale la varsta de aproximativ 20 de ani, in comparatie cu fiicele mamelor cu cele mai scazute niveluri PFOA.
Calculele au luat in considerare mai multe variabile, cum ar fi greutatea mamei si factorii ce definesc stilul de viata. O asociatie a fost constatata, de asemenea intre expunerea la PFOA inainte de nastere si nivelurile ridicate de insulina si leptina, hormoni in legatura cu instalarea obezitatii. Nivelurile de insulina si leptina au fost, de asemenea, crescute si la copiii de sex masculin proveniti din mame cu nivel mare de PFOA, dar relatia a fost mai slaba decat in cazul fetelor. In cazul baietilor nu a fost nici un risc crescut de dezvoltare a obezitatii.
Despre studiu
In 1988-1989, aproximativ 1000 de femei gravide din Aarhus, Danemarca, au fost recrutate pentru un studiu si le-a fost prelevat un esantion de sange in saptamana 30 de sarcina, care a fost pastrat inghetat. In perioada 2008-2009, copiii din aceste sarcini au fost contactati si li s-a cerut sa participe la un studiu de follow-up, in care au fost masurate circumferinta abdominala si indicele de masa corporala. Aproximativ 650 de copii a fost de acord sa participe. Cercetatorii de la Institutul norvegian de Sanatate Publica a analizat nivelurile unei anumite varietati de PFC din sangele mamei (e vorba de PFOA).
Date despre PFOA
PFOA apartine unui grup de poluanti de mediu cunoscut sub numele de compusi per- si polifluorinati (PFC). Aceşti compusi sunt utilizati sau au fost folositi intr-o varietate de produse de consum si procese industriale, cum ar fi productia de textile, covoare si spuma pentru stingerea incendiilor. Preocuparile legate de utilizarea acestor substante a aparut la sfarsitul secolului trecut pentru ca una dintre substantele din aceasta clasa, perfluorooctan (PFOS) a fost gasit raspandit peste tot, atat in viata salbatica, cat si in randul populatiilor umane la nivel mondial. Studiile au aratat ca produsele alimentare reprezintă principala sursa de PFC pentru majoritatea dintre noi, insa si mediul din interiorul locuintelor poate fi o sursa importanta. Substantele din clasa PFC sunt transferate de la mama la copil prin placenta în timpul sarcinii si in laptele matern dupa nastere. Multe dintre PFC persista mult timp si pot afecta organismele vii, ceea ce inseamna ca trebuie sa fie considerate ca fiind contaminanti de mediu.
Ce inseamnă acest lucru si ce ar fi de facut?
Studiul sugereaza faptul ca factorii poluanti de mediu, in plus fata de regimul alimentar si activitatea fizica, joaca un rol in epidemia de obezitate pe care o constatam astazi.
Din pacate pentru mamele si copiii acestora care au fost expusi la PFOA nu prea mai e nimic de facut. Copiii, acum adulti in devenire trebuie sa fie monitorizati atenti si sa se intervina din timp atunci cand se constata cresterea in greutate.
Cat despre contaminarea mediului… asta e cu totul alt film. Jocurile se fac la un nivel mult prea inalt pentru ca noi muritorii de rand sa avem acces. Putem spera doar ca cei care au controlul sa inteleaga ca e la fel ca poluarea afecteaza in egala masura si pe cel sarac si pe cel bogat, mai devreme sau mai tarziu.
Raw vegan – pro si contra alimentatiei crudivore
Nu e prima data cand scriu despre “raw vegan” (cititi aici si aici). Poate o sa credeti am ceva in mod particular cu acest curent sau cu adeptii lui. Departe de mine acest gand, asa cum n-am nimic nici cu fanii dietei pe grupe de sange, keto, Dukan, Montignac sau mai stiu eu ce alta dieta la moda care face cateva valuri (sau “foc de paie” cum am zis candva si “istoria” mi-a dat dreptate…). Printre alte mode, acum a iesit la suprafata si acest trend “crudivor”, in mod sigur ca raspuns la industrializarea alimentatiei, ultraprocesarea hranei si tot acest curs nefast al lucrurilor, care nu are cum sa duca la ceva bun.
A manca alimente in starea lor naturala este minunat (bineinteles, acele alimente care pot fi consumate astfel). As fi nebun sa nu promovez consumul de fructe si legume proaspete, de seminte si samburi, germeni, radacinoase si orice altceva nu necesita preparare termica. Beneficiile pe care aportul alimentelor crude le aduce sanatatii noastre este incontestabil si nu mai trebuie argumentat, pentru ca si copiii de 5 ani stiu acest lucru (cu teoria stam bine, practica ne omoara). Totusi, de la a promova un consum adecvat de alimente crude si pana la a devia spre extrema “raw vegan” e o poveste care merita analizata putin mai in detaliu. De ce? Pentru ca multi oameni sunt in cautarea unei alternative la alimentatia actuala si incercand sa gaseasca un drum corect ajung uneori si in aceasta zona “raw vegan” si se intreaba daca nu cumva aceasta este solutia. Daca te apuci sa te documentezi pe internet vei gasi cateva siteuri si cativa “formatori de opinie” din aceasta zona, care iti vor prezenta abordarea “raw vegan” ca fiind SOLUTIA: scapi de orice boala, intineresti, traiesti vesnic etc. …genul de povesti exagerate cu care ne intalnim si in zona suplimentelor nutritive pentru sportivi si la MLM-urile care vand “produse naturiste” si mai ales in zona dietelor, unde aberatia pe o tema data este la ea acasa. Nu contest faptul ca abordarea “raw vegan” are unele efecte benefice asupra sanatatii. Exista studii si dovezi in acest sens si e bine sa tinem cont de ele. Insa exista si opusul medaliei – regimul “raw vegan” poate fi insotit si de efecte secundare potential nocive.
Din punctul meu de vedere aceasta abordare reprezinta o limitare extrema a alimentatiei – nu numai ca se renunta la orice aliment de origine animala, dar sunt excluse multe dintre alimentele de origine vegetala care nu pot fi consumate decat dupa tratare termica. Practic ce mai ramane? Fructe (din fericire orice fel), cateva legume, seminte, nuci, alune si derivate din acestea (de exemplu, un soi de “lapte” ce se prepara din arahide, uleiuri presate la rece). Tu ai putea sa traiesti doar cu atat? Eu, in mod sigur, nu. Adica as putea, dar probabil cu greu si nu stiu daca la fel de mult si de sanatos ca acum. Am intalnit argumentul ca gorilele se hranesc asa si uite ce mari si puternice sunt. Un argument care nu sta in picioare, imi pare rau. Si caii manca doar iarba. La fel si elefantii. E vorba de adaptare. Organismul lor este perfect adaptat sa extraga suficienta energie si nutrienti doar din plante. Al nostru nu mai este. La un moment dat, in cursul istoriei noastre naturale am inceput sa ne schimbam obiceiurile alimentare. Se presupune ca acest lucru ne-a ajutat sa evoluam. Unele teorii spun ca atunci cand am inceput sa consumam carne, creierul nostru a suferit o evolutie accelerata. Apoi omul primitiv a trecut de la stadiul de vanator-culegator la cel de cultivator. Si in acel moment a inceput sa se dezvolte adevarata civilizatie umana, practic trecand de la nivelul de nomad la nivelul de organizare “statica”, aparand primele comunitati, agricultura si dezvoltarea culturala. Oamenii au devenit din ce in ce mai “omnivori”, ca sa zic asa. Vorbim aici de sute de mii de ani de evolutie. Chiar daca acum foarte mult timp am fost niste maimute care se hraneau doar cu fructe, radacini si seminte, ne-am pierdut de mult aceasta abilitate de a functiona doar cu atat. Ca sa nu mai spun ca undeva in cursul acestei perioade, omul primitiv a descoperit focul. Si, da, a inceput sa isi prepare termic hrana.
Cu ce argumente vin “crudivorii” pentru a-si sustine abordarea?
1. Alimentele crude sunt mai hranitoare.
Nu neaparat. O gatire corecta, la temperaturi moderate, pe o durata redusa nu influenteaza compozitia nutritionala a alimentelor. Chiar daca in anumite situatii exista o pierdere de 10% sa zicem, un regim diversificat va acoperi acea pierdere.
2. Prepararea termica altereaza structura alimentelor.
Aici vorbim de nuante. In unele cazuri, da, o altereaza – denaturarea proteinelor, caramelizarea – toate aceste procese transforma agresiv structura moleculara si in cele mai multe cazuri o distrug si ceea ce rezulta poate fi chiar nociv pentru sanatate. Totusi o preparare termica blanda modifica mult mai putin structura alimentelor, iar ceea ce rezulta nu este in niciun caz nociv sau mai putin hranitor. Mai mult decat atat, cel putin in privinta alimentelor de origine animala, tratarea termica face ca alimentul sa devina digerabil si hranitor. La fel si in cazul unor alimente vegetale (nu putem consuma cartofi cruzi sau porumb).
3. Hrana cruda are mai putine calorii.
Da si nu. Depinde ce cu ce compari. Daca vei compara salata de cruditati cu ceafa de porc la tigaie, atunci e clar. Totusi intre o salata si o supa de legume nu e asa mare diferenta calorica.
4. Alimentele crude tin mai bine de foame, pentru ca au mai multa apa si fibre in compozitie.
Nici studiile, nici experienta mea si a celor cu care am intrat in contact nu confirma asa ceva.
5. Alimentatia “raw vegan” e mai sanatoasa.
Decat ce? Fata de dieta “fast food” in mod categoric e mai sanatoasa. Dar fata de o dieta “obisnuita”, in care predomina fructele si legumele proaspete (in buna parte crude), dar se consuma si lactate, oua, peste, carne? Nu s-a putut demonstra un beneficiu masurabil. Trecerea de la o alimentatie proasta la una “curata” dar omnivora modifica la fel parametrii metabolici (colesterol, glicemie, insulina) ca si o dieta crudivora.
6. Alimentatia “raw vegan” prelungeste viata
OK, sa nu cadem in ridicol.
Sigur, fiecare este liber sa manance asa cum doreste… desi, o alimentatie incorecta (oricare ar fi punctul de vedere) poate fi pusa in aceeasi categorie cu fumatul, consumul de alcool, sedentarismul, adica atitudini care mai devreme sau mai tarziu vor produce efecte asupra sanatatii si cineva va trebui sa plateasca pentru asta – pacientul, dar si noi restul societatii, indirect.
Ce spune stiinta despre alimentatia “raw vegan”?
Fapte:
- nu asigura o cantitate suficienta de vitamina B12 - practic deloc, deoarece aceasta vitamina se gaseste doar in alimentele de origine animala. Din nefericire, vitamina B12 este esentiala pentru organismul uman. Carenta de B12 conduce la anemie pernicioasa si la deteriorarea lenta a sistemului nervos. In cativa ani, carenta de B12 poate fi fatala. O cantitate insuficienta de vitamina B12 poate provoca simptome de genul oboseala, depresie, iritabilitate, memorie slaba, episoade psihotice sau maniacale. Sigur, in secolul 21 poti sa iei de la farmacie vitamina B12 si ai rezolvat problema (cu conditia sa nu fii un cap patrat care a decis sa manance “natural” si nu vrea sa se atinga de vreo pastila).
- cu greu poate asigura un minim necesar de proteine. Iar de proteine avem mare nevoie – citeste aici de ce
- nu asigura suficient calciu, despre care nu cred ca mai are rost sa spun cat de important este
- poate provoca deficiente de fier, zinc, vitamina D si acizi grasi esentiali
In principiu, toate acestea ar putea fi prevenite prin administrarea unui complex de minerale si vitamine si un concentrat proteic. Doar ca ma indoiesc ca crudivorii vor consuma ceva ce vine ambalat intr-un recipient de plastic…
Recent, o persoana imi spunea despre o “factiune” a curentului “raw vegan” – “high carb raw vegan”. Aceasta chestiune presupune sa mananci totalmente vegetal, crud, dar si cu o impartire a nutrientilor de genul 80% carbohidrati, 10% lipide, 10% proteine (ca reper, alimentatia obisnuita este impartita astfel 55-60% carbohidrati, 23-25% lipide, 12-15% proteine)
Cum arata un astfel de regim? Iata cateva exemple:
Varianta 1 – mic dejun – 12 piersici; pranz – 7 banane; cina – 2 salate, 1 castravete, 5 portocale
Varianta 2 – mic dejun – smoothie din 5 banane si 100 g zmeura; pranz – 7 banane si 5 tulpini de telina; cina – 0,5 kg de rosii, 1 avocado, verdeturi oricat
Varianta 3 – mic dejun – 5 mango; pranz – 1 kg struguri; cina – 2 salate, 1 ardei gras, 5 grapefruit
Varianta 4 – mic dejun – jumatate de pepene; pranz – 1 kg struguri si 100 g zmeura; cina – 4 kiwi, 1 bulb de fenicul, 30 g de fistic crud
Intrebarea mea este: ok, si de mancat, ce mancam?
Precizez ca aceste “meniuri” nu au fost inventate de mine, ci le-am luat de pe un site dedicat fanilor “raw food”.
Am avut curiozitatea sa analizez din punct de vedere nutritional aceste variante si le-am raportat la necesarul acceptat pentru o femeie de 30 de ani, 1,60 m, 63 kg, cu activitate fizica redusa (in jur de 1800 kcal). Dati click pe imaginile mici pentru a vedea analiza comparativa. Cifrele spun tot (coloana “value” reprezinta valorile din regim, iar coloana “goal” reprezinta valorile recomandate).
Variantele 1 si 2
Variantele 3 si 4
Concluzia mea este una: e ok daca vreti sa va jucati de-a “raw vegan” o perioada de timp (saptamani, luni), insa pe termen lung nu mai are nimic benefic, ba din contra. Daca cineva imi poate demonstra contrariul, sunt dispus sa ascult.
Si un film pe aceasta tema:
Codul, util si in curele de slabire
Pe vremuri se spunea “nicio masa fara peste”. Desi suna extrem de banal si “de trista amintire”, realitatea este ca pestele a fost dintotdeauna o sursa extrem de valoroasa de nutrienti, si este o mare pierdere sa nu il consumam in mod frecvent. O sa va povestesc despre un studiu care a aratat ca pestele numit cod este util in mod particular celor care vor sa slabeasca.
Acest studiu recent realizat pe mai multe persoane apartinand mai multor state europene a aratat ca cei care au mancat cod au obtinut o rata mai crescuta a scaderii in greutate, asta pe langa alte efecte benefice asupra sanatatii. In studiu au fost urmarite 126 de persoane cu varste intre 20 si 40 de ani si indice de masa corporala intre 27,5 si 32,5. Toate aceste persoane au primit un regim hipocaloric (cu 30% mai putin decat necesarul caloric). Regimurile au fost identice in privinta compozitiei in macronutrienti, insa au continut cantitati diferite de cod: grupul de control nu a primit peste deloc, grupul 1 a primit 150 g de cod de 3 ori pe saptamana, iar grupul 2 a primit 150 g de cod de 5 ori pe saptamana.
La inceputul si finalul perioadei de 8 saptamani au fost efectuate masuratori antropometrice si s-au evaluat factorii de risc cardiovasculari. Scaderea in greutate medie a fost de 5 kg (+/- 2,9 kg), circumferinta abdominala a scazut in medie cu 5 cm (+/-3,2 cm), IMC-ul s-a redus cu 1,65 (+/-0.95), TA sistolica cu 3,4 (+/-8,9), TA diastolica cu 2,4 (+/-6,9), trigliceridele cu 1,26 mmol/L (+/-0,56), iar insulina cu 1,21 mU/L (+/-5,3). Prevalenta sindromului metabolic a scazut de la 29% la 21%.
S-a constatat ca grupul care a primit 150 g de cod de 5 ori pe saptamana a slabit cu 1,7 kg mai mult (in medie), in comparatie cu grupul de control. Studiul a remarcat ca exista o relatie directa intre cantitatea de cod primita si nivelul scaderii in greutate, insa nu cantitatea nu este un reper semnificativ in privinta modificarii factorilor de risc cardiovascular.
Iata deci un argument in plus pentru a consuma peste in mod curent, dar mai ales atunci cand aveti kilograme in plus si v-ati decis sa scapati de ele.
Chimicale care ne deschid drumul catre obezitate
Mediul este intotdeauna amintit atunci cand vine vorba de obezitate. Insa prin “mediu” nu se intelege doar “anturajul”, adica cei alaturi de care traiesti, care te hranesc sau care te indeamna sa mananci, ci toti factorii cu care interactionam. Nu este un secret ca oamenii zilelor noastre intra in contact cu o multime de substante care nu exista in mod natural, ci au fost produse de noi, astia de ne dam Homo Sapiens Sapiens Sapiens etc., dar care in incercarea de a ne face viata mai usoara, reusim de multe ori sa ne otravim – pe noi sau pe copiii nostri.
Cercetatorii de la Children’s Environmental Health Center, The Mount Sinai Medical Center, New York au demonstrat existenta unei asocieri intre expunerea la un grup de substante chimice numite ftalati si obezitatea infantila (stabilita prin indicele de masa corporala si circumferinta abdominala). Ftalatii sunt substante chimice obtinuite prin sinteza, care au proprietatea de a imita actiunea hormonilor naturali, interferand astfel cu buna functionare a sistemului endocrin. Se folosesc in mod curent in industria maselor plastice, producerea de echipamente medicale si produse de ingrijire personala. Era binestiut faptul ca o alimentatie proasta si inactivitatea fizica contribuie la aparitia obezitatii infantile, insa exista tot mai multe dovezi ca factorii chimici din mediu – inclusiv ftalatii – ar putea juca un rol in cresterea ratei obezitatii la copii.
Acest studiu a fost primul care a examinat relatia dintre expunerea la ftalati si masuratorile folosite pentru a identifica obezitatea la copii. Cercetatorii de la Mount Sinai au masurat concentratia de ftalati in urina a 387 de copii din New York si in acelasi timp au inregistrat valorile IMC, inaltime si circumferinta abdominala dupa un an. Testele de urina au aratat ca mai mult de 97% dintre participantii la studiu au fost expusi la ftalati care se gasesc in mod obisnuit in produse pentru ingrijire personala, cum ar fi parfumurile, lotiunile si produse cosmetice, lacuri, capsulele unor medicamente sau suplimente nutritive. Cercetatorii au constatat ca exista o asociere intre concentratia acestor ftalati si IMC sau circumferinta abdominala la copiii supraponderali. De exemplu, IMC-ul fetelor cu cea mai mare expunere la monoetil ftalat era cu 10% mai mare decat cel a fetelor cu cea mai redusa expunere.
Cercetatorii aratasera deja ca expunerea zilnica la aceste chimicale afecteaza dezvoltarea neurologica ce are loc in copilarie, insa aceasta este prima dovada a conributiei pe care ftalatii o au la instalarea obezitatii infantile. Este foarte important sa se incerce reducerea expunerii cat de mult posibil. Procentul copiilor obezi cu varste intre 6 si 11 ani a crescut in SUA de la 7% in 1980 la mai mult de 40% in 2008. mai mult de 15% dintre copiii americani cu varsta cuprinsa intre 6 si 19 ani sunt caracterizati ca fiind obezi. In New York, mai mult de 1 copil din 5 este obez.
Sa nu le plangem de mila americanilor! Daca aruncam o privire prin scolile si gradinitele noastre vom vedea cum numarul copiilor supraponderali este tot mai mare. In fond, ne straduim sa recuperam decalajul fata de americani, insa avem cel mai bun randament la cele mai nefericite aspecte. Partea buna este ca printr-o abordare inteligenta, printr-o colaborare intre parinti si medic si prin scoaterea copilului din mediul obezogen, acesta are sansa sa isi recapete greutatea normala. Am tratat cativa copii obezi si am fost chiar surprins cat de bine au raspuns la terapie. Asadar exista o sansa!
Acesta este un material pe care l-am filmat asta-vara (ma uit cu jind la faptul ca purtam tricou, iar acum sunt minus nspe grade afara si viscoleste in nestire). Subiectul tratat are legatura cu cele discutate in acest articol. Filmarea nu e prea reusita, dar sper sa retineti esentialul.
Lupta cu ateroscleroza
Serban Damian Alimente, Nutritie, Studii, cercetare ateroscleroza, colesterol, lipide, macrofage, netrin-1, prune, uscareCercetatorii de la NYU Langone Medical Center au descoperit recent una dintre principalele cauze ale aterosclerozei, proces patologic prin care in interiorul vaselor de sange se depun lipide, ceea ce conduce la ingustarea lor si dezvoltarea unor afectiuni cardiovasculare. Studiul realizat de ei a fost publicat in Nature Immunology si explica cum macrofagele, celule ale sistemului imunitar contribuie la dezvoltarea acestei afectiuni. Ei au descoperit ca macrofagele care se acumuleaza in placile de aterom secreta o molecula numita netrin-1, care blocheaza migrarea macrofagelor afara din artere, in felul acesta contribuind la dezvoltarea procesului aterosclerotic.
Macrofagele sunt trimise la nivelul peretilor arteriali pentru a curata excesul de colesterol, insa ajung sa fie blocate la acest nivel (continand molecule de colesterol) su provoaca un raspuns inflamator. Aceste macrofage pline cu colesterol devin parte componenta a placii de aterom, la nivelul peretilor arteriali. Pana acum nu se stia de ce placeile de aterom sunt atat de bogate in macrofage.
Asadar aceste celule raman blocate la nivel arterial si conduc la aparitia aterosclerozei. Secretia de netrin-1 nu lasa macrofagele sa paraseasca arterele, pentru ca reprezinta un semnal pentru a stopa orice fel de forma de migrare. Experimentele au aratat ca reducand secretia de netrin-1, placile de aterom au un continut mai redus de macrofage si evolutia aterosclerozei este limitata.
De ce este important acest studiu?
Pentru ca prin descoperirea netrin-1 cercetatorii se pot orienta catre o interventie terapeutica asupra acestei “tinte”, ca tratament a aterosclerozei si a bolilor cardiovasculare, principalele cauze de mortalitate in zilele noastre.
Prin alimentatie putem influemta doar intr-o masura limitata evolutia aterosclerozei. Este important sa prevenim aparitia ei sau cel putin sa amanam momentul in care incepe sa se instaleze si sa dea nastere la probleme medicale. Mai multe detalii gasiti in filmuletul de mai jos. Un studiu a arata ca alimentele care ar putea sa aiba o oarecare utilitate in lupta cu ateroscleroza sunt prunele uscate. Acestea au capacitatea sa reduca valoarea colesterolului, in special a LDL colesterolului datorita continutului mare de pectina. In plus, sunt bogate in minerale ca magneziu, bor si potasiu. Mai mult decat atat, prunele sunt in topul celor mai bogate fructe in antioxidanti, deci ar putea privit si ca un aliment “anti-aging”. Studiul a aratat ca efectele benefice se observa la un consum zilnic de 10-12 prune uscate.
Gradinaritul, activitate recomandata varstinicilor
Pe masura ce inaintam in varsta, toate sistemele organismului incep sa se degradeze. Este cursul firesc al vietii. Important este cat de rapid se intampla acest lucru si daca putem sa incetinim intr-o oarecare masura acest proces.
Una dintre problemele frecvent intalnite la batrani si care poate avea urmari extrem de grave este caderea. Varstnicilor le scade forta musculara, flexibilitatea si echilibrul. Toate acestea cresc foarte mult riscul de a cadea.
Un studiu publicat in numarul din aceasta luna a revistei Journal of Aging and Physical Activity arata ca persoanele care petrec o ora sau mai mult cu activitati ce ar putea intra sub umbrela larga a termenului “gradinarit” au un risc mai redus de a suferi caderi, li se imbunatateste echilibrul, le creste viteza de deplasare si inregistreaza o incidenta mai redusa a unor afectiuni cronice precum atroza si hipertensiunea arteriala, atunci cand ajung la varsta a treia.
Cercetatorii de la Universitatea South Florida au comparat inregistrarile a doua grupuri – un grup practica gradinaritul, celalalt nu, si au constatat ca mai putine persoane din grupul celor care desfasurau activitati de gradinarit au suferit caderi in ultima perioada de timp.
Gradinaritul este un termen care incorporeaza mai multe activitati cum ar fi tunsul ierbii, plantarea de seminte, plantarea de copaci, cules buruieni, flori, legume. Toate aceste activitati presupun diverse pozitii, care actioneaza asupra capacitatii de echilibrare a adultului. Toate aceste activitati presupun o mare varietate de miscari stimuland astfel abilitatile fizice ale indivizilor.
Una dintre concluziile acestui studiu ar fi aceea ca gradinaritul ar putea fi incorporat intr-un posibil program destinat varstinicilor pentru prevenirea caderilor. Pe masura ce acestia se obisnuiesc cu activitatile, acestea pot sa isi mareasca gradul de dificultate. Pe langa reducerea riscului de cadere, gradinaritul ar da sansa persoanelor in varsta sa isi imbunatateasca nivelul performantelor fizice, ceea ce ar avea beneficii asupra sanatatii in toate aspectele ei.
Despre sare si alimentatia pacientului hipertensiv
Serban Damian Alimente, CSID, Filmarile mele, Media, Nutritie, Nutritionist, Studii, cercetare alimentatie, hipertensiune arteriala, sare“Consumul excesiv de sare, zahar si alcool dauneaza grav sanatatii.” Cu totii am auzit cel putin o data in viata indemnul rostit pe un ton serios fie la televizor, fie la radio. Cati dintre noi am luat totusi in considerare ceea ce incercau sa se avertizeze acei crainici in timp ce ne indreptam voios spre solnita, presarand un strat alb destul de gros deasupra unei farfurii cu mancare? Multa cerneala a curs pe baza posibilelor cauze si factori declansatori ai hipertensiunii arteriale, si mult accent s-a pus pe legatura dintre sare, o alimentatie bogata in sare si aceasta afectiune. Un articol publicat de catre cercetatorii de la Scoala de Medicina a Universitatii din Boston vorbeste despre conceptia larg-raspandita conform careia hipertensiunea este rezultatul excesului de sare care produce cresterea volumului sanguin, exercitand o presiune suplimentara asupra arterelor. Publicat online in “Jurnalul de Hipertensiune”, studiul demonstreaza ca excesul de sare stimuleaza sistemul nervos simpatic sa produca adrenalina, inducand constrictia arterelor si, pe cale de consecinta, hipertensiune arteriala.
Scopul cercetarii a fost de a corecta un concept eronat care a rezistat vreme de multi ani, chiar daca dovezile stiintifice au indicat semne clare ca ceea ce eram cu totii obisnuiti sa credem nu era tocmai in conformitate cu realitatea. Termenul de “volum expandat al hipertensiunii” se refera la acel tip de hipertensiune provocata de excesul de sare care conduce la retentia de fluide suplimentare in sistemul circulator arterial, inducand o crestere in volumul de sange si marind astfel presiunea asupra peretilor arterelor. Totusi, cercetarea a aratat faptul ca acele boli care sunt caracterizate de catre expansiunea volumului de sange din alte motive, cum ar fi secretia excesiva de hormon antidiuretic sau de catre excesul de zahar din sange nu cauzeaza o crestere a tensiunii arteriale, deoarece fluidul in exces este retinut prin ”largirea” capilarelor si a venelor.
Sistemul circulator al corpului este un sistem vascular foarte flexibil ce are capacitatea de a deschide capilare noi si de a largi venele pentru a gazdui un volum crescut de fluide. Avand la baza o cercetare axata pe numeroase studii, cercetatorii au demonstrat faptul ca mecanismul hipertensiunii care rezulta ca urmare a consumului excesiv de sare, dar si a retentiei acesteia in organism stimuleaza sistemul nervos simpatic din creier astfel incat acesta sa creasca productia de adrenalina. Adrenalina suplimentara care circula astfel prin organism produce constrictia arterelor, astfel incat are loc o scadere a volumului circulator si o rezistenta a fluxului sanguin. Activitatea suplimentara a sistemului nervos simpatic – care este parte a unui sistem nervos autonom care ajuta la mentinerea homeostazei corpului – a fost recunoscut la nivel clinic ca si o caracteristica a hipertensiunii care insoteste insuficienta renala. Insuficienta renala este unul dintre cele mai concludente exemple de presiune arteriala crescuta din cauza retentiei excesive de sare. Diureticele, acele substante care stimuleaza procesul de formare a urinei si care indeparteaza excesul de sare sunt folosite adesea in scopul de a trata acest tip de hipertensiune. Cu toate acestea, studiul ofera dovezi convingatoare ca sistemul nervos central ar trebui sa reprezinte directia principala de studiu pentru investigatii suplimentare asupra tratamentelor viitoare menite a ajuta bolnavii de hipertensiune.
Rolul si implicarea acestor descoperiri in tratarea optima a hipertensiunii in acele cazuri de hipertensiune care sunt asociate cu insuficienta renala nu ar trebui sa includa doar diuretice, ci si medicamente care sa blocheze sistemul nervos simpatic, potrivit acelorasi cercetatori.
Iata aici alte considerente despre alimentatia persoanelor cu hipertensiune arteriala:
Si materialul difuzat la CSID:
Irisin, un hormon pentru slabire
In mitologia greaca, Iris era zeita mesager al zeilor. Ea era si zeita curcubeului, pentru ca asa cum soarele (sau lumina lui) face legatura intre cer si pamant, tot asa aceasta zeita facea legatura dintre zeii din Olimp si muritorii de pe pamant.
Pornind de la aceasta zeitate, un hormon recent descoperit a primit numele “irisin”. Vestea despre acest hormon s-a raspandit rapid pentru ca el pare sa fie explicatia unora dintre efectele pe care exercitiul fizic il are asupra organismului (omenesc si nu numai). Despre acest hormon s-a publicat pentru prima data in revista Nature, pe data de 11 ianuarie a acestui an.
Se cunosc destul de multe lucruri despre mecanismele care explica de ce efortul fizic are capacitatea de a produce transformari in organism, insa mergand la nivel molecular, lipsesc verigi ale explicatiilor. Sportul “vorbeste” intr-un anume fel cu tesuturile. Cum reuseste acesta sa explice muschilor si altor tesuturi ce trebuie sa faca, cum sa isi modifice structura?
S-a aratat ca exercitiul fizic declanseaza o cascada de modificari cu rol de semnal, inclusiv producerea acestui nou descoperit horm0n, irisin. Secretia acestui hormon induce transformarea tesutului adipos alb in tesut adipos brun, care este mult mai activ din punct de vedere metabolic. Mai mult decat atat, irisina creste sensibilitatea la glucoza a organismului, ceea ce reduce riscul de diabet zaharat. Asadar, efortul fizic stimuleaza productia de irisina, care mai departe imbunatateste compozitia corporala si face organismul mai eficient din punct de vedere metabolic.
S-a constatat ca oamenii care au urmat un program de antrenament de anduranta timp de 10 saptamani si-au dublat cantitatea de irisina din sange. Aceasta ar putea fi una din explicatiile pentru efectul “afterburn”, adica mentinerea ratei metabolismului la un nivel crescut timp de cateva ore (pana la 12 ore) dupa incetarea efortului.
In momentul cand cercetatorii au injectat mici cantitati de irisina soarecilor sedentari (obezi si in prag de diabet), acestia au inregistrat efecte similare celor care au fost supusi efortului fizic, fara insa ca acestia sa le fie modificat in vreun fel aportul sau consumul energetic (prin efort).
Orice descoperire de acest gen devine si mai interesanta atunci cand se face trecerea de la nivelul teoretic, la cel practic. In aceasta situatie, se preconizeaza ca in urmatorii doi ani se va putea obtine un medicament avand la baza irisina. Deja aceasta descoperire a fost inregistrata pentru dezvoltarea unui medicament la Ember Therapeutics.
Se pare ca ne apropiem de momentul cand va exista un medicament care sa ne ajute sa “ardem” grasimea – nu numai ca sa aratam bine, ci pentru a ne imbunatati metabolismul, reducand astfel riscul unor boli precum cele cardiovasculare sau diabetul zaharat. Evident, obezitatea este prima vizata.
Cu toate acestea, nicio pilula si nicio injectie nu va putea inlocui exercitiul fizic adevarat, asa ca nu ezitati sa faceti sport, incepand chiar de azi. Pe 29 ianuarie ne vedem la Semimaratonul Gerar, in Politehnica!
Esti stors de energie? Consuma proteine!
Daca pana acum cu totii traiam cu impresia ca atunci cand simtitm o acuta lipsa de energie in toiul zilei, o bucatica de ciocolata sau ceva care contine zahar este salvarea, s-ar parea ca e momentul sa ducem lucrurile putin mai departe. Conform untor studii recente, s-ar parea ca proteinele sunt cele care stimuleaza celulele creierului, mentinandu-ne in alerta; nu zaharul, cum am fost invatati sa credem pana acum. Studiul a fost publicat in numarul din noiembrie al jurnalului stiintific “Neuron” din Statele Unite ale Americii si este strans legat de intelegerea obezitatii si a tulburarilor de somn.
S-ar parea ca celulele “orexine” ar fi responsabile de secretia unui stimulent numit orexina hipocretina in creier. O activitate scazuta in cadrul acestor celule rezulta in narcolepsie si, de asemenea, a fost legata de procesul luarii in greutate. Cercetatorii de la Universitatea Cambridge au comparat actiunile unor nutrienti diferiti pe celulele orexine. Au descoperit ca aminoacizii, adica acei nutrienti care se regasesc in albusul de ou, de exemplu, stimuleaza neuronii orexini mult mai mult decat oricare alti nutrienti.
Stiai sau nu, exista o legatura intre obiceiurile noastre legate de somn, sanatate si greutate. Munca pana la epuizare si o dieta necorespunzatoare pot sa conduca la obezitate, conform unui cercetator de la Departamentul de Farmacie si Institutul Stiintei Metabolice din SUA. Impulsurile electrice care sunt emise de celulele orexine stimuleaza starea de veghe si ii transmit organismului informatia ca acesta trebuie sa arda calorii. Dar cercetatorii nu s-au oprit aici, si au continuat sa sape pentru a descoperi daca nutrientii dintr-o anumita dieta pot sa schimbe aceste impulsuri. Acestia au realizat un experiment folosind cobai; au pus in evidenta celulele orexine cu ajutorul unei substante fluorescente si s-au folosit de asemenea si de diferiti nutrienti, cum ar fi amestecuri de aminoacizi (similari albusului de ou) – in timp ce urmareau cu atentie impulsurile celulelor orexine din creierul cobailor.
Au descoperit ca aminoacizii au fost responsabili pentru stimularea celulelor orexine. Cercetari anterioare ale aceluiasi grup au aratat ca glucoza blocheaza celulele orexine - gasindu-se astfel un motiv plauzibil pentru somnolenta resimtita dupa ce mancam – astfel ca oamenii de stiinta s-au concentrat si asupra gasirii unei interactiuni intre zahar si proteine. Au aflat ca aminoacizii blocheaza celulele orexine – adica proteinele sunt responsabile pentru inversarea efectelor zaharului.
Toate aceste informatii noi ar putea sa ne faca sa intelegem mai bine de ce atunci cand mancam o masa bogata in proteine ne simtitm mai agitati, comparativ cu starile resimtite atunci cand mancam mai multi carbohidrati, de exemplu.
Intr-adevar, posibilitatea de a activa sau de a face ca anumite celule ale creierului sa fie mai mult sau mai putin active atunci cand decidem ce anume mancam este demna de luat in considerare. Compozitia unei diete este critica in cadrul acestor procese, pentru ca nu toate celulele creierului sunt activate de catre toti nutrientii pe care ii consumam.
Asadar, pentru a combate obesitatea si insomnia, avem nevoie de mai multe informatii legate de maniera in care o dieta afecteaza somnul si celulele resposabile cu starea de somnolenta. Deocamdata, ce putem spune, conform celor mai recente stdii in materie este ca daca ar fi sa alegi intre sunca sau o omleta din albus de ou, e recomandat sa optezi pentru omleta (28-35 grame de sunca contin 10 grame de proteina, iar un albus de ou are 13 grame de proteine). Chiar daca s-ar putea ca cele doua feluri de mancare sa contina acelasi numar de calorii, daca vei consuma mai multe proteine, ii vei transmite corpului sa arda mai multe calorii decat ai ingerat.
Alimente bogate in proteine:
-albusul de ou;
-pestele
-pieptul de pui;
-muschi de vita;
-iaurtul;
-laptele;
-nuci;
-seminte;
-alune;
-migdale;
-cereale integrale.
Alimente cu polifenoli
Atunci cand mananci struguri sau bei vin rosu, consum rodii, prune sau arahide, nu aduci in organism doar energie, carbohidrati si apa, ci si o multime de alte substante, care desi sunt intr-o cantitate foarte redusa, au efecte extrem de importante asupra sanatatii umane, cum ar fi acesti polifenoli, despre care vorbesc in filmul de mai jos:
